Art Nouveau

de   Ion Raluca-Mihaela, Clasa a-XIIa D

            “Arta 1900(Art Nouveau) a inflorit la rascruce de veacuri,situandu-se intre istoricism si revolutia artistica a sec.XX…Arta 1900 a stat la originea nasterii artei si arhitecturii noi, a rinvierii mestesugurilor artistice, a acordului modern intre forma si ornament.Ea a intervenit direct in afirmarea Industrial Design-ului si a generat efectiv afisul si grafica publicitara”(Paul Constantinescu)
Perioada de la sfarsitul sec. XIX a oferit un teren fertil de studiu pentru istoricul de arta este totusi surprinzator ca miscarea Art Nouveau a fost la inceput considerata ca una din numeroasele fenomene stilistice nereusite ale secolului, fiind considerata prin excelenta decorativa si superficiala. De aceea pe fatada unei case construite in stilul art nouveau scria: De esta fachada no es responsable el actual proprietario. Miscarea art nouveau trebuie pretuita din mai multe motive. Ea contine intr-o oarecare masura un dualism: in privnta aspectelor cotidiene exponentii sai actionau practic fara sa stabileasca o legatura prea indepartata cu teoriile estetice ale lor. Dezvoltarea tehnica de astazi ne indreptateste sa fim plin de uimire si teama si e usor sa te identifici cu artistii idealisti din epoca art nouveau care, prin rafinamentul lor estetic, se aflau in opozitie cu aceasta dezvoltare similara. Primele mari expozitii ale stilului au aparut abia dupa razboi: in cadrul Muzeului de Arta Aplicata de la Zurich expozitia lui Hans Curjel si la muzeul Londonez Victoria si Albert, expozitia lui Peter Floud(1952). Printe cele mai renumite se numara expozitia de la muzeul de arta moderna din New York(1958) si cea de la Paris(1960).

Definirea stilului 

• Conceptia formei: linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici, incarcata parca de energie constituie principala caracteristica de oranmental al stilului art nouveau. Intodeauna vie, in permanenta miscare ornamentatia apare echilibrata. Privind mai in adancime remarcam stradania de a stapani miscarea prin intermediul unei armonii bine echilibrate. Aspectul cel mai important al decoratiei este capacitatea sa de a sublinia structura formei si apoi de contopi atat obiectul cat si ornamentul lui intr-o entitate organica: scopul devine astfel unitatea si sinteza. Exista mai multe stiluri art nouveau. Stilul abstarct si structural simbolic se gaseste in sfera culturala franco-belgiana(decoratia executata de Guimard pentru Metro). Stilul floral si organic se gaseste la Nancy(Emile Gallé sa prezentat la expozitia de la Pris din 1900 cu o masa de lucru cu machetarie din diferite esente). Conceptia liniara, bidimensionala si simbolica a atins culmile prin scoala de la Glasgow(detaliile de ornament amintesc muguri stilizati ori boabe de fasole, se introduc siluete feminine dezinvolte invaluite in conturul unor picaturi de lacrimi care cad or se circumscriu unor tipare liniare.

Teoriile estetice ale timpului   

• Cautatrea unitati in arta: una din ideile ce reveneau cu insistenta in cercurile care dezbateau sistematic problemele artistice ale epoci era dorinta de reinnoire a artei decorative prin promovarea unor cooperari mai apropiate intre artist si artizan;
•    Artizanatul fata de masina: fireste ca artistul trebuie sa-si aduca contributia la rezolvarea problemelor ridicate de arta aplicata dar se nastea problema daca prin firea sa artistul era dotat sa rezolve problemele industriei;
• Miscarea reformei: art nouveau respingea cu desavarsire decoratia interioara de la sfarsitul sec. XIX. Camerele intunecoase intesate de mobila urmau sa fie inlocuite cu un interior simplu, luminos, in care unitatea stilistica a detaliilor si a intregului constituia un element esential. Mobilierul era adaptat cu grija interiorului, dupa cum vedem in opera lui Mackintosh, Van de Velde si Hoffmann. Forma plianta, rotunda si inchisa contrasteaza cu forma unghiulara si deschisa. Forma tridimensionala si iluzionara a facut loc unei conceptii bidimensionale simplificata si stilizata. Principiul ornamental care sta la temelia curentului art nouveau era faptul ca ornamentul isi avea propria valoare intrinseca. Cele trei idei principale care formeaza stilul art nouveau sunt: principiul valori intrinseci al liniei, puterea organica s plantelor si simbolul structural.

Curentul Art Nouveau in Arhitectura

          Una din calitatile predominante ale arhitecturi art noveau este posibilitatea de a pune in practica teoria structurii expunand elementele constructive ale unei cladiri, in special fierul, in asa fel in cat sa devina elemente aparente ale fatadei cel mai adesea cu functie decorativa. Sticla este folosita in combinatie cu fierul iar peretele de sticla s-a bucurat in perioada art nouveau de o dezvoltare independenta si ampla. Se folosesc scarile din sticla si fier ca cea realizata de Hotra pentru Maison du Peuple.Apare ritmul lunecatoral diferitelorparti ale cladirii, executate cu un contur ferm si auster asa cum reiese din lucrarile lui Hotra ,Gaudi sau Mackintosh.O alta trasatura esentiala o reprezinta predilectia stilului Art Nouveau pentru asimetrie,fie in distributia maselor de constructie, fie in detalii mai putin importante,cum ar fi amplasarea ferestrelor si usilor.Exemplul clasic il ofera Gaudi prin Casa Mila (1905-1907) care reda  modul in care diferitele parti apar organic legate in planul de baza.Arhitectura Art Nouveau reprezinta o dihotomie care este reflectata stilistic ,cronologic si geografic.

Curentul Art Nouveau in arta aplicata 
    In cadrul artelor aplicate problema cea mai mare o ridica necesitatea unei schimbari iar forma de expresie pe care a dezvoltat-o s-a dovedit relativ omogena.In arta mobilierului, stilul a avut o importanta capitala la fel ca si in orfevrarie,bijuterii,sticla .
Tendinta Art Nouveau in pictura
Intr-o incercare de a analiza rolul jucat de Art Nouveau in evolutia picturii trebuie spus ca acesta reprezinta o reactie impotriva impresionismului, cu exceptia zonei de cultura germana.In esenta,stilul reprezenta o reactie impotriva dezvoltarii suprafetei si liniei si in pictura a marcat sfarsitul conceptiei iluzioniste asupra formei.S-a restabilit conturul,liniei adevarate si traiectoriei I s-a conferit propria sa valoare.Aceste imagini pot sa aiba importanta pentru continut prin modul in care lina stapaneste atmosfera tabloului prin intermediului efectului sau sugestiv,ori ele pot evoca valori ornamentale.Putem ca acest curent este un stramos al expresionismuli in timp ce cealalta tendinta pune accentul pe latura decorativa si ornamentala si valoarea lor speciala in pictura prefigureaza pictura abstracta.
Desi curentul Art Nouveau a avut un declin rapid caci deja in 1902 el se risipise,importanta sa in artele aplicate si arhitectura este coversitoare.Acest curent nu apartine nici secXIX nici sec.XX ci este un fenomen independent, de tranzit, un stil separat cu radacini in sec.XIX in privinta teoriei artei si istoriei stilului dar al carui scop deplin era sa se debaraseze de mostenirea stilistica si sa creeze ceva cu totul nou.Astel putem spune ca stilul Art Nouveau are toate drepturile la un loc aparte in istoria artei, dar mai cu seama in istoria stilurilor si a artei aplicate.

                       Bibliografie:

• S.Tschudi Madsen-Art Nouveau

Editura Meridiane-Bucuresti,1977