1

Conceptul de ordonanţă preşedenţială este folosit �n doctrină �n mai multe accepţiuni. Astfel �ntr-o primă accepţiune prin ordonanţă preşedenţială se desemnează ansamblul de norme după care se conduc părţile şi instanţa �n soluţionarea uznei cause urgente. Ordonanţa preşedenţială se �nfaăţişează ca o procedură specială reglementată de lege �n scopul luării unor măsuri vremelnice �n cazuri urgente.

            �ntr-o altă accepţiune, ordonanţa preşedenţială evocă �nsăşi actul final şi de dispoziţie prin care instanţa statuează asupra cererii promovate de partea interesată. Conceptul de ordonanţă preşedenţială evocă �n acest caz idea de act procedural.

Procedura ordonanţei preşedenţiale este reglementată, �n principal de art. 581-582 C. proc. civ.

            Ordonanţa preşedenţială are �ntotdeauna carater contencios chiar şi atunci cţnd se dă fară citarea părţilor.

            Condiţii (speciale) de admisibilitate a ordonanţei preşedenţiale

            Pe l�ngă condiţiile generale ce trebuie să existe �n cazul oricărei forme concrete caret intră �n conţinutul acţiunii civile (formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi  calitatea procesuală), adimisibilitatea ordonanţei preşedenţiale presupune şi �ndeplinirea unor condiţii speciale care desprind din art. 581 alin1 C.proc.civ.

Potrivit art. 581 alin 1 C. proc. civ. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice, �n cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin �nt�rtiere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru �nşăturarea piedicilorce s-ar ivi cu prilejul uneii executări”.

�n doctrină, s-a subliniat că textul de lege stabileşte două din situaţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedenţială, anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum şi că, din această din urmă condiţie decurge o a treia de admisibilitate anume ca prin măsura luată să nu se prejudece cazul.

I. URGENŢA

Prima condiţie ce justifică folosirea ordonanţei preşedenţiale este urgenţa, care urmează a fi apreciată de către instanţă �n concret, �n raport cu circumstanţele obiective ale cauzei, criteriile subiective fiind, de regulă, irelevante. Tinem să subliniem că nu trebuie să se recurgă la o apreciere �n abstracto, ci la una �n concreto, adică la o estimare adaptată la �mprejurările cauzei.

Legea nu defineşte conceptul de urgenţă, ea indică doar situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin �nt�rziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, �nlăturarea piedicelorivite cu prilejul executării.

Condiţia urgenţei nu trebuie confundată cu celeritatea, chiar dacă unele texte din Codul de procedură civilă ar putea conduce la o asemenea confuzie. Celeritatea trebuie să fie o caracteristică a oricărui procescivil, �n sensul finalizării acestuia �ntr-un termen rezonabil. �n schimb, urgenţa la care se referă art. 581 alin. 1 C. proc. civ. ţine de �nsăşi natura ordonanţei preşedenţiale, fără a exclude, ci dimpotrivă, presupun�nd celeritate. �nsă nu �n toate cazurile �n care legea prevede că judecata are loc de urgenţă şi cu precădere (de exemplu art. 320. alin 1 şi art. 400 C. proc. civ.), se poate trage concluzia că judecata va avea loc  pe calea ordonanţei preşedenţiale.

Este necesar ca urgenţa să persiste pe tot parcursul judecăţii, astfel �nc�t cererea de ordonanţă preşedenţială nu poate fi admisă dacă urgenţa există doar la data introducerii cererii, �nsă a dispărut ulterrior acestui moment şi �nainte de pronunţarea hotăr�rii.

Instanţa va arăta �mprejurările din care a tars concluzia că este �ndeplinită această cerinţă. Uneori, sarcina instanţei este simplificată, deoarece chiar legea apreciază existnţa urgenţei, de exemplu, �n cazul suspendării execuţiei vremelnice art. 280, alin. final C. proc. civ., �n cazul luării, �n timpul procesului de divorţ, a unor măsuri vremelnice referitoare la �ncredinţarea copiilor minori, la obligaţia de �ntreţinere, la alocaţia pentru copii şi la  folosirea locuinţei. Această condiţie de admisibilitate este reţinută constantă �n practică, astfel s-a decis că evacuarea provizorie a chiariaşilor pentru efectuarea lucrărilor de consolidare a imobilului �n care locuiesc poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale, �nsă, dacă din expertiza efectuată rezultă că imobilul necesită reparaţii, dar acestea nu sunt urgente, astfel �nc�t �n lipsa lor să se prăbuşească or să devină impropriu utilizării normale, nu se mai justifică evacuarea chiriaşilor pe calea ordonanţei preşedenţialep�nă la termninarea lucrărilor.

 II CARACTERUL VREMELNIC

A doua condiţie de admisibilitate este a măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică.

Această condiţie se află �ntr-o str�nsă legătură cu neprejudecarea fondului cauzei. Ordonanţa preşedenţială este o instituţie pusă la dispoziţia părţilordoar pentru a se lua măsuri provizorii, adică �n termenii legii a unor „măsuri vremelnice”, iar nu definitive. Ordonanţa preşedenţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor şi, tocmai de aceea, partea nemulţumită de măsura luată prin ordonanţă are posibilitatea de a se adresa instanţei, pe calea procedurii de drept comun.

�n fapt, ar fi posibil ca măsurile luate pe calea ordonanţei preşedenţialesă răm�nă definitive, dacă partea �mpotriva căreia au fost luate, din diverse motive (de ex. conving�ndu-se de justeţea lor), nu mai urmează calea dreptului comun. Această situaţie nu schimbă �nsă caracterul vremelnic al ordonanţei preşedenţiale, �n sensul că există posibilitatea discutării fondului dreptului �n instanţa de drept comun, deci ordonanţa �şi va produce efectele p�nă la pronunţarea unei hotăr�ri pe fond.

Caracterul vremelnic decurge fie din �nsăşi natrura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanţei care arată expres că aceasta �şi produce efectele numai un anumit timp, de exemplu, pe durata procesului de divorţ.

III. NEPREJUDECAREA FONDULUI

Cea de a treia condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedenţiale este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Această condiţie decurge at�t din condiţie refritoare la caracterul vremelnic al măsurtii ce urmează a fi dispusă, c�t şi din prevederea legală conform căreia ordonanţa va putea fi dată de chiar şi atunci c�nd există judecată asupra fondului.

C�nd rezolvă o cerere de ordonanţă preşedenţială, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat �ntre părţi, dar, pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, va cerceta aparenţa acestui drept. �mprejurarea că dreptul subiectiv este litigios nu �mpiedică pronunţarea ordonanţei preşedenţiale, �ntruc�t aparenţa de drepteste suficientă pebtru ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi vremelnică, urm�nd ca problema existenţeisau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept conmun, �n cadrul unei judecăţi care vizează fondul.

s-a decis că este inadmisibilă cererea prin care propreitaruil unei locuinţe solicită obligarea, pe calea ordonanţei, a celulilalt coproprietar să �i permită accesul �n locuinţa respectivă pe care acesta din urmă o foloseşte �n exclusivitate, reclamantul-proprietarav�nd locuinţa asigurată �n alt imobil, deoarece nu este vorba de ocrotirea unui drept ce s-ar păgubi prin �nt�rziere, iar pentru soloţionarea pretinsului drept sunt necesare verificări de fond.

Sfera de aplicare a ordonanţei preşedenţiale

�n materia executării silite

Art. 581, alin. 1 C. proc. civ. permite folosirea ordonanţei preşedenţiale pentru �nşăturarea piedicilor ce s.ar ivi cu prilejul unei executări.

De asemenea art. 280, alin. 5 . proc. civ. dispune că suspendarea executării provizorii (vremelnice) poate fi �ncuviinţată vremelnic şi prin ordonanţa preşedenţială.

            Uneori se consideră că pe calea ordonanţei preşedenţiale s-ar putea obţine şi �ntoarcerea executării slite, �nsă această soluţie presupune o interpretare mai largă a cerinţelor potrivit cărora măsura ordonată trebuie să aibă caracter vremelnic şi, totoodată, să nu prejudece fondul, d�ndu-se acestor două condiţii de admisibilitate un �nţeles special �n această materie şi anume p�nă la restabilirea situaţiei anterioare. Menţionăm, că �n doctrină, soluţia se propune mai ales �n cazurile �n care executarea silită a constat �n evacuarea sau �n predarea unui bun, �nsă, �n ce ne priveşte, apreciem că o asemenea soluţie este totuşi forţată.

            �n schimb, �n mod justificat, s-a decis că nu se poate dispune, pe calea ordonanţei preşedenţiale, anularea formelor de excuatre silită.

�n materie locativă se recurge frecvent la folosirea ordonanţei preşedenţiale, lucru posibil ori de c�te ori sunt �ntrunite condiţiile art. 581C. proc. civ. �n practică au fost admise ordonanţe preşedenţiale pentru:

            - constatrea stării locuzinţei �nchiriate;

            - asigurarea folosirii paşnice a locuinţei;

            - eliberarea accesuluila camera reclamantului;

            - a se permite efectuarea unor reparaţii necesare şi urgente;

            - �ncetarea unor abuzuri de folosinţă, etc.

C�t priveşte evacuarea locatarului, soluţia de principiu eferită de jurisprudenţă este �n sensul că această măsură nu poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale, deoarece vizează fondul dreptului, iar nu o măsură vremelnică.

�n materie comercială

Datorită celerităţii cu care se desfăşoară operaţiunile comerciale, există tendinţa de a se recurge frecvent la proceduar ordonanţei preşedenţiale �n materie comercială.

Astfel s-a putea recurge la procedura ordonanţei preşedenţiale dacă se solicită:

- Oprirea unor acte de concurenţă neloială;

- Suspendarea din funcţie a administratorului unei societăţi comerciale;

- �ncetarea faptelor prin care se �mpiedică folosirea unui spaţiu comercial;

- Permiterea accesului la spaţiile comerciale.

�n schimb nu s-ar putea obţine pe calea ordonanţei preşedenţiale:

- obligarea la plata unor despăgubiri pentru actele de concurenţă neloială săv�rşite;

- stabilirea valabilităţii unui contract comercial;

- revocarea din funcţie a unui administator al societăţii comerciale;

- �nregistrarea �n registrul de acţiuni a cesiunii unor acţiuni;

- stabilirea dreptului de proprietate asupra unor spaţii comerciale;

- obligarea unei persoane să se asocieze cu o altă persoană etc.

Ordonanţa preşedenţială �şi găseşte o eficientă şi amplă aplicaţie �n cadrul raporturilor de dreptul familiei. Adeseori ordonanţa este folosită �n procesele de divorţ, chiar legea referindu-se la o atare posibilitate. �n acest sens art. 613� C. proc. civ. precizează că: „instanţa, poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedenţială, măsuri vremelnice cu privire la �ncredinţarea copiilor minori, la obligaţia de �ntreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei”.

Mai mult, unele măsuri vremelnice pot fi luate �n baza art. 581 C. proc. civ., chiar dacă �ntre soţi un proces de divoţ. Aşa este, bunăoară, cazul izgonirii di locuinţă a unuia dintre soţi. Pe calea ordonanţei preşedenţiale, �n măsura �n care sunt �ndeplinite condiţiile de admisibilitate, se poate obţine: restituirea bunurilor de uz personal sau a celor necesare exercitării profesiei; reintegrarea soţului alungat, eventual şi a copiilor, �n locuinţa comună; evacuarea provizorie a soţului tulburent; �mpărţierea provizorie a folosinţei locuinţei comune; stabilirea unui program provizoriu de vizitare a minorului p�nă� la definitivarea procesului privind stabilirea domiciliului minorului etc.

SPEŢE

1. Suspendarea judecării cauzei. Imposibilitatea suspendării judecării ordonanţei preşedenţiale.

Prin �ncheierea civilă nr. 3/ 03.07.2002, Judecătoria Topliţa a dispus suspendarea judecării cauzei din dosarul nr. 912/20002, pe motiv că pe rolul instanţei se află spre soluţionare cauza penală �n care reclamantele l-au chemat �nb judecată pe p�r�t pentru infracţiunea de tulburare �n posesie prevăzută de art. 220 C. penal.

�mpotriva �ncheierii au declarat recurs reclamantele, solicit�nd admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei din dosarul nr. 912/2002.

Recurentele motivează că, faţă de obiectul acestui proces, au solicitat luarea unei măsuri vremelnice, şi anume aceea de a intra �n curte la garaj şi de a se  folosi de acea intrare, cazul fiind tipic unei ordonanţe preşedenţiale.

Cauza penală promovată tot de recurente are ca obiect tulburarea de posesie solicit�mndu-se condamnarea inculpatului.

Soluţionarea cauzei civile – ce presupune o anumită urgenţă -, nu are  nici o autoritate de lucru judecat �n cauza penală, cum susţine instanţa de judecată.

Recurtsul a fost admis ca fondatm, pentru următoarele considerente.

Recurentele au calitatea de reclamante �n cauza a cărei judecată s-a suspendat, solicit�nd, pe cale de ordonanţă preşedenţială, eliberarea căă de acces la garajul unde �şi ţine autoturismul.

Tot recurentele, �n calitate de părţi vătămate, au formulat pl�ngere penală �mpotriva aceleiaşi persoane care are ca obiect tulburarea de posesie prevăzută de art. 220 C. pen.

Hotăr�rile pronunţate �n procedura specială a ordonanţei preşedenţiale sunt vremelnice, executorii, procesele av�nd caracter de urgenţă, �n cauză neprejudec�ndu-se fondul.

�n aceste condiţii, existenţa pe rol a unui dosar penal, chiar dacă se referă la �ncălcarea aceluiaşi drept, nu are drept consecinţă aplicarea prevederilor de art. 244, pct.2 C. proc. civ., tocmai datorită caracterului vremelnic al hotăr�rii că �n această cauză nu se rezolvă fondul.

Trib. Harghita, decizia civilă nr. 885 din 14.08.2002

2. Ordonanţa preşedenţială. Aparenţa dreptului. Admisibilitate.

 Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin Sentinţa civilă nr. 1057 din 16.08.2002, a admiscererea de ordonanţă preşedenţială formulată de reclamanţii P.S.S. şi  P.V. �mpotriva p�r�ţilor P. Gh., P.D.F. şi B.V. şi a obligat p�r�ţii să sisteze lucrările de demolare a casei de locuit p�nă la soluţionarea dosarului de fond privind  imobilul �n litigiu.

Tribunalul Maramureş, prin decizia civilă nr. 591/R/24.06.2002, a admis recursul p�r�ţilor P.S. şi P.E.F., a modificat sentinţa Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi a respins cererea de ordonanţă preşedenţială, reţin�nd următoarele.

La 14.01.2002, �ntre reclamnţi şi numita B.V. s-a �ncheiat un contract sub semnătură privatănumit „contract de v�nzare - cumpărare”, prin care primii au cumpărat de la v�nzătorul B.V. casa de lucuit şi terenul aferent.

Ulterior v�nzătorul a �ncheiat un contract de v�nzare cumpărare �n formă autentică prin care a v�ndut  terenul de mai sus părţilor P.G. şi P.E.F. cu preţul de 75.000.000 lei. Pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedenţială, potrivit art. 581 C. proc. civ. se cer a fi �ntrunite următoarele condiţii: urgenţă, păstrarea unui drept care s-ar păgubiprin �nt�rziere, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

�n materia ordonanţei preşedenţiale se pune păroblema examinării aparenţei dreptului a cărui  apărare se solicită. �n cauza de faţă, ambele părţi opun una alteia un titlu de proprietate sau de deţinere. �n astfel de situaţii, instanţa nu are dreptul să  examineze validitatea titlurilorinvocate de părţi, �ntruc�t prin aceasta ar rezolva fondul, ci ea trebuie să se mărginească la stabilirea, �n raport cu probele prezentate de părţi, a părţii �n favoarea căreia există aparenţă de drept.

P�r�tul a prezenat contractul autentic de v�n-cumpărare, autorizaţia de desfinţare a construcţiei, iar aparenţa de drept este �n favoarea acestuia. Mai mult, p�r�tul a recunoscut dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra casei  ce o demolează, angaj�ndu-se să protejeze materialele rezuktate şi să le predea proprietarului.

Neexist�nd aparenţa de drept invocată de reclamanţi şi nici situaţia producerii unei pagube care nu s-ar putea repara, nu sunt �ndeplinite condiţiile ordonanţei preşedenţiale reglementate de art. 581 C. proc. civ., astfel că cererea trebuia respenă.

Tribunalul Maramureş, decizia civilă nr. 581/R/24.06.2002