1

Management comparat

Managementul comparat este stiinta care studiaza procesele si relatiile manageriale din organizatii ce functioneaza in contexturi culturale nationale diferite, axandu-se asupra identificarii si analizarii asemanarilor si deosebirilor manageriale, in vederea favorizarii transferului international de know-how managerial si a cresterii, functionalitatii, eficacitatii si eficientei organizatiilor.

    Managementul comparat răspunde unei game largi de necesităţi, atât individuale cât şi de grup, cu tendinţa de intensificare, pe măsura adâncirii diviziunii sociale a muncii, a dezvoltării relaţiilor internaţionale şi a creşterii rolului informaţiilor, lucru reflectat şi în creşterea semnificativă a rolului managementului comparat axat pe valorificarea informaţiilor manageriale abordate contextual. Astfel, managementul are un rol tot mai important, adesea chiar decisiv, managementul comparat reprezentând una dintre cele mai preţioase cuceriri ale ultimelor decenii pe planul intensificării şi eficientizării activităţilor economice, ştiinţifice, tehnice cu caracter internaţional.

    In continuarea referatului voi face o comparatie intre dezvoltarile recente economico-sociale dintre Romania  si respectiv, Spania.

Date generale despre cele doua tari:

ROMANIA

Suprafaţa: 238.391 km²

Aşezare geografică: este un stat situat în centrul Europei. Se învecinează cu Ucraina şi Republica Moldova în nord şi est, Ungaria şi Serbia la vest şi Bulgaria la sud.

Populaţie: 22.355.551 locuitori

Densitatea populaţei: 93,78 loc/km².

Capitala şi oraşul cel mai mare: Bucuresti aprox 2 milioane locuitori

Limba oficială: Romana

Moneda oficială: Leul românesc (RON)

Produs intern brut (PIB):  $292.7 miliarde (2007 est.).

Formă de stat: monarhie.

SPANIA

Suprafaţa: 504748 km2

Aşezare geografică: Este un stat in sud-vestul Europei, ocupand cea mai mare parte din Peninsula Iberica

Populaţie: 43.000.000

Densitatea populaţei: 46 locuitori/km2

Capitala şi oraşul cel mai mare: Madrid aprox 4 milioane locuitori

Limba oficială: Spaniola (castiliana).

Moneda oficială: Euro (EUR)

Produs intern brut (PIB): $2212.2 miliarde (2007 est.)..

Formă de stat: monarhie constitutionala

Spania

Dezvoltarea economico-sociala

După marea creştere economică de la sfârşitul anilor 1980, economia spaniolă a intrat în recesiune în anul 1992. Odata cu intrarea Spaniei în Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea Uniunii Europene, la 1 ianuarie 1986 a devenit necesara deschiderea economiei, modernizarea industriei, îmbunătăţirea infrastructurii şi revizuirea legislaţiei economice, pentru a îndeplini cerinţele Uniunii Europene.

Făcând acest lucru, Spania a accelerat creşterea Produsului Intern Brut, a redus datoriile publice, rata şomajului a scăzut de la 23% la 15% în 3 ani şi a redus inflaţia la mai puţin de 3 %.; cele mai importante provocări pentru economia spaniolă sunt reducerea deficitului public, o reducere mai mare a ratei şomajului, reformarea legilor muncii, reducerea inflaţiei, creşterea randamentului productivităţii şi creşterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor.    

Economia se redresează începând cu 1995,datorită creşterii încrederii consumătorilor si a consumului privat, desi această creştere a fost mai mică în ultimii ani. Şomajul încă reprezintă o problemă pentru spanioli - în 2005, rata şomajului era de 8,5% - cu toate astea, cifra respectivă demonstrează o situaţie mai bună fată de nivelele anterioare. Devalorizarea pesetei de-a lungul anilor 1990 a făcut mai competitive exporturile, dar forţa de care a dat dovadă euroul de cand a fost adoptat (la sfârşitul lui 2003, un euro avea ca echivalent 1, 25 dolari) a provocat îndoieli in legătură cu posibilitatea ca preţurile să fie prea înalte pentru cumpărătorii străini. Acest fapt s-a văzut compensat de către facilităţile comerciale între ţările din zona euro.

O problemă cronică in Spania este aceea a creşterii excesive a preţului locuinţelor, datorată speculei inmobiliare generalizate, modei celei de a doua locuinţe, turismului rezidenţial masiv de britanici si germani, spălării banilor de către mafii, creşterii populaţiei datorita imigraţiei, a măririi finanţării primăriilor, etc.

ţări (noile incorporate din Europa de Est au un sector agricol semnificativ), pe de altă parte, fondurile de coeziune y fondurile structurale vor scădea în mod inevitabil datorita succesului economic spaniol (venitul pe cap de locuitor s-a mărit mult în termeni absoluţi si Spania este a opta economie a lumii) si a incorporării unor ţări cu venituri mai mici, care provoacă scăderea mediei comunitare si face ca regiuni spaniole considerate sărace să intre acum în media europeană.

Daca la sfarsitul anilor '70 Spania era considerata o tara agrar-industriala, mare proprietate funcciara detinand ponderea principala in structura proprietatii agricole, dupa moartea dictatorului Francisco Franco si instaurarea pe tron a regelui Juan Carlos al II-lea, Spania a intrat intr-o noua etapa a dezvoltarii sale, parcurgand aat etapele democratizarii vietii politice, cat si pe cele ale dezvoltarii industriale, mai alea dupa aderarea la Uniunea Europeana.

Romania

Dezvoltarea economico-socială

Stadiul de dezvoltare economico-socială a României poate fi caracterizat prin urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potenţialul şi nivelul economiei, structura acesteia, eficienţa folosirii factorilor de producţie şi gradul de competivitate internaţională, nivelul de trai al populaţiei. În perioada 1950-1989, creşterea economică a avut un caracter extensiv, mai ales după 1970, când s-a accentuat preponderenţa acţiunii factorilor cantitativi în susţinerea indicatorilor macroeconomiei.Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producţie în întreaga economie, în afară de industrie, unde extensivitatea dezvoltării a fost deosebit de puternică. Produsul social a înregistrat o creştere rapidă faţă de venitul naţional, fapt ce a dus la scăderea ponderii venitului naţional în cadrul produsului social. Fiecare unitate de venit se obţine în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari.

În deceniul 1970-1980 a fost înregistrată o rată de acumulare ridicată, în medie anuală de 35,7%, cea mai mare parte a investiţiilor fiind orientate către industrie.Referitor la contribuţia ramurilor la crearea venitului naţional, tendinţa dominantă care s-a manifestat în această perioadă a fost legată de schimbarea caracterului structurii de ramură, din agrar industrială în industria agrară.

În 1989,industria şi construcţiile deveniseră sectoarele preponderente ale structurii de ramură ale producţiei naţionale. Această tendinţă a fost rezultatul creşterii semnificative a venitului naţional creat în industrie, şi a a unei creşteri mai reduse a venitului naţional creat în agricultură. Populaţia ocupată a înregistrat creşteri în industrie şi construcţii şi scăderi în agricultură.Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naţionale a crescut, iar ponderea agriculturii a scăzut. Din volumul total al investiţiilor din perioada 1950-1989, industria a primit cea mai mare parte, în timp ce agricultura a primit o parte redusă.

Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvoltării economico-sociale se obţine prin combinarea indicatorilor de nivel, raportaţi la populaţie, cu indicatorii eficienţei. Faţă de media europeană a produsului naţional brut pe locuitor în 1989, de 8200 de dolari americani şi de cea mondială, de circa 3400 de dolari, România avea un nivel de aproape 4 ori mai scăzut decât cel european şi se afla sub nivelul mediu mondial.

 În ceea ce priveşte indicatorul PNB (produs naţional brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale), faţă de o medie europeană de 17,217 dolari şi de o medie a ţărilor dezvoltate de 32,793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3,74 ori şi respectiv de 7,13 ori. Sub aspectul randamentului la cereale, România se situa, la sfârşitul anului 1989, pe unul din ultimele locuri în Europa.

Nivelul înregistrat de ţara noastră la consumul de îngrăşăminte chimice la hectar şi la numărul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste două ori şi respectiv şase ori mai scăzut, la aceşti doi indicatori, faţă de media ţărilor europene dezvoltate. De asemenea, producţia medie pe vacă furajată a fost în România în anul 1988, de 1955 kilograme, faţă de media europeană de 3161 kg şi media ţărilor dezvoltate de 4120 kilograme.