1

                                     OBLIGAŢIILE ANGAJAŢILOR

        În sistemul de drept roman,angajaţii pot fii încadraţi în 2 categorii:

 1..salariaţi

2.funcţionari publici

       1.Conform articolului 10 din Codul Muncii prin salariat se inţelege persoana fizică care se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei plăţi denumite salariu.

       Din această definiţie rezultă că salariatul este persoana fizică aflată într-un  raport de muncă, pe baza unui contrac de muncă.

       Contractul de muncă este un accord de voinţă realizat între o persoană fizică, salariat, şi un angajator, persoană fizică sau juridică.

       Din cuprinsul actelor normative în vigoare, dar si conform literaturii de specialitate contractul individual de muncă este un contract sinalagmatic.Aceasta inseamnă că fiecare parte are şi drepturi şi obligaţii.

        La încheierea contractului individual de muncă părţile sunt egale.După acest moment, prin semnarea contractului individual de muncă, salariatul îsi dă un acord  general si prealabil în temeiul căruia se nasc raporturi de subordonare.Prin aseasta nu înseamnă că se încalcă principiul egalităţii de tratament faţa de toţi salariaţii şi angajatorii, principiu prevăzut în Codul Muncii.

         Cadrul general care reglementează obligaţiile salariaţilor îl reprezintă Codul Muncii.Astfel, art.39, alineatul(2) din Codul Muncii prevede următoarele:

         “Salariatului îi revin în, principal,următoarele obligaţii:

  a)obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplinii atribuţiile care îi revin conform fişei postului;

  b)obligaţia de a respecta disciplina muncii;

  c)obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul inern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;

d)obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;

  e)obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

 f)obligaţia de a respecta secretul de serviciu.’’

           Aceste obligaţii cu caracter general iau forme specifice comform domeniului de activitate, legilor aplicabile contractului colectiv de muncă aplicabil, regulamentului intern,contractului individual de muncă şi fişei postului.

          2.Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică, conform alineatului (2) al aricolului 2 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulteriore privind statutul funcţionarilor publici.

            Deci, funcţinarul public are raport de serviciu cu statul sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale aministraţiei publice centrale şi locale.

            Obligaţiile generale ale funţionarilor publici sunt cuprinse în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 188/1999. Acestea sunt:

  a)îndeplinirea cu profesionalism,imparţialitate şi în comformitate cu legea îndatoririlor de serviciu;

  b)abţinerea de la orice fapte care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau jurdice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici;

  c)să respecte normele de conduită profesională  şi civică prevăzută de lege;

  d)să se abţină, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor si preferinţelor politice;

  e)să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici;

  f)să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu şi confidenţialitatea în legătură cu tot ce ţine de exercitarea funcţiei publice, cu excepţia informaţiilor de interes  public;

  g)să prezinte, la numirea şi la încetarea raportului de servciu, declaraţia de avere;

  h)să rezolve, în termenele stabilite, lucrările repartizate;

  i)să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interes şi al incompatibilităţii lor;

  j)să îşi îmbunătăţească î mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională.

              Prin statute speciale se pot reglementa drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decăt cele prevăzute de cadrul general prezentat mai sus.