1

Schimbările radicale ce au survenit pe plan politic, economic şi social în centrul şi estul Europei au inclus şi o reformă fundamentală a sistemului legislativ în fiecare din ţările acestei regiuni.

        S-a observat, în cei aproape 9 ani de tranziţie, că schimbările cadrului legislativ nu vor putea singure să conducă la o transformare totală a sistemului politic şi economic.

        Noţiunea de “reformă legislativă” este înconjurată de o aură de progres şi modernizare a sistemului legislativ. Pentru ţările din centrul şi estul Europei, această noţiune semnifică: întoarcerea în Europa, instaurarea democraţiei şi a supremaţiei legii şi condiţiile esenţiale pentru funcţionarea unei economii de piaţă libere.

        Măsurile de reformă au trebuit de aceea să păstreze ca obiectiv două lucruri: să fie adaptate spre a împlini scopul propus şi anume de stabilire a unei conduceri bazate pe lege, a unei economii de piaţă, participarea în procesul de integrare europeană şi de asemenea să contribuie la efectiva realizare a acestor obiective.

        În acelaşi timp, paşii intermediari în vederea realizării acestor cerinţe, trebuie să conţină reglementări şi măsuri compensatorii care să diminueze problemele economice şi sociale cauzate de procesul de transformare.

        În ceea ce priveşte cadrul legislativ în ţările de tranziţie la începutul procesului de reformă s-a observat că este necesară crearea unui spaţiu liber capabil să ducă la dezvoltarea întreprinderilor private.

        Cât priveşte armonizarea legislativă cu dreptul comunitar, ea nu a fost la început o prioritate a procesului de reformă, dar ea va fi cu siguranţă o provocare la adresa organelor legiuitoare din ţările central şi est europene.

        Anumiţi politicieni au avut falsa impresie că pot dezvolta o economie de piaţă şi atrage capital străin doar prin simpla promulgare a unor pachete de legi.

 Realitatea a dovedit însă contrariul.

Riscul real în ziua de azi este că  în timp ce legislaţia prevede condiţiile esenţiale necesare, aplicarea ei poate să nu funcţioneze satisfăcător în practică.  

În plus faţă de crearea noii legislaţii este important să se dezvolte structurile administrative şi judiciare adecvate, precum şi instituţii în sectoarele private şi de afaceri care să fie capabile să asigure aplicarea efectivă a noilor legi create.

Conform Cărţii Albe este necesar să se creeze instituţiile care să fie capabile să implementeze dreptul comunitar şi care să funcţioneze cu un personal de un nivel comparabil cu acela care lucrează în instituţiile statelor membre ale Uniunii Europene. 

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv fiecare ţară din centrul şi estul Europei trebuie să-şi stabilească un set de priorităţi şi care, mai ales, trebuie îndeplinit cu stricteţe.

În ciuda diferenţei în ceea ce priveşte începutul procesului de reformă, fostele ţări comuniste au trebuit şi trebuie să străbată aceeaşi paşi spre democraţie şi economie de piaţă, evident cu anumite particularităţi care ţin de specificul fiecărei ţări.

Astfel în domeniul dreptului constituţional, reformele au trebuit să asigure o schimbare fundamentală a sistemului politic, în particular prin eliminarea rolului conducător al partidului comunist şi înlocuirea lui cu un sistem de separare a puterilor care să realizeze democraţia şi supremaţia legii. De asemenea este necesară să se redefinească funcţiile şi limitele de autoritate pentru fiecare instituţie publică. Printre reformele necesare s-a numărat şi aceea de a asigura garanţiile constituţionale care să permită comunităţilor locale să-şi rezolve problemele şi, mai ales, să aibă posibilitate financiară de a rezolva aceste probleme.

        Mai mult, în noile baze legislative au trebuit să fie incluse reglementări care să schimbe relaţia stat – individ, precum şi relaţia dintre stat şi sectorul de afaceri.

Pentru a se putea realiza acest lucru, a fost necesară includerea în legile fundamentale a unui catalog al drepturilor de bază, modelat după exemplul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. A fost de asemenea necesar, includerea în noile legi de pasaje care să afirme aceste drepturi şi în practică.

În sfârşit, a fost necesar să se asigure că drepturile garantate prin Constituţie nu vor fi afectate în practică de deciziile legiuitorului sau ale administraţiei publice.

În domeniul dreptului civil, dreptul de proprietate aşa cum apărea el în regimul comunist, a trebuit să fie abrogat, iar privilegiile acordate formelor de proprietate socialistă, de stat sau cooperatistă au trebui să fie abolite. Mai mult, în ţările care nu aveau o lege specială privind proprietatea asupra pământului, aceasta a trebuit să fie creată.

Legea privind contractele a trebuit să fie eliberată de numeroasele restricţii care erau conforme sistemului economic socialist, iar libertăţii de voinţă  a trebuit să fie restabilit.

Reforma legislativă în domeniul proprietăţii intelectuale şi industriale a contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la stabilirea unor baze care să orienteze sistemul legislativ spre o piaţă liberă.

        Legislaţia socialistă în acest domeniu se caracteriza prin faptul că dreptul de proprietate sau exploatare a invenţiei intrau automat în patrimoniul statului, în timp ce inventatorul primea o remuneraţie, de cele mai multe ori foarte mică şi numai cu anumite condiţii. O adevărată protecţie a patentului a trebuit să fie introdusă care să prevadă pentru inventatori un drept exclusiv asupra creaţiei sale.

        În mod particular, sunt necesare reforme radicale în aria legislaţiei cu privire la serviciile financiare. Activităţile băncilor centrale au trebuit să fie separate de acelea ale băncilor comerciale şi un cadru legal a trebuit să fie dezvoltat pentru înfiinţarea şi funcţionarea băncilor private. Aceasta a inclus şi crearea unui cadru legal şi a unor infrastructuri corespunzătoare pentru aplicarea unui sistem de supraveghere a activităţilor bancare.

În domeniul judiciar, principiul de bază al separaţiei puterile trebuie să fie asigurate prin totală independenţă a justiţiei. Aici s-a impus, în primul rând, modificarea legii care reglementa statutul judecătorilor. Mai mult, condiţiile legale au trebuit să creeze profesiunea liberă a avocaţilor şi să prevadă autonomia acesteia în ceea ce priveşte propria organizare şi funcţionare. De asemenea sistemul arbitrajului statutului a trebuit să fie înlocuit cu un sistem independent al jurisdicţiei comerciale.

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, a trebuit să fie creat un sistem al tribunalelor administrative, sau includerea acestor instanţe în sistemul instanţelor de drept comun care să permită cetăţenilor să se protejeze în cazul când statul sau autorităţile administrative le-ar încălca drepturile.

Dezvoltarea economiei de piaţă a necesitat crearea cadrului adecvat pentru îndeplinirea procedurilor legale privind falimentul care să ducă la eliminarea întreprinderilor insolvabile de pe piaţă.

Acest lucru combinat cu privatizarea graduală a întreprinderilor de stat, cu redactarea unui legislaţii anti-trust şi cu eliminarea cât mai rapidă a monopolului de stat va duce în final la realizarea unei economii libere, în care statul să joace doar rolul de observator şi să intervină doar pentru a asigura pieţei mijloacele necesare unei autoconduceri.

După European by Law (1997)