1

Turismul reprezintă ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul temporar al persoanelor care călătoresc cu scopul bine definit de a se destinde şi recrea.

         Fluxurile turistice presupun în primul rând o deplasare temporară a persoanelor în funcţie de dimensiunea cererii,de potenţialul turistic,de distanţa la care se găseşte,de accesibilitatea şi de prestigiul pe care îl deţine regiunea de primire.Ele reprezintă expresia cea mai concretă a activităţii turistice.Aceasta a cunoscut o dezvoltare mare în a II-a jumătate a sec. XX (conform OMT,4 mld oameni călătoresc in afara reşedinţei).Cea mai mare parte din activitatea turistică revine turismului intern a cărui dezvoltare diferă de la o ţară la alta.Acesta are vechi tradiţii în Europa Centrală (Elveţia,Austria,Germania,etc),Europa Meridională (Italia,Spania),Europa

Occidentală(Franţa,Marea Britanie),în Japonia,SUA,etc.

         Turismul internaţional reprezintă deplasarea şi călătoria unor persoane în afara graniţelor pt recreere,destindere,cunoaştere.S-a dezvoltat pe seama evoluţiei social-economice generale,a democratizării relaţiilor dintre state,a ridicării nivelului de civilizaţie.Activitatea în acest domeniu a început din perioada interbelică prin înfiinţarea Uniunii Internaţionale a Organizaţiei Oficiale de Turism (UIOOT-1925) cu sediul la Geneva.Ulterior ea a devenit Oraganizaţia Mondială a Turismului (OMT) cu sediul la Madrid.Turismul internaţional e specific în special ţărilor dezvoltate.Amploarea cea mai mare se desfaşoară între  ţările Europei,între Europa şi America de Nord şi între America de Nord şi Centrală.

         Activitatea turistică internaţională se analizează pe baza unor indicatori ce exprimă cel mai fidel intensitatea,cantitatea şi calitatea turismului.Aceşti indicatori sunt:

 - nr turiştilor străini (stabilit de nr vizelor la frontiere sau nr sejururilor)

 - veniturile anuale (exprimate în $ SUA)

         Cele mai ridicate fluxuri internaţionale (80% din sosiri) se realizează în Europa de Vest,America de Nord,noile ţări industrializate ale Asiei.

         Cererea turistică internaţională se caracterizează prin mari inegalităţi şi printr-o orientare preponderentă către ţările dezvoltate.Ţările în curs de dezvoltare sunt în progres la acest capitol,ele reprezentând o treime.

         De asemenea se remarcă tendinţa de creştere a sosirilor,dar cu o evoluţie diferită.Astfel,între anii 1975-1997,sosirile au crescut de peste 3 ori în Asia de Est şi zona Pacificului spre deosebire de Asia de Sus ce a înregistrat o creştere de doar 3 procente (0.70% - 0.73 %).Ţările europene deţineau în 1997 60.4 % din sosirile turiştilor internaţionali.Pe Glob sosirile au crescut de la 222 mil.(1975) la 455 mil.(1990) şi la 475 mil.(1997).

         Odată cu fluxurile turistice s-a modificat şi preponderenţa tipului de  transport.Astfel cererea pt transport aerian creşte în detrimentul celui rutier sau feroviar.

         Un alt capitol care a evoluat e reprezentat de încasările din turism.Aceasta,în perioada 1985-1997,au cunoscut o creştere de 126.2% faţă de cele din exporturi,ce au crescut cu doar 80.2%.

         În cazul destinaţiilor turiştilor,Europa se află pe primul loc cu sosiri de 60.46 % din total şi încasări de 52.82 %,mai mici decât ale Asiei de Est şi zonei Pacificului.Africa şi Asia de Sud au sosiri şi încasări reduse.Pe primele locuri la încasări se situează SUA,Franţa,Italia,Germania şi Canada.

         Contribuţia turismului internaţional la economia ţărilor receptoare de turişti străini variază în funcţie de regiunea geografică a lumii.De aceea el are un rol determinant în Marea Caraibilor şi în Europa Meridională.Astfel,se remarcă ponderea încasărilor din turism faţă de cele din export:24.9 % - pt ţările din Marea Caraibilor,la 19 % - America de Nord,18 % - Europa Meridională,3.5 % - Africa de Vest,1% - Europa Estică,

5.5 % - Europa Vestică,7.8 % - America de Nord.

                   Turismul internaţional pe continente

           Europa

         Creşterea sosirilor turistice e inferioară mediei mondiale,scăderea relativă a cererii turistice e cauzată de ascensiunea noilor ţări turistice,cum ar fi cele din Asia SE ce răstoarnă repartiţia internaţională a activităţii economice.

         Între 1970-1997 nr de turişti internaţionali sosiţi în Europa a crescut (de la 133 mil. la 288 mil.),cu toate că ponderea în totalul mondial a scăzut (de la 68.16 % la 60.46 %).

         Marii emiţători de turişti către Europa sunt tot ţările europene (Germania,Marea Britanie,Italia,Franţa,Olanda,Elveţia,Spania,ţările nordice) dar şi SUA.

         Fluxurile turistice care au destinaţia Europa sunt îndreptate spre Europa de Sud şi Meridională care în 1997 au înregistrat 72 % din sosiri,80 % din încasări,pe primele locuri situându-se Franţa,Spania,Italia.

         Europa dispune de cele mai mari capacităţi hoteliere din totalul mondial pe anul 1997 (44.7 %),la oferta hotelieră remarcându-se Europa Sudică şi Occidentală (77.2 %).

  America

         Între 1970-1977 sosirile au înregistrat o creştere de la 48 mil. la 101 mil.,dar ponderea turismului a scăzut în aceeaşi perioadă de la 25.5 % la 20.1 %.Ocupă locul 2 după Europa.Preponderent este aici turismul intra-regional (79 % din sosiri-1997).Aici se găsesc primele ţări emiţătoare de turişti:SUA,Canada,Mexic,Argentina,Brazilia,Venezuela.

         Procentul încasărilor (28.2 % - 1997) este mai mare decât cel al sosirilor (20.9 %).Pe lângă America de Nord (77 % din încasări,76 % din sosiri) se remarcă şi Marea Caraibilor (13 % din încasări,12 % din sosiri). America de Sud are 10 % din sosiri şi 9 % din încasări.

         Capacităţile hoteliere mondiale sunt de 38.5 % (locul 2),dar cu diferenţe regionale:America de Nord – 85 %,America Centrală – 0.86 %, Marea Caraibilor – 3.14 %.

           Africa

         Sosirile au un procent mic (3.6 % din totalul mondial),cauzat de dezvoltarea economică redusă,insuficienţa infrastructurii de transporturi,lipsa mijloacelor financiare.Printre avantaje s-ar număra: patrimoniul turistic natural,situarea (mai ales a Africii de Nord),ţările tropicale se găsesc pe aceleaşi fuse orare ca şi ţările europene.Însă sosirile au cunoscut totuşi o uşoară creştere (2.9 % - 1985 – 3.6 % - 1997).De asemenea a crescut cererea turistică de 13 ori în ultimii 15 ani.Fluxurile au crescut şi ele de 2.1 ori.

         Încasările sunt scăzute,doar 1.9 % din totalul mondial.Oferta turistică are un procent de 2.9 % din totalul mondial (Maroc şi Tunisia – 45.5 % ; ţările din Africa Centrală – 11.1 %).

           Asia de Est şi Sud-Est

         Aici sunt noile ţări turistice:Japonia,China-RAS Hong Kong (RAS-Regiunea administrativ specială),Singapore,Thailanda,Malaysia, Rep. Coreea,Prov.Taiwan (China) şi Indonezia.Principalele motivaţii turistice sunt:turismul de afaceri (către ţările industrializate),turismul de loisir (către staţiunile balneare),turismul comercial (către China-RAS Hong Kong, Singapore).

         La cererea turistică primează Japonia,Rep.Coreea,Taiwan care însumează 61 mil.sosiri în 1997,adică 12 % din total.În perioada 1980-1997 nr sosirilor a crescut de 3 ori.

         Prima ţară emiţătoare din zonă este Japonia (15.3 % din total-1997) urmată de Singapore (8.9 %).

         Turismul intra-regional deţine 75.9 % din fluxurile turistice internaţionale.Încasările au cunoscut o creştere rapidă spre deosebire de sosiri (8.3 %-1980 – 15.4 %-1997).

         Principalele destinaţii sunt China şi Hong Kong.Ţările din zona Pacificului înregistrează 4.3 % în Polinezia,Melanezia şi Micronezia şi 6 % în Australia şi Noua Zeelandă.

         În Singapore,Thailanda,Indonezia,Malaysia,Rep.Coreea (40 %-procentul de primire) se înregistrează cele mai mari creşteri ale capacităţii hoteliere.China-Hong Kong şi Prov.Taiwan au un procent de 38 % la primire.De asemenea aici s-au format lanţuri hoteliere precum hotelurile Mandarin,Shanrila,Peninsula.

Aşadar,turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi.