1 REFERAT

ECONOMIA MEDIULUI

STUDENT : CIORTEANU VIRGIL - MARIUS

…O SCURTĂ EXPUNERE DE MOTIVE




Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri  şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii.
P�nă nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. �n prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor păm�ntului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utiliz�nd cele mai noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regăsesc �n aer, apă şi �n sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate �n atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, �n general, şi direct sau indirect asupra omului.
La acest sf�rşit de secol şi �nceput de mileniu, lumea se află �n efervescenţă. Schimbările care au avut loc şi vor avea loc, creează, �ntr-o viziune optimistă, speranţe şi pentru remedierea fie şi treptată a mediului �nconjurător. �n tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem �ncă un semnal de alarmă legat de mediul �nconjurător şi de supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra.
“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi
subsolul şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea mai comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci c�nd vorbeşte despre mediul �nconjurător.
    O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare �n parte  un “ecosistem” care se intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu �n căutarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru regnurile vegetale, animale şi pentru exponentul său raţional – omul, reprezent�nd mediul natural. �n mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apă, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor depinz�nd at�t de factori tereştri, c�t şi cosmici (radiaţia solară de exemplu) ceea ce ne ajută să �nţelegem implicaţiile care pot urma unor modificări fie terestre, fie cosmice, sau ambele �n acelaş timp.
Mediul �nconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocup�nd o dublă poziţie: de “component” al mediului şi de “consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de “mediu �nconjurător” are un caracter dinamic, care caută să cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate �n toată complexitatea lor.
Prin “resurse naturale” se �nţelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului �nconjurător ce pot fi folosite �n activitatea umană:
    resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;
    resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;
    resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
�n �ntreaga activitate a mediului �nconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională a tuturor aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie căt mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului �nconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile.
    Astfel noţiunea de “mediu �nconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane �n relaţia om-natură, �n cadrul planetei Terra.
    C�nd se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte de fapt, �n termenii cei mai globali, de mediul �nconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci �ntre toate acestea şi poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de ozon, deşertificarea, deşeurile toxice şi radioactive şi multe altele, există o str�nsă interdependenţă.
�n toate civilizaţiile care s.au dezvoltat p�nă �n secolul al XVII-lea, de natură predominant agricolă,”păm�ntul era baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei şi politicii”, viaţa era organizată �n jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea aproape tot ce �i era necesar. Energia chieltuită corespundea �n esenţă lucrului forţei musculare, umană sau animală, rezervelor de energie solară �nmagazinată �n păduri, utilizării forţei hidrauliuce a r�urilor sau mareelor, forţei eoliene.
    Natura reuşea p�nă la urmă să refacă pădurile tăiate, v�ntul care unfla velele, r�urile care puneau �n mişcare roţile, deci sursele de energie utilizate de civilizaţiile agricole erau regenerabile.
    Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea organizării sociale şi, �n special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, �ncercarea omului de a domina �n lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom bogăţiile ascunse, �ncepe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard şi jumătate din populaţia actuală a Terrei aparţine civilizaţiei industriale.
    Industrialismul a fost mai mult dec�t coşuri de fabrică şi linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti. Creşterea economică, enorm accelerată, se bazează �n majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, ţiţei, gaze naturale.
   
1 Alvin Toffler observă cu sarcasm: “Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, �n loc să trăiască din dob�nzile pe care le dădea acest capital!”.
    Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporţii �ngrijorătoare, prin acumularea lor provoc�nd alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre �n faună şi floră şi ăn sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din zonele supraaglomerate.
    Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, �n unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constat�ndu-se practic că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
    Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile, avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt determinante, �n ultima instanţă, de necesităţi cresc�nde ale unei populaţii aflate �n stare de explozie demografică şi �ndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
Mediul �nconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă rezultatul interferenţelor  unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu elemente create prin activitatea umană. Toate  acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii.
Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput �n afara mediului. De aceea, calitatea �n ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa   �n parte, �şi pun amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei indivizilor.
Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc �ntre om şi natură, precum şi interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă şi implicit condiţiile de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii �n ansamblu. Aceste raporturi vizează at�t conţinutul activităţii c�t şi crearea condiţiilor de existenţă  umană.
�n concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor pentru a deservi populaţia (pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă cunoaşte un mare grad de reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează �ntr-o măsură mai mare sau mai mică mediului.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problema de interes major şi certă actualitate pentru evoluţia socială. �n acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane  cu implicaţii asupra acestuia.
Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile �n cantităţi şi ritmuri ce depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.
Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial, fapt ce a dat naştere numeroaselor dispute �ntre ţările dezvoltate şi cele �n curs de dezvoltare. Acest lucru a impus �nfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale obiective adoptarea unor soluţii de diminuare a poluării şi creşterea nivelului calităţii mediului �n ansamblu.
Cercetările amănunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri care prevăd:  
•    cunoaşterea temeinică a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi  sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate raţional si cu maxim de economicitate
•     prevenirea şi combaterea degradării mediului provocată de om, dar şi datorate unor cauze naturale
•    armonizarea intereselor imediate şi de perspectivă ale societăţii �n ansamblu sau a agenţilor economici privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, �n primul r�nd trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
�n ceea ce privesc modalităţile de protejare trebuie soluţionate trei categorii de probleme:
    crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze respectarea legilor �n vigoare.
    evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea surselor de suportare a acestora.
    elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi internaţional referitor la protejarea mediului.
�n ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi stabilirea modului �n care aceste sunt suportate se poate susţine că protejarea mediului este costisitoare şi nu pot fi �ntotdeauna identificaţi factorii poluării. Datorită acestei situaţii costurile de protejare a mediului se �mpart �ntre societăţile comerciale potenţiale poluatoare şi stat. Fondurile alocate protejării mediului diferă de la o ţară la alta �n funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
    Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi factorii de mediu şi zonele �n care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea responsabilităţilor pentru derularea proiectelor.
    Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De asemenea, se accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor, spaţiul ocupat, parcurs şi utilizat pentru activităţile umane este din ce �n ce mai vast. Această evoluţie �şi pune amprenta �n mod nefavorabil asupra mediului şi a componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejeră �n spaţiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul �ntr-o măsură mai mare sau mai mică, fie sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului �n proporţii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.
�n consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a societăţii umane.