1

SCOALA  MARGINALISTA  ENGLEZA

      Revolutia marginalista – element de baza al afirmarii neoclasicismului – a fost realizata cu ajutorul unor scolii si personalitati a caror activitate s-a desfasurat in ultimile trei decenii ale secolului nouasprezece.

      Intre aceste scoli se remarca scoala marginalista englezaa,initiata de W.St.Jevons(1835-1882),autor al multor lucrarii, cea mai importanta fiind “Teoria economiei politice”.Aceasta lucrare a aparut in anul 1871, si in ea autorul propune o reconstituire a stiintei economice.In viziunea li aceasta trebuie sa plece nu de la cresterea avutiei natiunilor ca la Smith,ci de la calculul hedonistic,adica de la un anumit grad de bunastare.

      El precizeaza ca “…este evident ca stiinta economica nu poate fi decat o stiinta matematica.Stiinta economica  este o stiinta matematica deoarece se ocupa de cantitati…

Simbolurile matematice nu sunt de natura diferita de cele ale limbajului, ele constituie o perfectionare a limbajului, adaptat la notiunile si relatiile pe care vrem sa le exprimam…”

      Jevons afirma ca observatia critica putea fi valabila pentru trecut, dar pentru present si viitor notiuni ca: utilitate,valoare,  avutie, moneda, capitalul, placerea, satisfactia, efortul, suferinta,si altele de acest gen sunt susceptibile de masurare.

      Informatiile si datele statistice pot veni in ajutor daco exista o metoda adecvata de valorificare, iar instrumentele necesare pentru ea le ofera noua stiinta, economica si matematica, adica economia politica matematica.

      Masurarea unor categorii, fenomene, stari  poate fi directa sas indirecta.Exista ansambluri de sentimente si simtiri care ne obliga ca permanent sa cumoaram sau sa imprumutam de la altii ,sa traim cu imprumut,sa lucram,sa facem pauze,etc.

Plecand de la efectele cantitative ale acestor simtaminte

Se poate aprecia importanta lor comparata.

      “…dorinta noastra este pendula noastra si oscilatiile ei sunt inregistrate cu minitiozitate de lista preturilor de piata…””…stiinta lipsita de statistici complete nu este din aceasta cauza mai putin matematica. O teorie exacta este primul pas spre progress.”,afirma marele ganditor englez. Exactitatea este data de informatii preluate  si studiate cu instrumente ale matematicii.

      Noul fundament  al stiintei economice il constituie, dupo parerea lui Levons si alti adepti ai revolutiei marginaliste,utilitatea marginala de care erau legate valoare si pretul.

Munca, dupa el, de indata ce este platita, nu are nici o influenta asupra valorii viitoare a unui bun;ea se deduce, se pierde pentru totdeauna.

In comert cheltuielile facute sunt trecute pentru totdeauna, si ele nu influenteaza utilitatea viitoare a bunurilor.

“…dar cu toate ca munca nu  este nici o data cauza valorii , ea este intr-o serie de cazuri o circumstanta determinanta de genul urmator:valoarea nu depinde decat de gradul final al utilitatii (utilitate marginala).

Utilitatea marginala poate fi facuta sa varieze cheltuind mai multa sau mai putina munca, pentru a face sa varieze oferta.”

Dupa acest rationament, exista doua etape intre munca si valoare: munca modifica oferta, oferta modifica gradul de utilitate care guverneaza valoarea si rata de schimb.

Jevons considera ca :”costul productiei determina oferta,

oferta determina utilitatea marginala, utilitatea marginala determina valoarea”.El adauga ca “teoria mea se intemeiaza pe      englezaa,initiata de W.St.Jevons(1835-1882),autor al multor lucrarii, cea mai importanta fiind “Teoria economiei politice”.Aceasta lucrare a aparut in anul 1871, si in ea autorul propune o reconstituire a stiintei economice.In viziunea li aceasta trebuie sa plece nu de la cresterea avutiei natiunilor ca la Smith,ci de la calculul hedonistic,adica de la un anumit grad de bunastare.

      El precizeaza ca “…este evident ca stiinta economica nu poate fi decat o stiinta matematica.Stiinta economica  este o stiinta matematica deoarece se ocupa de cantitati…

Simbolurile matematice nu sunt de natura diferita de cele ale limbajului, ele constituie o perfectionare a limbajului, adaptat la notiunile si relatiile pe care vrem sa le exprimam…”

      Jevons afirma ca observatia critica putea fi valabila pentru trecut, dar pentru present si viitor notiuni ca: utilitate,valoare,  avutie, moneda, capitalul, placerea, satisfactia, efortul, suferinta,si altele de acest gen sunt susceptibile de masurare.

, consideratia ca munca este esentialmente variabila, deci ca munca trebuie privita prin valoarea produsului, si nu valoarea produsului prin cea a muncii…”

Se recunoaste deci, indirect, rolul muncii asupra produsului,lucru neintalnit la Menger.

      Jevons a cautat sa completeze metoda deductive abstracta cu cea inductive statistica, metoda completa denumita de Jevons, pentru ca  ea combina in modul cel mai concret si corect observarea, inductia si deductia.

Cu ajutorul acestei metode el face rationamente care il conduc la formularea de legi, axiome, teorii menite sa explice comportamrntul economic ca in exemplul urmator:

      -fiecare individ cauta un avantaj cat mai mare;

     -prelungirea muncii peste o anumita limita devine din ce in ce mai grea si mai penibila;

     -necesitatile omenesti sunt saturate mai repede sau mai incet;

din aceste deductii simple si silogisme putem ajunge la legi ale cererii si ofertei, legile valorii si alte rezultate combinate ale comertului.

     Teoria schimbului –valoarea este o functie continua derivabila,descrescatoare in raport cu cantitatea; pentru un individ ea este sinonima cu utilitatea marginala sau “treapta finala a utilitatii” cum ii spune Jevons.

     Valoarea unui bun in raport cu altul se defineste prin raportul a doua cantitati schimbate.

Piata este definite ca confruntare a doua persoane care procedeaza la schimbul a doua produse cunoscute de toti.

      Aceasta, datorita faptului ca solicitantii si ofertantii , desi formuleaza  aprecieri de valoare diferite bunului dat dupa regulile utilitatii marginale , pretul ajunge sa fie unic deoarece fiecare pereche vanzator-cumparator se intereseaza cum si la cat stabilesc alte perechi pretul la bunuri de acelasi tip.

     Transparenta schimburilor si buna informare asupra preturilor  sunt conditii de functionare a legii indiferentei sau unicitatii preturilor.

     O alta trasatura importanta a gandirii lui Jevons este aceea ca el considera bunurile care se schimba masurabile si divizibile.

Daca cantitatea X din  bunul  A se schimba pe cantitatea  Y din bunul B (A si B putand fi bunuri, servicii, marfuri sau alt instrumeny de plata), orice schimb din aceleasi bunuri, oricat de mic sau de mare ar fi, are loc, in virtutea legii indiferentei, in aceiasi proportie.

     Deci este valabila  formula:

                           _______________

                                 DY/DX=Y/X

                          -----------------------

     Rata de schimb a doua bunuri , oricare ar fi ele, este invers proportionala cu utilitatea lor. Intervin aici doi factori care sunt: marimea stocului din bunul care se schimba si intensitatea nevoilor de satisfacut ale participantilor la schimb.

Daca vanzatorul A care ofera o parte  X din stocul sau  de bunuri  A astfel sa-I mai ramana si lui (A-X), avand o utilitate marginala  f(A-X)< si daca utilitatea marginala a cantitatii  Y din bunul obtinut prin schimb cu cantitatea X, notata  g(y),avem:

                         _______________________

                          f(A-X)/g(X)=DY/DX

                               ____________________

Daca vom considera  functiile de utilitate ale lui (B) cu care (A) schimba, care renunta  la partea Y din stocul sau de B pentru a

obtine X cantitate din bunul A, se poate scrie simetric cu primul caz in felul urmator:

                             _____________________

                              f(X)/g(B-Y)=DY/DX=Y/X

                           ----------------------------------

     Formula matematica este corecta dar in realitate sunt rare cazurile in care utilitatile marginale ale  cantitatilor din cele doua bunuri schimbate de cei doi participanti la schimb sa coincida. Chiar Jevons a aratat ca, daca cele doua relatii sunt simultan verificabile, schimbul este posibil in cele mai bune conditii pentru participantii la schimb.

Agentii economici antrenati in operatiuni de schimb , nu verifica mai intai conditiile si apoi efectueaza schimbul;acesta are loc de cele mai multe ori si fara verificarea ipotezelor.

Ecuatiile schimbului ale lui Jevons sunt celebre din punct de vedere matematic dar, cum apreciaza Bpodski si Rocher, doi exegetii ai domeniului, “ele nu au fundament logic solid; expozeul  matematic care le insoteste nu este o demonstratie…”

     Teoria muncii se axeaza la Jevons pe urmatoarele elemente:

         -1)-definitia muncii-munca este orice actiune mai mult sau mai putin placuta (dezagreabila),a spiritului sau a corpului, efectuata in intregime sau in parte in vederea satisfactiilor viitoare;

         -2)-caracterul ei-munca este un factor complex care produce utilitati si atrage dupa sine stari neplacute (dezsatisfactii), sau utilitatii negative(dezutilitati).

         -3)-scgimbarea starii omului pe parcursul muncii-la inceput  este placuta si randamentul creste, apoi incepe sa devina  neplacuta, randamentul descreste, se reduce incremental de utilitate.

Munca inceteaza atunci cand  se  egaleaza utilitatea marginala (a randamentului)< cu  dezutilitatea marginala (a efortului).

     Curba (I) traseaza  starea utilitatii pw intreaga perioada a timpului de lucru. Curba  (II) arata evolutia in timp a muncii in termini de placere si/neplacere.

In segmental de timp (a-b) mumca este placuta si rodnica; in rest , pe segmental de timp (0-c) este neplacuta, crescand in segmental (0-a) si descrescand in segmentul (b-e).

In punctele d si e , aflate la aceiasi distantaa de axul  timp, scaderea randamentelor egaleaza cresterea chinurilor muncii.

De aii in colo rezultatul nu indreptateste efortul si munca trebuie oprita.

     In teoria capitalurilor, Jevons defineste aceasta categorie importanta  ca ansamblul bunurilor de consum folosite de muncitorii de toate categoriile  pentru realizarea telurilor propuse. Functia elementara, cea mai importanta a capitalului este de a permite muncitorului  sa astepte rezultatele muncii de mai mare sau mai mica durata. Capitalul permite sa se faca anumite adaosuri muncii, prin investitii.

     Calculul recompensatiei capitalului  trebuie sa ia in calcul dimensiunile investitiei si ale duratei acesteia, determinand apoi venitul net  al capitalului.

     Piata capitalului ii pare lui  Jevons asemanatoare cu oricare alta piata;miscarea libera a capitalurilor imprima ratei profitului o tendinta de egalizare, si ea corespunde raportului dintre sporul de productie si productia in totalul ei.

     Rata profitului este exprimata prin formula urmatoare:
                       _____________

                        Rp=F’(t)/F(t)

                       --------------------

la numarator fiind sporul de productie in perioada t de timp, iar la numitor productia din momentul inceperii perioadei, socotita aceiasi pe intregul interval de timp.

     Jevons era adeptul multitudinii de teorii si pareri din  “republica stiintei”,in general, si mai ales a celei economice, considerand ca revoltele si chiar anarhia in acest domeniu sunt si benefice, in folosul dezvoltarii stiintei. Cand se instaureaza despotismul unei scoli sau unui current, stiinta se rupe de realitati, nu se mai dezvolta iar sustinatorii ei cauta sa oblige realitatea sa se inscrie in termenii teoriei lor.

“Stiinta noastra stagneaza, spune el , deoarece se refera mai mult la opinii decat la experienta…Eu cred ca  teoria pe care o avansez in aceasta carte este exacta ; dar nu este inutil ca ea sa fie supusa examenului experientei intrucat fundamentele teoriei noastre au o legatura foarte directa cu bunastarea materiala a speciei umane.”

Cand sunt mai multe scoli , curente, factorii de decizie au de unde sa aleaga cele mai potrivite masuri pe care mersul economiei le solicita.

     Cat priveste rolul lui Jevons in propulsarea stiintei economice, se cuvine sa retinem c atentia asupra aprecierii formulate de  J. M. Keynes:”Jevons a orientat stiinta economica  spre  modul de tratare al stiintelor naturale care se intemeiaza solid pe experienta”,remarcandu-se in randul economistilor in general si al celor marginalisti in special.