1                      Aprecieri   critice  
“…  fondul   comediilor   lui   Caragiale  este  rece  si  cinic .  Realitatea  ce  el  ne  zugrãveste  nu  ne  poate  încãlzi , necum  sã  ne  entuziasmeze ; ea  e  repulsivã  si  va  deveni , din  ce  în  ce  mai  repulsivã  cu  cât  omenirea  va  înainta  pe  calea  progresului  moral . În  nici  o  operã  clasicã  nu  vei  gãsi  situatiuni  de  valoare  ca  cele  pe  care  dramaturgul  nostru  le  primeste  în  actiunea  dramaticã  -  le  primeste  si  le  mentine  cu  seninãtatea  cea  mai  desãvârsitã  -  chiar  la  sfârsitul  si  dupã  sfârsitul  ei .”
                                                                                     Mihail   Dragomirescu
   
“Caragiale  n-a  gãsit , nu  l-a  lãsat  inima  sã  vadã  ridicolul   în  viata  tãrãnimii  -  cum  n-a  gãsit , n-a  vãzut , nu  l-a  lãsat  inima  sã  vadã  ceva  omenesc  în  viata  claselor  nouã.”   
                                                                                                     G.Ibrãileanu

“Geniul  lui  era  unul  din  punctele  nediscutate  ale  crezului  naţional . Si  tot  dispreţul  pe  care-l  arunca  el  admiratorilor  si  invitaţilor  sãi  n-ajungea  ca  sã-i  stirbeascã  -  lucru  rar  pe  lume  -  dreptul  de  a  zice  si  de  a  face  oricui  orice , de  a  jigni  sentimentul  public  în  orice  formã , de  a  sta  împotriva  vremii  sale , si  când  greşea  ea , si  când  era  el  greşitul . ”                                                                                     
                                                                                                  Nicolae  Iorga

“Noi  care  am  avut  norocul  sã-l  vedem  si  sã-l  auzim  vom  rãmâne  toatã  viata  stãpâniti  de  senzaţia  cã  prin  moartea  lui  Caragiale  s-a  deschis  o  prãpastie , s-a  fãcut  un  gol  în  naturã , ca  o  perturbaţie  cosmicã . Cu  cât  va  trece  vremea  va  creste  tot  mai  mult  silueta  si  vom  rãmâne  vrãjiti  de  farmecul  celui  mai  luminat  creier  românesc . (…) Se  vor  crea  legende  si  personalitatea  lui  va  lua  proportii  mitice . Generaţiile  viitoare  nici  nu  vor  putea  întelege  dacã  din  strãlucirea  unei  minti  s-au  întruchipat  vreodatã  astfel  de  raze  orbitoare .”                                                                                                                                
                                                                                               Octavian  Goga  
“Interpretarea  lui  d-lui  Zarifopol  urmãreste  numai  efectele  artistice  ale  operei  lui  Caragiale , stilist  lucid , si  observator  original  (…)  Caragiale , prin  materialul  artistic , este , împreunã  cu  Ion  Creangã , cel  mai  specific  scriitor  român .”  

                                                                             
1 Pompiliu  Constantinescu



“ Spiritul  lui  Caragiale  a  exercitat  în  societatea  noastrã  o  acţiune  socraticã  si  în  aceasta  constã  importanta  incomparabilã , fundamentalã  a  acestui  aşa-zis   « negativist » .  Prin  reducere  la  absurd ; prin  maieutică  si  dialectică  el  tindea  să  aducă  societatea  la  cunoasterea  de  sine  si  la  o  constiintă  morală .  Dialogurile  lui  din  comedii  si  din  momente  au  ceva  din  arta  dialogului  socratic .  Însăsi  sociabilitatea  acestui  om , prezenta  sa  ironică , interpelativă ,în  forul  public , e  de  aceeasi   natură  cu  a  lui  Socrate .  De  asemenea  si  solitudinea  lui  si  distantarea  lui  scrutătoare .  Ca  Socrate  avea  sentimentul  că  e  inspirat  si  cenzurat  interior  de  un  demon : ochiul  eternitătii  ce-i  supraveghea  din  spate  scrisul .  Tot  ca  Socrate  a  fost  acuzat  de  contemporani  că  destituie  zeii  cetătii  si  perverteste  spiritele  si , de  fapt , a  trebuit  să  bea  si  el  destulă  cucută . ”   
                                                                                                                      Al.Paleologul


“Caragiale  e  omul  care  împinsese  până  la  extrem  arta  de  a  concentra  si  de  a  mărgini  în  linii  elementare  si  expresive  (…)  Bătrânul  mester  înpinsese  dragostea  verbală  până  la  măsuri  neobisnuite ; slefuind  vorbele , le redusese  la  rolul  lor  necesar  în  economia  frazei .”

                                                                                                                 E.Lovinescu

“O  operă  cum  este  cea  a  lui  Caragiale  reprezintă   o  mare  tentatie  pentru  comentatorul  dornic  să-i  pună  în  valoare  bogătia  si  diversitatea ; dar  totodată  el  trebuie  să  respecte  adevărul  textului  si  să  opteze  (optiune  poate  provizorie)  doar  pentru  câteva  din  directiile  posibile  ale  lecturii .  Actul  critic  trebuie  să  realizeze  echilibrul  dintre  libertatea  interpretării  si  constrângerea  pe  care  o  exercită  textul ;  astfel  criticul  va  fi  asemenea  contelui  din  anecdota  povestită  de  Caragiale  însusi .”

                                                                                                       
                                                                                                                 Al.Călinescu