1

Drept civil

              “Întreaga viaţă a omului, de la naştere ori în legătură cu acest moment, şi până la moarte, dar şi în privinţa acestui eveniment legat de lăsământul succesorului, este reglementată în aspectele sale esenţiale de normele dreptului civil.

Instituţiile juridice aparţinătoare acestei ramuri a dreptului contribuie într-o măsură importantă la reglementarea vieţii persoanei juridice, de la înfinţare, ori în legătură cu acest proces şi până la încetarea ei prin reorganizare şi dizolvare, ba chiar şi în privinţa consecinţelor ce decur din aceste măsuri.”

Mihail Eliescu, Traian Ionaşcu, Tutor R. Popescu, Ilie Stoenescu

Actul juridic civil

Noţiunea actului juridic civil. Terminologie

            În sens larg, prin fapte juridice se înţeleg atât acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia sau fără intenţia de a produce efecte juridice, cât şi evenimentele, adică faptele naturale.

            În sens restrâns, prin fapte juridice se înţeleg numai acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc în puterea legii, precum şi evenimentele, care sunt împrejurări care se produc independent de voinţa omului dar de care legea civilă leagă anumite consecinţe juridice.

            Prin urmare, dacă la faptele juridice în sens restrâns se adaugă actele juridice, adică acele acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice se ajunge la noţiunea de fapte juridice în sens larg.

            Trebuie precizat că în literatura juridică şi în practica judiciară s-au cristalizat noţiunile astfel: actele juridice sunt acţiunile omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, iar faptele sunt acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, care însă se produc în temeiul legii, la care se adaugă şi evenimentele (deci faptele juridice în sens restrâns).

            Considerat în sensul conceptului tradiţional, actul juridic civil a fost definit:

           „...un act de voinţă săvârşit cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea, de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic”2

„...actul de voinţă săvârşit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau stinge un raporturi juridice în temeiul dreptului obiectiv şi în limitele pe care acestea le statorniceşte”3

              Pentru o definiţie corectă şi completă actului juridic civil, se impune luarea în considerare a următoarelor elemente:

·         actului juridic civil este o manifestare de voinţă, este, deci, în primul rând rezultatul unei hotărâri lăuntrice, rezultatul unui proces volutiv

·         scopul exprtimării manifestării de voinţă în constituie producerea de efecte juridice civile; este elementul care diferenţiază actului juridic civil de faptul juridic civil săvâşit fără intenţia de a produce asemenea efecte.

·         efectele juridice avute în vedere trebuie să privească naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeşte actului juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.

Clasificarea actelor juridice civile

În circuitul civil se întâlnesc nenumărate şi diverse acte juridice, de aceea este necesar ca ele să fie clasificate după anumite criterii în categorii de acte juridice, având în vedere manifestările de voinţă cu aspecte înrudite. Principalele criterii de clasificare şi categorii de acte juridice, care se examinează în literatura de specialitate sunt următoarele:

a)    în raport de numărul părţilor actele juridice se împart în unilaterale, bilaterale şi multilaterale

b)    în raport de scopul urmărit de părţi la încheierea lor, actele juridice se divid în acte cu titlu oneros şi acte cu titlu gratuit. La rândul lor cele de tip cu titlu oneros se subdivid în acte comutative şi aleatorii, iar cele cu titlu gratuit se subdivid în libertăţi şi acte dezinteresate;

a)    în raport de efectele produse, se disting: acte constitutive, translative şi declarative

b)    în raport de importanţa lor faţă de un bun sau un patrimoniu, actele juridice se împart în acte de conservare, de administrare, de dispoziţie;

c)    în raport de conţinutul lor actele juridice se divid în: patrimoniale şi nepartimoniale.

d)    în raport de modul de încheiere se deosebesc acte consensulae, solemne, reale

e)    în raport de momentul când îţi produc efectele, se disting acte între vii (inter vivos) şi acte pentru cauze de moarte (mortis causa)

f)     în raport de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului actelor juridice, se deosebesc acte subiective şi acte condiţie

g)    în raport de intensitatea şi siguranţa oferită titularilor de drepturi, se disting acte pure şi simple şi acte afectate de modalităţi

h)    în raport de legătura dintre ele, actele juridice se divid în principalele şi accesorii

i)     în raport de legătura lor cu cauza, actele sunt cauzale şi abstracte

j)     în raport de modul cum pot fi încheiate se deosebesc acte strict personale şi acte încheiate prin reprezentare

k)    în raport de reglementarea lor, actele juridice se împart în acte numite (tipice) şi nenumite (atipice)

l)     în raport de modul lor de executare se disting: acte cu executare dintr-o dată şi acte cu executare succesivă

Consimţământul

            Pentru actele juridicice civile, consimţământul este un element structural, fiind cel mai important dintre elementele de structură ale acestei categorii juridice pentru că:

• este nu numai un element de structură ci şi un element definitoriu al actelor juridice civile, caracter ce rezultă din următoarele corelări:
• prin definiţie, actul juridic civil este o manifestare de voinţă intevenită în scopul de a produce efecte juridice;
• privit lato sensu, consimţământul este acordul de voinţă al părţilor în actele juridice bilaterale;
• privid stricto sensu consimţământul este manifestarea voinţei de către una din părţi la încheierea unui act juridic civil bilateral, ori, în actele juridice unilaterale, manifestarea de voinţă de către autorul acestuia.
• pe de altă parte, voinţa înseamnă, sub aspectul structurii actului juridic civil, mai mult decât consimţământul ca element de structură; ea se prelungeşte peste limitele acestuia, conturând un alt element de structură: cauza;
• neândoielnic, consimţământul este cel mai important element de structură al actului juridic civil şi prin aceea că, voinţa, inclusiv cea incorporată în actele juridice, în general şi în actele juridice civile, în special, dă substanţă esenţei dreptului însuşi;
• în sfârşit, ideea de consimţământ-consimţământul însuşi atrag atenţia asupra legăturii juridice născute între părţile unui raport juridic civil concret.

În doctrină, (prof. A.Ionaşcu, Drep Civil, Ed. Didactică şi pedagogică, 1963) s-a evidenţiat că în procesul de formare a voinţei juridice se disting mai multe etape:

a)    apariţia motivelor care îndeamnă la acţiune

b)    deliberarea

c)    intervenţia motivului determinant, care nu este altceva decât reprezentarea intelectuală a scopului urmărit

d)    hotărârea de a încheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului urmărit, cu alte cuvinte, formarea consimţământului

Trebuie menţionat că aceste etape de formare a voinţei juridice se petrec pe plan intern psihologic. Pentru ca faptul psihologic să se transforme în fapt juridic este necesar ca hotărârea de a încheia actul juridic să fie exteriorizată.