1

Rolul Fondului Monetar Internaţional în economia mondială

Fondul Monetar Internaţional este cunoscut mai ales pentru rolul său de instituţie financiară care pune resursele sale la dispoziţia ţărilor membre, având probleme temporare legate de balanţa de plăţi, aceste ţări fiind obligate să pună în practică politicile de ajustare economică necesare pentru a depăşi aceste dificultăţi.

Pe parcursul ultimilor ani, împrumuturile acordate de Fondul Monetar Internaţional au cunoscut o creştere spectaculoasă, ca imagine a rolului fundamental pe care îl joacă această instituţie în reglarea nenumăratelor crize economice şi financiare din diferite ţări cu pieţe emergente din America Latină, Asia şi Europa. Pe de altă parte, Fondul Monetar Internaţional se angajează activ în promovarea creşterii economice şi combaterii sărăciei în ţările membre cele mai sărace aducându-le o finanţare suplimentară cu scopul de a le sprijini în eforturile lor pe care le depun pentru a-şi stabiliza economia, pentru a-şi pune în execuţie reformele structurale precum şi pentru a înapoia în condiţii bune datoria externă.

Totuşi, contextul general în care se înscrie această finanţare scapă adesea opiniei publice.

Fondul Monetar Internaţional ocupă un loc cu totul singular printre organizaţiile interguvernamentale care combină funcţii de reglementare, consultative şi financiare acestea decurgând din scopurile pe care şi le-a fixat în momentul în care a luat fiinţa.

Misiunea şi activităţile Fondului Monetar Internaţional, cele definite prin Statut, se sprijină pe diferite funcţii de serviciu şi informare:

■Funcţii de natură reglementară. Fondul Monetar Internaţional are în mod oficial dreptul să reflecteze asupra măsurilor susceptibile de a întâmpina obstacole în plăţile şi transferurile tranzacţiilor curente internaţionale. Ţările membre sunt obligate să prezinte Fondului Monetar informaţii şi date statistice pe care el le consideră necesare pentru a-şi desfăşura activitatea, date considerate ca fiind un minim necesar pentru a duce la bun sfârşit misiunea sa. Aceste date sunt înscrise în Articolul VIII al Statutului şi sunt reprezentate de:

Ø  averile oficiale, interioare şi exterioare în aur şi devize;

Ø  averile interioare şi exterioare ale organismelor bancare şi financiare altele decât organismele oficiale, în aur şi devize;

Ø  producţia în aur;

Ø  exporturile şi importurile în aur pe ţări de destinaţie şi de origine;

Ø  exporturile şi importurile totale de mărfuri, evaluate în moneda naţională, pe ţări de destinaţie şi origine;

Ø  balanţa internaţională de plăţi cuprinzând: comerţul de bunuri şi servicii, operaţiunile în aur, operaţiunile de capital, toate celelalte operaţiuni;

Ø  situaţia investiţiilor internaţionale, adică investiţiile străine pe teritoriile statului membru Fondului Monetar Internaţional şi investiţiile în străinătate ale rezidenţilor statului membru Fondului Monetar Internaţional, în măsura în care este posibilă furnizarea de informaţii; venitul naţional; indicele preţurilor, adică preţul mărfurilor, en-gros şi en detail, preţurile de import şi de export; cursul de schimb al monedelor străine; reglementările privind schimbul, adică expunerea completă a regulilor în vigoare în momentul în care statul membru admite la Fond; dacă există acorduri oficiale de sistem de plată prin compensare, indicatorii detaliaţi privind sumele totale în curs de compensare pentru reglarea operaţiunilor comerciale şi financiare, şi timpul care a trecut de când ele sunt restante.

■                   Funcţiile consultative. Ele decurg în mod esenţial din responsabilitatea care cade în sarcina Fondului Monetar Internaţional de a supraveghea sistemul monetar internaţional şi de a exercita o supraveghere fermă a politicilor de schimb ale statelor membre, sarcină conferită instituţiei înainte de prăbuşirea, la începutul anilor 1970, a sistemului de paritate fixă pus în practică la Bretton Woods. Este vorba despre o supraveghere regulată şi de o examinare de către statele membre a evoluţiei situaţiei economice şi financiare precum şi constatarea evoluţiei economiei mondiale şi perspectivele acesteia.

■                   Funcţiile financiare - vin să obţină o susţinere temporară a balanţei de plăţi şi a administrării sistemului DST prin obţinerea de împrumuturi concesionale pe termen lung şi pentru a uşura datoria statelor membre cele mai sărace.

■                   statele lumii. Statele membre invită Fondul Monetar Internaţional, din când în când, să stabilească norme şi practici optimale şi să urmeze aplicarea lor în diferite domenii, în legătură cu întocmirea regulată a statisticilor economice şi financiare naţionale, transparenţa politicilor monetare şi bugetare, evaluarea siguranţei sectorului privat şi promovarea bunei guvernanţe. 

După ce am prezentat aceste funcţii ne putem da seama că Fondul Monetar Internaţional nu este interesat numai de problemele individuale ale ţărilor ci şi de funcţionarea întregului sistem monetar internaţional în general.

Acţiunea sa vizează în mod esenţial promovarea politicilor şi strategiilor care vor permite statelor membre să lucreze în comun pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar internaţional şi să creeze condiţiile unei creşteri economice durabile.

Instituţie privilegiată a cooperării monetare internaţionale, Fondul Monetar Internaţional este în fond garantul evoluţiei armonioase a sistemului, şi datorită lui un număr mare de probleme monetare internaţionale sunt astăzi rezolvate prin convenţii internaţionale, prin jocul convingerii sau încă prin înţelegeri mutuale.

De asemenea, Fondul Monetar Internaţional trebuie să facă faţă situaţiilor de criză, nu numai celor care se petrec doar în anumite state membre în mod particular, precum şi celor care reprezintă o ameninţare pentru sistemul monetar internaţional.

Toate operaţiunile Fondului Monetar Internaţional sunt realizate în cadrul unei structuri de decizie care a evoluat de-a lungul anilor. Aceasta structură corespunde unui compromis între reprezentanţa tuturor statelor membre şi nevoile operaţionale şi de gestiune a unei instituţii financiare eficace.

În acelaşi timp Fondul Monetar Internaţional acordă şi o serie de ajutoare externe, ţărilor sărace care depun eforturi pentru a atinge „Obiectivele creşterii Mileniului" şi celor care luptă împotriva maladiilor HIV şi SIDA.

De ce sunt aceste ajutoare externe importante pentru ţările cu venituri reduse? După estimările disponibile statele cu venituri reduse au nevoie de aproximativ 30 - 70 de miliarde de dolari cheltuieli publice suplimentare pentru a face faţa sărăciei şi pentru a atinge „Obiectivele de creştere ale Mileniului"(ODM). Aceste cheltuieli vor trebui finanţate în următoarea combinaţie: creşterea veniturilor din interiorul ţării, ajutoare externe şi împrumuturi publice.

Vom prezenta în continuare câteva reguli pe care trebuie sa le aibă în vedere statele care solicită ajutoare externe suplimentare de la Fondul Monetar Internaţional.

Astfel, statele solicitante trebuie să facă dovada unei bune gestiuni şi a unei absorbţii eficace a acestor resurse, menţinând stabilitatea macroeconomică, şi să-şi elaboreze un buget în context de incertitudine.

În primul rând, statele beneficiare trebuie să prezinte modalităţile sau capacitatea de a utiliza într-o manieră cat mai eficace aceste ajutoare suplimentare. În numeroase ţări cu venituri reduse, capacitatea de administraţie publică este limitată. Organismele responsabile cu prestarea de servicii sau sistemele de planificare şi de urmărire pot fi inadaptate acestei situaţii. Se poate de asemenea ca aceste ţări să aibă dificultăţi datorate de creşterea rapidă a cheltuielilor în diferite sectoare sau de lipsa unei mâini de lucru calificată. Lipsa specialiştilor, spre exemplu, poate împiedica dezvoltarea rapidă a sistemului de învăţământ. Multiplicarea programelor de tratament şi de prevenire a îmbolnăvirilor cu HIV - SIDA riscă să lase acest sector fără specialişti în domeniul medical. Mai mult, diferite state suferă de o proastă guvernanţă. Opacitatea activităţilor statului, lipsa unui control riguros al cheltuielilor şi carenţa legislaţiei, pot să creeze un mediu în care resursele, în acest caz ajutoarele suplimentare, pot fi deturnate sau utilizate greşit. În al doilea rând, planurile de cheltuieli publice trebuie să fie elaborate ţinând cont de o posibilă instabilitate şi de caracterul imprevizibil al acestor ajutoare.