1. Construcţia şi funcţionarea instalaţiei de aprindere.
Curba tensiunii înalte a bobinei de inducţie, în funcţie de turaţia motorului, caracterizează în mod evident funcţionarea echipamentului de aprindere.
Întrucât practic nu se măsoară tensiunea înaltă, ci distanţa maximă între electrozi la care se produce scînteia electrică, caracteristica de funcţionare se reprezintă în funcţie de distanţa intre electrozii la care se produce aprinderea şi de turaţia motorului.
fig.1 Caracteristicile aprinderii de la baterie
Se observă că la turaţii mici ale motorului, tensiunea este suficient de mare ca să asigure pornirea motorului.
Turaţia de pornire nu trebuie să fie foarte mare. Alegerea bobinei trebuie să fie bine făcută pentru ca să facă faţă aprinderii motorului respectiv. Dacă bobina este prea mică şi puterea aprinderii este insuficientă, pornirea este îngreunată şi temperatura bujiilor scade favorizand şi mai mult formarea unor straturi de impuritaţi şi funingine pe electrozii bujiei, ceea ce face ca pană la urmă aprinderea să nu se mai producă.
La turaţii mari se constată o tendinţă de aprindere slabă şi o funcţionare defectuasă a bujiilor datorită formărilor de impuritaţi între electrozi şi scurgerile de curent prin ele.
Siguranţa de funcţionare a aprinderii cu baterie-bobină depinde şi de modul de funcţionare şi starea bateriei de acumulatoare, precum şi de conductele de legătură. Acestea sunt în mod normal mai sensibile la defecţiuni decât bobina de inducţie sau distribuitorul.
Avansul de pornire poate fi reglat cât este necesar, tensiunea de aprindere nefiind influenţată. Distanţa între electrozii bujiilor poate să fie diferită, fără ca aprinderea să fie influenţată.
Pentru ca să se asigure o funcţionare normală trebuie să se cunoască valoarea minimă a lungimii scânteii şi stabilitatea de producere a scânteii care dă o aprindere suficietă. Exceptând motoarele speciale pentru curse sau cu turaţii foarte mari, scânteia cu lungimea de 7mm şi cu stabilitatea de 1,5µS este considerată ca suficientă pentru aprinderea amestecului carburant. După cum se observă în figura de mai sus, la pornire, când bateria de acumulatoare are o tensiune mult mai scăzută din cauza consumului mare de curent al motorului electric de pornire, lungimea şi stabilitatea scânteii sunt foarte mari, având un coeficient de siguranţă mare.
Echipamentul de aprindere necesită efectuarea întreţinerii următoarelor elemente componente:
Bateria de acumulatoare este suesa de curent a autoturismului; este plasată în compartimentul motor pe traversa din faţă, la loc uşor accesibil.
La bateria de acumulatoare, barele conectoare între elemente sunt plasate la interior într-un strat izolant (bitum), evitîndu-se prin aceasta pierderile de curent între barele de legătură şi masă, precum şi coroziunea prematură a lor. În figura următoare sunt prezentate elementele constructive ale bateriei de acumulatoare.
Fig.2 Bateria de acumulatoare
1- bac; 2- placăpozitivă; 3- placă negativă; 4- separatoare perforate; 5- dopul elementului; 6- capacul elementelor; 7- mastic de etanşare; 8- bară de conectare între elemente; 9 - borna pozitivă; 10 - borna negativă
Bobina de inducţie este de 12V Ducellier tip 3920 este IEPS tip 3130;
Are rolul de a produce impulsuri de înaltă tensiune în momentul întreruperii curentului în înfăşurarea primară. În figura de mai jos sunt prezentate elementele componente ale bobinei de inducţie.
1- înfăşurarea primară; 2- înfăşurarea secundară; 3- miez; 4- bornele înfăşurării primare;5 - borna de ieşire a înfăşurării secundare; 6 - carcasa exterioară; 7 - carcasa interioară; 8 - material izolant.
Caracteristicile tehnice principale sunt:
min 3,5W
fără
1MW
min 50MW la 500V la cc.
Ruptorul distribuitor , de 12V Ducellier tip 3920 este IEPS tip 3230, este prevăzut cu contacte platinate autocurăţitoare şi cu regulator de avans vacuumatic şi centrifugal.
Funcţiile principale ale ruptorul distribuitor sunt:
Caracteristicile tehnice principale ale ruptorului distribuitor sunt:
0±20 măsurat pe volant
57±20 sau 61±3% dwell
350 la 350 grame forţă
0,4 la 0,5 mm
invers acelor de ceasornic
3500 rot/min
max 14 V
În figura următoare este prezentat ansamblul ce compune un ruptor distribuitor:
Fig.4 Ruptorul distribuitor
1- capacul ruptorului distribuitor; 2- distribuiter; 3- pâslă de protecţie antipraf; 4-cama ruptorului; 5-capac protector antipraf; 6-ruptor; 7- platou; 8-condensator; 9-dispozitiv de avans vaccumatic; 10 - corpul ruptorului distibuitor;11 - clemă de fixare a capacului; 12 - dispozitiv de avans centrifugal
Condensatorul este de formă cilindrică cu o carcasă din tablă în care se găsesc două armături subţiri din aluminiu de circa 0,01mm grosime
şi care este izolat cu ceară în interior.
O armătură este legată la corpul din tablă al cilindrului condensator în legătură cu masa, iar cealaltă la firul central care se leagă la ruptorul distribuitor, la platina izolată de masa.
Capacitatea condensatorului este de 0,2 la 0,25 picofarazi, iar tensiunea de străpungere 1700 V. Condensatorul, legat în paralel cu contactele ruptorului, serveşte la înmagazinarea momentană a curentului de inducţie produs în înfăşurarea primară în momentul întrerupeii circuitului primar. Aceasta măreşte tensiunea în înfăşurarea secundară şi contribuie totodată la micşorarea scânteilor ce apar între contactele ruptorului în momentul ruperii scânteii care conduce la degraddarea şi oxidarea contactelor.
Bujiile sunt de tipul sinterom M14-225 sau echivalente de tipul AC43F; Champion L87-Y Eyquem 705-S.
În figura următoare sunt arătate principalele parţi constructive ale bujiei sinterom M14-225.
Fig.5 Bujie
1 - electrodul central; 2 - electrodul lateral; 3- corpul metalic exteriorl 4 - izolator ceramic;5 - garnituri de etanşare din praf de caolin presat; 6 - corpul electrodului central; 7 - piuliţă de contact.
Caracteristicile tehnice bujiilor sunt:
0,5-0,7mm
14mm
225
Se consideră că o bujie afost bine aleasă pentru un motor, din punct de vedere al valorii termice, atunci când vârful electrodului central lucrează între 5000-limita minimă de autocurăţire şi 8500-limita de apariţie aprinderilor premature (autoaprinderi).
1.3 Schema instalaţiei de aprindere cu baterie de acumulatori-funcţionare.
Energia necesară scânteii de aprindere este luată de la bateria de acumulatoare a autovehiculului. Primarul bobinei de inducţie este conectat la minusul bateriei prin contactele ruptorului a carui pârghie mobilă este acţionată de o camă, care în rotirea sa, urmăreşte o lege bine determinată în funcţionarea aprinderii.
În momentul întreruperii curentului din înfăşurarea primară L1, în secundarul L2 al bobinei de inducţie ia naştere o tensiune înaltă care, prin intermediul ploturilor distribuitoruli, se aplică succesiv bujiilor, la electrozii carora se produc scânteiile de aprindere. Din cauza curenţilor relativi mari (de ordinul 4…5A) ce apar la circuitul primar, “ruperea” unui astfel de curent provoacă între contacte o flamă; aceasta în afara semnalelor perturbatoare pe care le produce în întreg spectrul frecvenţelor radio, uzează şi materialul contactelor.
În sistemul clasic acest neajuns este ameliorat prin montarea între contactul mobil şi cel fix conectac permanent la masă, a unui condesator de decuplare.
Subliniem câteva inconveniente ale ecestui sistem de apridere clasică pe care electronica în dezvoltarea ei multi direcţională – încearcă să le rezolve:
- contactele ruptorului sunt supuse unui regim termic ridicat, din cauza curentului relaiv mare ce le străbate. Condesatorul de decuplare nu reuseste să înlature complet acest efec;
- uzarea contactelor provoacă modificări ale unghiului Dwell, astfel încât energia acumulată în primarul bobinei scade, înalta tensiune se reduce determinând micşorarea energiei scânteii. Reglarea distanţei dintre cele două platine (contacte) ale ruptorului trebuie facută relativ des, avându-se în vedere si refacerea planeităţii contactelor;
- tensiunea primară (aplicată înfaşurării bobinei de inducţie de la bateria de acumulatoare) fiind redusă, ridicarea tensiunii din secundar este limitată de dificultăţi constructive, precum şi de preţul de cost ridicat(întrucât sunt necesare măsuri de asigurare a unei izolaţii corespunzătoare);
- energia de aprindere cedată bujiilor este relativ mică (aproximativ 20mJ);
- de aici şi pornirea dificilă a motorului pe timpul anotimpului rece. O dată cu creştere turaţiei motorului (peste 4000 rot/min), această energie incepe să scadă ducând la un randament scăzut al aprinderii (consum crescut, ardere incompletă, poluare ridicată);
- la viteze mari (pentru motoarele în patru timpi la viteze de peste 6000 rot/min), apar vibraţii ale contactului mobil care vibraţii produc o reducere importantă a energiei îmagazinate în bobina primară. Toate aceste deficienţe au ca urmare funcţionarea motorului cu un randament scăzut în special la turaţii mari.
Schema instalaţiei de aprindere cu baterie de acumulatori este prezentată în figura urmatoare.
Fig.6 Instalaţia de aprindere cu baterie de acumulatori
1 - baterie de acumulatori; 2- contact cheie; 3-rezistor;4 - contact ;5 - bobina de inducţie; 6- condesator deparazitarea;7 - contact ruptor; 8 - distribuitro; 9 -bujii
1.4 Construcţia şi funcţionarea: bateriei de acumulatori.
Un bun element de acumulatori trebuie să aibe o tensiune electrică cât mai mare, o greutate cât mai mică, un volum cât mai redus, un randament bun, siguranţă în explotare şi durată de funcţionare lungă.
În mod curent se folosesc acumulatoare cu plumg şi acumulatoare alcaline.
La acumulatoarele cu plumb (acide), materialul activ din plăci este plumbul la electrodul negativ şi bioxidul de plumb la electrodul pozitiv iar electrolitul este o soluţie apoasă de acid sulfuric.
La acumulatoarele alcaline (bazice), materialul activ este format din metale şi diferiţi oxizi, iar electrolitul este o soluţie apoasă a unei baze. Cele mai întrebuinţate acumulatoare alacaline sunt:
-cu fero-nichel, care au electrodul negativ din fier şi electrodul pozitiv din oxid de nichel;
-cu fero-cadmiu-nichel, care au electrodul negativ din fier si cadmiu, iar cel pozitiv din oxid de nichel.
Acumulatoarele cu plumb sunt cele mai indicate pentru condiţiile de funcţionare pe automobile. Ele sunt folosite în primul rând pentru pornirea motorului iar în al 2-lea rând pentru alimentarea în paralel (montaj tampon) a celorlalte receptoare cu un generator electric în condiţii foarte variate de climă şi de exploatare.
În exploatare bateriile de acumulatoare au urmatoarele regimuri de funcţionare:
-de scurtă durată, la alimentarea motorului electric de pornire pe timp foarte scurt şi la temperaturi joase; în funcţie de pornire se alege şi capacitatea bateriei; măsurarea capacitaţii nominale, a capacitaţii la descărcare rapidă la temperatură normală sau joasă, a tensiunii la borne după 5-6 sec de la pornire (de care deepinde putrea deezvoltată) şi numarul de poriniri posibilie fără reâncărcare, indică dacă bateria de acumulatoare coresundee sau nu automobilului pe care este montată;
-de lungă durată, la alimentarea lămpiilor de iluminat a aprinderii şi a receptoarelor pe timp îndelungat atunci când motorul nu funcţionează sau atunci când funcţionează în condiţii grele şi generatorul de curent nu le poate face faţă singur (iarna în timpul nopţii). Aceasta este foarte important şi precumpănitor mai ales la autobuzele urbane.
Bateriile de acumulatoare au urmatoarele caracteristici de funcţionare:
-durata de funcţionare a acumulatorului, este limitată în special de distrugere progresivă a placilor pozitive şi de plăcile care sunt mai puţin rezistente din punct de vedere mecanic (cele de grosime mică);
-tenisunea (forţa electromotoare în gol E0), este tenisiunea dintre borne măsurată când prin acumulator nu trece nici un fel de curent;
-tensiunea (forţa electromotoare în sarcină E), este diferenţa de tensiune dintre borne, masurată în sarcină, cănd concentraţia electrolitului şi reacţiile chimice nu mai sunt la fel de intense în întreaga masă activă a plăcilor şi când concentraţia electrolitului nu este uniformă în întreg electrolitul ca la mersul în gol;
-tensiunea la borne Ub, difera de tensiunea E prin valoarea cădedrii de tensiune produsă de curentul I şi prin rezistenţa interioară Rb a bateriei de acumulatoare;
-încărcarea bateriei de acumulatoare, este operaţia prin care trecând în curent electric în sensul generator-baterie de acumulatoare, se produce o transformare a energiei electrice în energie chimică prin reacţiile care au loc;
-curentul nominal de încărcare, este curentul cu care trebuie să se procedeze în mod normal la reâncărcarea bateriei de acumulatoare în atelier;
-supra-încarcare, este prelungirea încărcării peste limitele normale, care conduce la defectarea bateriei de acumulatoare.
-tenisuneă finala de încărcare, este tensiunea dintre electrozii acumulatorului peste care curentul nu mai încarcă bateria, ci produce reacţii chimice secundare, nedorite;
-decărcarea bateriei de acumulatoare, este operaţia prin care bateria cedează energia electrică înmagazinată către un circuit electric exterior;
-capacitatea unei baterii de acumulatoare, este cantitatea de sarcină electrică măsurată convenţional în Ah;
-capacitatea nominală, este capacitatea rezultată la o descărcare, în timp de 20 de ore, cu un curent constant Id = 0.05 C20 ore;
-randamentul unei baterii de acumulatoare, este raportul dintre cantitatea de electricitate cedată în timpul descărcării faţă de cea primită în timpul încărcării.
1.5 Construcţia şi funcţionarea bobinei de inducţie.
Bobina de inducţie are rolul de a produce impulsuri de înaltă tensiune în momentul întreruperii curentului în înfăşurarea primară. Deci asugură transformarea tensiunii joase (6-12 sau 24 V) în tensiune înaltă (12.000-25.000 V). Bobina de inducţie are un miez confecţionat din tole de table izolate între ele, acoperit cu un carton, pe care se găseşte înfăşurarea secundară.
Peste această înfăşurare se introduce un alt carton pe care se pune înfăşurarea primară, care se acoperă apoi cu un strat de hârtie şi totul se încapsulează într-un tub metalic de formă cilindrică. Miezul cu înfăşurătorile şi izolatorile se introduc în corpul tubului metalic, după care un capăt al înfăşurării secundare se leagă la contactul central, iar celălalt la înfăşurarea primară care are două borne pentru alimentare.
Capacul asigură evitarea străpungerii spaţiului dintre contactul central şi bornele înfăşurării primare.
2. Tehnologia de reparare si verificare a elementelor componente a sistemului de aprindere.
2.1 Diagnosticarea bateriei de acumulatoare.
La bateria de acumulatoare în procesul exploatării este necesar să se verifice 3 parametrii: nivelul electrolitului, densitatea electrolitului şi tensiunea în sarcină a fiecărui element.
Verificarea nivelului electrolitului se face cu ajutorul unui tub din sticlă sau din material plastic transparent, care se introduce în fiecare rezervor cu electrolit al elementului, până la marginea superioară a separatorilor. Apoi astupându-se cu degetul partea superioară a tubului, se ridică tubul şi nivelul electrolitului rămas în tub trebuie să fie de 10…15mm.
Dacă nivelul este mai mic bateria se poate autodescărca, fie datorită creşterii concentraţiei electrolitului, fie datorită oxidării materiei active de pe plăci, fie datorită micşorării suprafeţei active a plăcilor.
Dacă nivelul este mai mare, în timpul proceselor de încărcare/descărcare gazele ies sub presiune prin orificiile de aerisire determinând astfel corodarea pieselor metalice din compartimentul motor.
Verificarea densităţii electrolitului din baterie se face cu ajutorul unui termodensimetru respectându-se următoarele condiţii tehnice:
Dacă densitatea electrolitului este mai mare sau egală cu 1,26 grame/cm3 , se completează numai cu apă distilată pentru obţinerea egalizării densităţii electrolitului.
Dacă densitatea electrolitului este mai mică sau egală cu 1,26 grame/cm3 atunci se înlocuieşte parţial electrolitul cu un alt electrolit.
Verificarea tensiunii electromuotoare a fiecărui element al bateriei de acumulatoare se face în sarcină, folosind o furcă voltmetrică cu scara 3-0-3V şi rezistenţa de şuntare de 0,018…0,020W pentru baterii cu capacităţi până la 70 amperi/oră.
Valorile care caracterizează starea de încărcare a elemenţilor, respectiv a bateriei sunt: 1,85V/element, încărcat 100%; 1,35V/element, descărcat; tensiunile sub un volt pe element, descărcare rapidă. Pentru o încărcare uniformă şi o stare tehnică bună a elemenţilor valoarea tensiunii între elemenţi nu trebuie să depăşească valoarea de 0,1V.
2.2 Reparaţii curente la bateria de acumulatoare.
Defectele bateriilor de acumulatoare se înlătură în majoritatea cazurilor numai după demontare. O dată cu demontarea se stabliesc definitiv şi defectele interioare, astfel că se poate face şi trierea bateriilor de acumulatoare.
Procesul tehnologic de reparare a bateriilor de acumulatoare cuprinde operaţiile următoare:
-primirea, curăţirea şi verificarea preliminară a stării ei;
-decărcarea;
-golirea electrolitului, demontare, spălare şi uscarea pieselor componente;
-staablirea defectelor, repararea, asamblarea succesivă şi incercările
după reparaţii.
Verificarea etanşeităţii elementelor, se face pentru a stabilii daca vasele au sau nu crăpături sau neetanşeităţi. Masticul trebuie să acopere etanş capacul şi garniturile de închidere ale elementelor. Se încearcă fiecare element cu un aparat compus dintr-o pompă care se aplică la gaura de umplere a elementului, acest aparat are un indicator cu mercur. Dacă sunt neetanşeităţi nivelul mercurului scade foarte mult din pompă.
Verificarea electrolitului, care se completează cu apă distilată pentru că în mod normal apa se pierde. Dacă se constată şi scăderea denistăţii, se mai completează cu electrolit. Iarna completarea cu apă se face numai înainte de pornire, pentru ca să se evite îngheţarea apei înainte ca ea să se amestece cu electrolitul acumumlatorului.
Curăţirea capacului, a bornelor şi a legăturilor înlătură praful , apa şi alte substanţe care conduc curenţii de suprafaţă. Găurile căpăcelelor se curăţă pentru a evita explozia gazelor degajate la încărcare. Verificarea legăturilor şi a contactelor înlătură căderiile de tensiune şi pierderile la contacte. Fixarea se verifică pentru a nu avea joc. Bateria de acumulatori se fereşte de lovituri şi de şocuri care dăunează plăcilor.
Verificarea bateriei de acumulatoare prin măsurarea densităţii electrolitului, dă gradul de încărcare a bateriei, dar defectele nu pot fi observate. Densitatea anormala a electrolitului poate conduce la concluzii greşite.
Verificarea bateriei de acumulatoare în mers, se face pentru orientare astfel: se aprind farurile şi becurile de la tabloul de bord, se închide circuitul motorului electric de pornire şi se observă filamentul becurilor care dacă ajunge la culoare roşu sau stins, bateria de acumulatori este descărcată mult.
Înlătuarea sulfatării, se face prin încărcarea de lungă durată cu intensitate mică de curent şi concentraţie redusă de electrolit. La temperatura de 400 C se întrerupe încărcarea şi se lasă să se răcească. Încărcarea se opreşte când greutatea specifică a electrolitului ajunge la 1.15 kg/m3; se înlocuieşte electrolitul cu apă distilată sau cu electrolit cu densitatea mai mică şi se repetă ciclul până când tensiunea rămâne constantă timp de 4 ore.
2.3 Prescripţii tehnice privind exploatarea şi intreţinerea bateriei de acumulatoare.
Pentru mărirea perioadei de exploatare a bateriei de acumulatoare, se recomandă următoarele:
-bateria de acumulatori trebuie să fie bine fixată pe autoturism şi numai în locul rezervat acesteia
-să se cureţe periodic părţile exterioare şi cele metalice în locul rezervat acesteia;
-să se cureţe periodic părţile exterioare şi cele metalice cu apă şi amoniac diluat. Se desfundă orificiile de aerisire ale dopurilor. Bornele bateriei si clemele cablurilor se curăţă de oxizi, se ung cu vaselină neutră şi se fixează bine;
-la branşarea bateriei, întotdeauna să se lege mai întâi cablul + apoi cablul -;
-să se verifice nivelul electrolitului care trebuie să fie cu circa 10 mm deasupra plăcilor separatoare în fiecare element al acumulatorului. La fiecare 1000 km, cel mai târziu la şase zile vara si 15 zile iarna, se verifică nivelul electrolitului şi dacă este nevoie se completează cu apă distilată şi nu cu acid. Numai în cazul în care se constată că s-au produs pierderi substanţiale de electrolit, se adaugă acid la aceeaşi intensitate cu cel rămas în bac. Se va evita să se filosească pentru adaus apa de oraş, care conţine foarte mult clor, precum şi apa de izvor, care conţine multe săruri minerale, toate acestea în soluţia acidă din bacul acumulatorului conduc la atacul plăcilor de plumb.
-pentru a controla starea de încarcare a bateriei, să se apeleze la una din următoarele metode:
- 1.28 g/cm3 baterie bine încărcată;
- 1.20 g/cm3 baterie jumătate încărcată;
- 1.12 g/cm3 baterie descărcată;
-să se evite supraâncărcarea şi subâncărcarea bateriilor, verificănd periodic instalaţia electrică. Tensiunea releului regulator trebuie sa fie reglată astfel ca bateria pe autoturism să atingă la sfârşitul încărcării 2.3 - 2.4 V/element.
-bateriile scoase temporar din exploatare nu se lasă să stea niciodata descărcate sau cu acidul sub nivel. Numai după încărcare ele pot fi depozitate în încăperi uscate şi răcoroase.
Pentru bateriile cu acumulatoare uscate care se livrează în comerţ se dau următoarele recomandări:
-depozitarea se face în încăperi închise şi răcoroase, ferite de căldură şi radiaţii solare directe.
-umplerea se face prin scoaterea buşoaelor şi umplerea fiecărui element cu o soluţie de acid sulfuric
- nivelul de umplere va fi astfel încât să depăşească cu circa 10mm marginea superioară a separatorilor. După 3 - 4 ore de repaus la o temperatură sub 300 C, se verifică din nounivelul şi, dacă este cazul, se completează cu soluţie de aceeaşi densitate;
-Încărcarea se face prin legarea polului + al bateriei polului + al sursei şi reciproc.
2.4 Verificarea bobinei de inducţiei şi întreţinerea bobinei de inducţei.
Scurtcircuitul în înfaşurarea de înaltă tensiune, se datorează defecţiunii izolaţiei între spirele bobinajului ca urmare a supraâncălzirii bobine.
În situaţia în care scurtcircuitul a avut loc în apropierea capătului de legătură cu înfăşurarea primară se mai introduc scăntei, mai slabe, care nu opresc motorul, dar îl fac să funcţioneze neregulat; când scurtcircuitul este spre borna coductorului contral de aprindere, scânteile sunt foarte slab, iar motorul se opreşte.
Descoperirea defecţiunii se face astfel:
Remedierea: când înfăşurarea este scurtcircuitată, iar oprirea motorului s-a produs din această cauză , defecţiunea se înlătură numai prin înlocuirea bobinei de inducţie; dacă după oprirea motorului se constată că scurtcircuitarea are loc la capătul dinspre înfăşurarea primară, se poate continua deplasarea cu viteză redusă, deoarce la turaţie mică a arborelui cotit, scântia ce se va forma va fi ceva mai bună, motorul va funcţiona însă neregulat.
Întreruperi în înfăşurarea de joasă tensiune, duce întotdeauna la oprirea motorului, iar pornirea nu se mai poate efectua.
Localizarea defecţiunii la boinade inducţie se poate face şi fără a folosi becul de control, astfel: se verifică dacă contactele ruptorului sunt închise, după care se desface dela bobină capătul conductorului electric care vine de la ruptor; se atinge scurt cu acest capăt masa automobilului, dacă a apărut o scânteie înseamnă că defectul se află la bobina de inducţie.
Remediere: se înlocuieşte bobina de inducţie sau , în cazul că rezistenţa este defectă, se montează un conductor în afara bobinei, între borne.
Slăbirea sau desfacerea contactelor înfăşurărilor şuntării de joasă tensiune.Defecţiunea poate avea ca urmare fie funcţionarea neregulată a motorului, fie oprirea lui. Descoperirea se realizeazăprin verificare exterioară a legăturilor.
Remedierea: înlăturarea defecţiunii se realizează prin strângerea piuliţelor, a şuruburilor de prindere a legăturilor, prin curăţarea conductoarelor la prin înlocuirea acestora.
Întreţinerea bobinei de inducţie se face ţinând cont de următoarele:
-pentru o bună funcţionare a bobinei de inducţie, este necesar ca amplasareaacesteia să fie exact cea prescrisă de constructor şi anume:
-branşamentul bobinei se va realiza întotdeauna astfel: borna1 spre ruptor şi borna 15 spre bateria de acumulatoare;
-este interzis ca tensiunea de alimentare măsurată la bornele 15 să depăşească valoarea 14 Vc.c.;
-nu se va lăsa bobina de inducţie cub tensiune
-se interzice verificarea funcţionării bobinei de inducţie prin scoaterea conductorului de înaltă tensiune şi producerea de scântei la masă mai mari de 2mm;
-după fiecare spălare interioară a motorului se şterge bobina cu o lavetă curată;
se verifică la 5000 km starea fixării şi starea tehnică a bornerlor de tensiune, precu şi fixarea bobinei pe autoturism, strângându-se dacă este cazul.
2.5 Starea bateriilor de acumulatori cu plăci de plumb – determinări practice.
Rezultatele măsurătorilor efectuate
Concluzii
Voltmetrul cu furcă
Densitmetrul
Tensiunea scade cel mult până la 1.7 - 1.8 V pe elemente şi se menţine stabilă 5sec.
Diferenţa maximă între elemente 0.1 V.
Densitatea electrolitului circa 1.285 kg/dm3. Diferenţa maximă între elemente 0.01 kg/dm3.
Bateria de acumulatoare este în stare bună şi complet încărcată.
Tensiunea scade la 1.4 - 1.7 V pe elemente şi se menţine stabilă 5sec.
Diferenţa maximă între elemente 0.1 V.
Densitatea electrolitului este cuprinsă între 1.21 - 1.22 kg/dm3. Diferenţa maximă între elemente 0.01 kg/dm3.
Bateria de acumulatoare este bună şi complet descărcată; trebuie să fie încărcată.
Tensiunea scade puternic în timp de 5sec până la 0.4 - 1.4 V pe elemente.
Diferenţa maximă între elemente 0.1 V.
Densitatea electrolitului este cuprinsă între 1.11 - 1.17 kg/dm3. Diferenţa maximă între elemente 0.01 kg/dm3.
Bateria de acumulatoare este probabil bună şi complet descărcată, necesitând încărcarea imediată.
Tensiunea unui element este mai mică decât în celelalte.
Diferenţa intre elemente este mai mare de 0.1 V.
Densitatea electrolitului în elementul respectiv este mai mică decât a celorlalte. Diferenţa este mai mare de 0.01 kg/dm3.
Elementul respectiv al bateriei are probabil un scurtcircuit şi trebuie să fie reparat.
Tensiunea scade la 1.3 - 1.4 V pe elemente şi se menţine stabilă 5sec.
Densitatea electrolitului este mai mare la 1.26 - 1.28 kg/dm3.
Bateria de acumulatoare este probabil descărcată şi are densitatea electrolitului prea mare; trebuie să se concentreze densitatea şi să se încarce.
Tensiunea scade anormal de repede.
Densitatea electrolitului este mai mică de1.21 kg/dm3.
Bateria de acumulatoare este suflatată; trebuie reparată.
3. Masuri de protecţia muncii si P.S.I.
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |