De ce cultura - eseu Categoria: Referat Romana
Descriere: |
|
||
|
|
|||
|
1 De ce cultura ? Intr-un secol al vitezei unde apar schimbări la fiecare pas (de mentalitate, de sistem de apreciere al valorilor), iţi pui întrebarea unde ne încadram in legătura cu bagajul de cunoştinţe asimilat de-a lungul timpului. Poţi spune ca un om ce nu-si cunoaşte istoria, manifestările artistice ale semenilor săi, tradiţiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine. Nu are unde sa ajungă, daca nu ştie de unde a plecat si mai ales cu ce a plecat înzestrat in drumul vieţii. Reuşeşti sa iţi găseşti propria identitate, sa te cunoşti pe tine, resursele tale, seva cu care te hrăneşti la nivel spiritual, atunci când iei contact cu creaţiile semenilor tai. Opera acestora se inspira tocmai din sentimentele trăite, intămplari ce au schimbat destine, ce au modificat cursul vieţii. Au fost create cu scop educativ, spre a fi de folos tuturor, pentru ca sa se poată învăţa din experienţele altora sau sa se facă cunoscuta viaţa oamenilor din diverse timpuri, in diverse ipostaze ale dezvoltării societăţii. Au fost, sunt si este scris sa mai fie persoane de o sensibilitate aparte, înzestrate cu darul de a „cânta” despre ce găsesc ei important îndeajuns încât sa fie făcut cunoscut întregii lumi. Ei au puterea de a pune pe hârtie sau pe pânza tot ce simt intr-o maniera speciala ca intr-o aura de lumina. Pot face „din bube, mucegaiuri si noroi”, „frumuseţi si preturi noi”, după cum cu înţelepciune afirma Tudor Arghezi in crezul operei sale „Testament” Cred ca in fiecare din noi se găseşte un izvor de creaţie, aceasta proprietate (daca ii pot spune aşa) se găseşte in codul nostru genetic, doar ca nu este exploatata la maximum. Intr-o maniera ştiinţifica de redare poţi spune ca nu oriunde îşi găseşte mediul propice de dezvoltare. Sunt necesare a fi îndeplinite unele condiţii cum ar fi: o deosebita receptivitate la tot ce este in jur, sensibilitate, chiar o maniera proprie de vedere a lumii înconjurătoare, in plus un mediu propice exploatării unor astfel de calităţi. In plus, astfel de înclinaţii sunt descoperite si, in şcoala, exista instituţii de învăţământ specializate cu pedagogi bine instruiţi, ce încearcă sa pună in evidenta aptitudinile învăţăceilor spre arta sub orice forma. Şcoala are o foarte mare influenta, este important sa se încerce sa se dezvolte înclinaţiile reale ale elevilor, sa se pună preţ pe îmbinarea teoriei cu practica, pentru ca in scoală se formează personalităţi, devii Om. Aşadar, prin cultura, din punctul meu de vedere, se reunesc toate „sclipirile” oamenilor, in truda acestora de a înţelege viata, cu toate formele ei de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor încercate de oameni: admiraţia, revolta, frica, mândria, ura, dragostea si orice sentiment dat sa fie simţit. Este imposibil ca in fata răsăritului de soare sa nu fii îndemnat de ceva din străfundul tău sa faci cunoscuta senzaţia ta de exuberanta si altora. Acest lucru îl faci cunoscut cum poţi tu mai bine: prin vorbe, versuri, imagini, efectiv ai la dispoziţie toate uneltele ce fac apel la simţurile omului. Insa se poate întâmpla si contrar, sa nu fi impresionat de acest răsărit pentru ca poate nu te interesează. Sunt oameni care pun banii mai presus de orice si, in cazul in care găseşti o opera de arta in vilele luxoase, de cele mai multe ori este acolo doar cu scop decorativ, dovada de snobism. Banii nu sunt totul, nu ne conduc viata, nu guvernează acţiunile tale. Cred ca avem nevoie de cultura, pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual, sa te deosebeşti de animalul care trăieşte doar pentru a se hrăni si înmulţi. Adevărata iubire pentru cultura reiese din efortul fiecăruia de a restaura creaţiile peste care timpul a trecut fără milă, si-a lăsat nemiloasa amprenta: degradarea. Tocmai in acest scop sunt oameni ce lucrează din greu la reconsolidarea operelor de arta. In acelaşi timp este importanta si cunoaşterea acestora, promovarea in medii cat mai variate a manifestărilor culturale de orice natura. Astfel, devii un om mai bun, încrezător in puterile poporului tău, lumii tale. Arta te purifica si te înnobilează dar te poate face sa te simţi mic in comparaţie cu măreţia lor, insa ele au fost create tocmai pentru a reda încredere si a deveni un ghid in vârtejul vieţii. 1 In alta ordine de idei, se pot găsi si alte răspunsuri la întrebarea „de ce cultura”, datorita diverselor sensuri ce le poate îmbrăca cuvântul: cultura. Astfel se poate vorbi despre cultura păcii, spre exemplu: Cultura păcii reprezintă valorile, atitudinile si formele de comportament care reflecta respectul pentru viata, pentru fiinţele umane si demnitatea lor si pentru drepturile omului, respingerea violentei sub toate formele ei si aderarea la principiile libertăţii, dreptăţii, solidarităţii, tolerantei si înţelegerii dintre popoare si intre grupuri si indivizi. Pentru a putea, noi si generaţiile viitoare, sa culegem roadele acestei culturi a păcii, trebuie sa acţionam neîntârziat: sa încurajam educaţia pentru pace, drepturile omului si democraţie, toleranta si înţelegere internaţionala; sa protejam si sa respectam drepturile omului, fără excepţie, si sa luptam împotriva oricărei forme de discriminare; sa promovam principiile democratice la toate nivelele societăţii; sa trăim in toleranta si solidaritate; sa protejam si sa respectam mediul. In lucrarea „Sociologia-elemente introductive fundamentale” (2001), profesor doctor Radu Baltasiu subliniază importanta culturii afirmând ca „Statul fără cultura devine oligarhie, adică un summum de grupări de interese, societatea „in afara culturii” devine o masa cu identitate minimala, iar civilizaţia devine o imposibilitate istorica” (p.52). Definirea termenului de „cultura” e o operaţie dificila datorita multiplelor accepţiuni ce i s-au oferit. Alfred Kroeber si Clyde Kluckhonn in cartea „The nature of culture”(1952) identificau mai puţin de 163 de definiţii, ceea ce l-a determinat pe un sociolog francez sa vorbească de o „jungla conceptuala”. Etimologic, conceptul de cultura, provine de la latinescul „cultura” (cultura pământului). Profesor doctor Ioan Mihăilescu, in lucrarea „Sociologie generala”(2000), defineşte cultura ca fiind „ansamblul modelelor de gândire, atitudine si acţiune care caracterizează o populaţie sau o societate, inclusiv materializarea acestor modele in lucruri.” Cultura e compusa din cultura nonmaterială (ideala): creaţii abstracte cum sunt valorile, simbolurile, normele, obiceiurile si instituţiile si din cultura materiala: produsele fizice sau obiectele cum sunt vasele de argila, computerele, monezile etc. Relaţia dintre cultura si societate este una de interdependenta. Legătura dintre cultura si societate este atât de puternica, încât specialiştii pun semnul egalităţii intre ele. Totuşi, prin cultura înţelegem produsele ideale si materiale ale unui grup, iar prin societate înţelegem un grup relativ autonom care se autoreproduce, ocupa acelaşi teritoriu si participa la o cultura comuna. Aşadar, nu exista cultura in afara unei societăţi si nici societate fără o anumita cultura. Ioan Mihăilescu, in opera aproape uitata mai sus, aminteşte ca elemente ale culturii: simbolurile, ritul, limbajul, normele, tradiţiile si valorile. • Simbolurile sunt semne arbitrare, utilizate la nivel social pentru a desemna ceva (un obiect, o acţiune, o atitudine, etc.); • Ritul este o secvenţa formalizata si stereotipizata de acte săvârşite intr-un context religios sau magic (H. Mendras, 1989, apoi Ioan Mihăilescu, 2000); • Limbajul e un sistem structural la nivel social de modele sonore, cu semnificaţii specifice arbitrare. • Tradiţiile sunt modalităţi comportamentale obişnuite si practicate de multa vreme de un grup. • Moravurile au caracter imperativ mai accentuat. Ele sunt idei, afirmaţii cu privire la ceea ce este drept si greşit si, in raport cu acestea, la ce este permis si interzis de întreprins in situaţiile date. • Legile sunt reguli stabilite sau întărite de un organism politic(statul)compus din persoanele cărora li se recunoaşte dreptul de a folosi forţa. • Valorile sunt idei abstracte despre ceea ce este dezirabil, corect si bine sa urmărească majoritatea membrilor unei societăţi. Bibliografie: - Sociologia-elemente introductive fundamentale (2001) - prof.dr. Radu Baltasiu - Sociologie generala(2000) - prof.dr. Ioan Mihăilescu |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
