1 Gānduri despre Eminescu



     Afară ninge... Totul s-a īmbrăcat īn haină albă de sărbătoare... M-am aşezat la masa de scris; lumina blāndă a lămpii cădea uşor pe una din cărţi. Cu māinile tremurānde o ridic şi o deschid: răsfoind filele īngălbenite de trecerea timpului, zăresc deodată un tānăr „cu ochi mari,/Cāt istoria noastră” (M. Sorescu), un tānăr ce-mi aminteşte de oameni „cărora le plăcea să spună,/Seara, īn jurul focului, poezii-Mioriţa şi Luceafărul şi Scrisoarea III...(M. Sorescu). Parcurgānd acest tom, prin faţa mea se succed imagini de o rară frumuseţe: văd ca prin vis „codri adānci/Şi un băiet care vorbea cu ei(...)nişte păsări ori nouri(...) ca lungi şi mişcătoare şesuri(...) nişte tei şi cei doi īndrăgostiţi/Care ştiau să le troienească toată floarea īntr-un sărut.”(M.Sorescu). Peste toate acestea domneşte, īnsă, un OM şi „pentru că (...) trebuiau să poarte un nume/ Li s-a spus Eminescu.” (M. Sorescu). Multe se pot spune despre el, dar, cu siguranţă, nu poţi aduna pe  o coală de hārtie tot ceea ce simţi şi ceea ce crezi despre cel ce a fost, este şi va rămāne oglinda sufletului romānesc.
     Voi īncerca, īn cāteva cuvinte , să răspund la cāteva dintre nenumăratele īntrebări ridicate de viaţa tumultuoasă a marelui poet.
     Cine a fost Eminescu? Mai-nainte de toate, Eminescu a fost un om cu un destin asemănător multora dintre semenii noştri ce a  urcat cu paşi repezi treptele existenţei; poate că mulţi dintre cei de astăzi au călcat pe urmele paşilor săi, au īnvăţat īn aceeaşi şcoală, au hoinărit prin aceiaşi codri seculari, dar fiindcă geografia fizică nu are deloc a face cu cea a sufletului şi a minţii, undeva, trebuie făcută diferenţa. El a fost „excesiv de sensibil” (Ibrăileanu), neputānd să accepte minciuna şi demagogia, ura şi avariţia, īntr-un cuvānt „mizeriile vieţii” (Ibrăileanu).
     Īn timp ce slovele alergau pe foaia albă, afară, zăpada continua să cadă, cu fulgi mari şi pufoşi. Poate că vă īntrebaţi adesea de ce aproape īn fiecare an, īn aşteptarea zilei lui Mihai Eminescu, īncepe să ningă; este probabil tradiţia „instituită īntre istorie şi forţele pe care nu a reuşit niciodată să le stăpānească, cele ale naturii. (Ana Blandiana).
     A iubit oare Eminescu?Fireşte că da; sentimentul acesta este trăit de fiecare fiinţă omenească īn parte, doar că este perceput diferit; şi acesta nu este singurul motiv pentru care vorbesc astfel; o  parte din opera sa este īnchinată marelui dar oferit omului de către  Dumnezeu.
     O altă īntrebare care stă pe buzele tuturora:
     A meritat Veronica să fie īndrăgită de un „geniu”?Dacă a meritat sau nu, este doar o părere; nu suntem noi  īn măsură să judecăm doi „sacri”, ba, mai mult decāt atāt, ceea ce a rămas la loc de cinste este, fără īndoială, „legenda care i-a unit īn viaţă şi īn moarte” (G.Călinescu).
      Reprezintă oare publicarea scrisorilor un abuz asupra intimităţii „autorilor”?
    
   Apariţia scrisorilor de dragoste, ale celor doi, adunate sub titlul „Dulcea mea doamnă/Eminul meu iubit”, a stārnit numeroase controverse printre oamenii de cultură ai zilelor noastre, dar acest lucru nu i-a īmpiedicat pe cititorii de rānd să-şi īmbogăţească nu doar bibliotecile, ci şi sufletele, deoarece, mulţi dintre ei au descoperit īn aceste texte păstrate de timpul binevoitor, adevărata purificare.
     Descifrānd gāndurile aşternute cu „cerneală violetă”, descoperim că poetul i se confesează Veronicăi ori de cāte ori se simte slăbit, spunāndu-i „Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulţi mă urăsc şi nimeni nu mă iubeşte afară de tine.”- aflat la mare distanţă de femeia iubită, Eminescu se resemnează prin scris, aşteptānd cu nerăbdare māna binefăcătoare să-i poposească pe frunte şi să-i aline suferinţele.
     Ar mai fi multe de semnalat aici, dar īnchei īn speranţa că am adus o rază de lumină īn ceea ce priveşte omul-Eminescu.
     Cānd m-am ridicat şi am privit pe fereastră, ninsoarea se oprise; o pace nemaiīntālnită m-a cuprins atunci şi un gānd mă iscodea aievea: „Cărui popor i s-a mai făcut darul acesta...” (C. Noica).

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro