1 Mizeria reformei: pauperizarea populatiei

Din toate timpurile populatia a fost aceea care a suportat crizele economice si eforturile de depasire a lor. Perioada de tranzitie este o perioada de criza multipla: a structurilor economice, a investitiilor, a înapoierii tehnologice, manageriala s.a. Si înaintea perioadei de tranzitie economia nationala traversa o criza de sistem. Tranzitia a amplificat aceasta criza cu noi componente obiective si subiective si daca, pâna în 1989, se credea ca nivelul de trai a atins cotele minime posibile, dupa 1990 scaderea nivelului de trai a atins paliere scazute inimaginabile mai înainte. S-a ajuns la o stare paradoxala caracterizata de expansiunea libertatilor democratice în mijlocul unei saracii lucii. Mizeria s-a extins ca o pecingine asupra paturilor largi ale populatiei, care traieste mai rau decât în vreme de razboi. Fenomenul cel mai îngrijorator este polarizarea sociala. Un pumn de înavutiti traiesc în plin huzur, în timp ce majoritatea cetatenilor îsi dramuieste cu grija fiecare banut. Reformele salbatice aplicate timp de sapte ani de zile, sprijinite de o propaganda obedienta, suna din trompeta "comandamentele" timpului: stabilizare, privatizare, restructurare, toate în numele unei bunastari care întârzie sa-si arate roadele. Populatia sustine reformele sub apasarea dura a acestei propagande. Mai nou, se valideaza cursul reformei de catre diversi inspectori ai cancelariilor straine care ne viziteaza tara sau care ni se adreseaza din birourile lor somptuoase din strainatate. In acest timp inflatia si somajul rod de la radacina corpusul social national al unei populatii care se teme si de consecintele propriilor greve. De la începutul reformelor, din noiembrie 1990, media indicelui mizeriei (inflatie+somaj) este de 15 procente. Stabilizarea macroeconomica a fost, mai întotdeauna, temporara. Criza mangementului macroeconomic face dovada unei nestiinte si neputinte evidente si succesiunea la conducere a diverselor guverne nu s-a soldat decât cu noi "conceptii" asupra reformei. S-a reiterat reforma dupa calapoade noi, mizeria a ramas si chiar s-a adâncit. Mizerie ciclica, temperata electoral. A aparut o criza noua, criza electorala - populatia nu mai stie în cine sa aiba încredere. Nostalgia dupa trecut a prins, pe alocuri, radacini puternice - comparatia cu anul 1989 este descurajatoare. Acomodarea cu noua stare de lucruri este cea mai daunatoare pentru societatea româneasca. Acceptarea realitatilor actuale si complacerea în situatia existenta fac dovada unei societati civile nestructurate, slabe si disipate.

Cel mai concludent indicator, salariul real, a ajuns în luna martie 1997 fata de octombrie 1990 la 49 la suta. Reprimarea cererii de consum, ca mijloc de stabilizare macroeconomica, este dovada unei politici antisociale si a ruperii clasei politice de interesele populatiei. Reforma nu face dovada succesului ei, în ultima instanta, decat în plan social. Progresele în planul stabilizarii, privatizarii si restructurarii trebuie sa se regaseasca în cresterea nivelului de trai. Or, acest lucru nu se vede. Concluzia este ca drumul reformei nu este cel bun. Promisiunile ca într-un viitor apropiat roadele bune vor fi culese de toti cetatenii nu mai sunt credibile atât timp cât acest viitor este mereu în miscare, mereu mai încolo. Si nu este o profetie faptul ca vom asista curând, daca aceasta politica continua, la ample miscari sociale ale caror consecinte sunt greu de prevazut. Protectia sociala facuta din împrumuturi externe modice este atât de precara încât a început sa fie afectat fondul biologic al natiunii.

Consecintele pe termen lung sunt dintre cele mai îngrijoratoare. Efectele negative ale reculului sau stagnarii economice concretizate într-un nivel de trai al carui nivel situeaza marea masa a populatiei sub limita de subzistenta sunt oglindite graitor în miscarea naturala a populatiei din care am evidentiat în Tabelul nr. 1 nascutii vii, decedatii, sporul natural al populatiei si mortalitatea infantila (rate- la 1000 locuitori). Comparativ cu anul 1990 si cu nivelurile din alte tari foste socialiste miscarea naturala a populatiei în România demonstreaza efectele nocive, în plan social, ale reformelor aplicate de-a lungul celor sapte ani ai tranzitiei. Asistam, din acest punct de vedere, la o anumita similitudine în ceea ce priveste nivelurile unora dintre indicatori în tara noastra, în raport cu celelalte tari luate în comparatie, dar ca imagine generala, situatia de la noi este mult mai proasta.

Tabelul nr. 1

Miscarea naturala a populatiei
- Rate (la 1000 locuitori)

    Nascuti-vii     Decedati     Spor natural     Mortalitate infantila    
ROMANIA                     
1990     13,6     10,6     3,0     26,9    
1991     11,9     10,9     1,0     22,7    
1992     11,4     11,6     -0,2     23,3    
1993     11,0     11,6     -0,6     23,3    
1994     10,9     11,7     -0,8     23,9    
1995     10,4     12,0     -1,6     21,2    
1996     10,2     12,6     -2,4     22,2    
Bulgaria                     
1993     10,0     12,9     -2,9     15,5    
Republica Ceha                     
1994     10,3     11,4     -0,9     7,6    
Polonia                     
1994     12,5     10,1     2,4     15,1    
Slovacia                     
1994     12,4     9,6     2,8     11,2    
Ungaria                     
1994     11,3     14,4     -3,1     11,6    


1 Surse: Anuarul statistic al României 1996, CNS, p. 101, 909; Buletin statistic trimestrial 4/1996, CNS, p. 6.

Tendinta de scadere a duratei medii a vietii este un corolar al miscarii naturale a populatiei. Evolutia duratei medii a vietii este aratata în Tabelul nr. 2 si ea este expresia concludenta a conditiilor din ce în ce mai rele de trai, ca si a nivelului scazut de îngrijire medicala de care are parte populatia.

Tabelul nr. 2
Durata medie a vietii pe sexe (ani)

    Total pe sexe            
    Total     Masculin     Feminin    
ROMANIA                 
1989-1991     69,76     66,59     73,05    
1990-1992     69,78     66,56     73,17    
1991-1993     69,52     66,06     73,17    
1992-1994     69,48     65,88     73,32    
1993-1995     69,40     65,70     73,36    
Bulgaria                 
1992     ...     67,6     74,4    
Polonia                 
1993     ...     67,4     76,0    
Ungaria                 
1994     ...     64,8     74,2    

Sursa: Anuarul statistic al României 1996, CNS, p. 124, 910.

Starea îngrijoratoare a natiunii este vadita de o numeroasa cazuistica din care am putea exemplifica: mame care îsi omoara pruncii pentru ca nu au posibilitati sa îi întretina; batrâni care refuza sa mai manânce pentru a-si grabi sfârsitul; tineri debusolati care nu-si pot face un rost în viata, societatea neoferindu-le sansa unui prim loc de munca; absolventi de învatamânt superior ajunsi someri; parasirea de catre unii absolventi ai învatamântului superior, a profesiei de baza pentru care au o înalta calificare si ocuparea unui loc de munca mai bine remunerat, dar care cere o calificare minima; greve care solicita guvernului dreptul ca muncitorilor sa li se asigure contracte de productie; localitati care nu au surse de alimentare cu apa potabila; inundarea unor sate de râuri de gazolina si petrol; falimentul jocurilor de întrajutorare de tip Caritas, care a pagubit numerosi cetateni; prabusirea pietelor de capital, animale din fermele zootehnice lasate sa flamânzeasca si sa moara de foame în loc sa fie oferite spitalelor, caminelor de copii si azilurilor de batrâni; reducerea numarului de paturi de spital pentru "eficientizarea" actului medical; bolnavi carora li se refuza asistenta medicala; medicamente atât de scumpe încât cumpararea lor este conditionata de pret si nu de nevoi; recrudescenta TBC-ului si a dizenteriei, boli prin excelenta ale saraciei; copii omorându-se între ei; conditii materiale absolut prohibitive pentru întemeierea unui camin de catre tineri; extinderea analfabetismului, tâlharii, omoruri, jafuri si violuri; asmutirea unor grupuri civile împotriva unei populatii nevinovate etc.

Nu este de mirare ca tesutul social germineaza abrutizarea care navaleste egoismul de cea mai rea factura: indiferenta fata de semeni, lupta acerba pentru putere, decaderea morala din lipsa unei scari autentice de valori în care se înscriu hiperbolizarea valorilor materiale în dauna celor spirituale si dispretul pentru cultura, ori ignorarea acesteia devenita prea scumpa. Oamenii traiesc într-o promiscuitate morala generata de grijile marunte ale zilei de mâine. Nu se mai traieste cu orizont, pâinea si laptele sunt zenitul oamenilor. Inaltarea deasupra cotidianului este privilegiul unor gânditori ce sunt tot mai greu de gasit. Opinia personala a devenit rodul mass-mediei si, deseori, mass media face dintr-o opinie personala opinia tuturor. Sondajele de opinie niveleaza discrepantele de gândire si când societatea este în cumpana ele nu întârzie sa-si faca simtita prezenta. Este nevoie de "consens". Consensul asupra asumarii de catre cei multi a caii tranzitiei. Plugul reformei brazdeaza adânc destinul oamenilor. Muncitorii vor sa munceasca, dar replica autoritatilor este ca munca lor e ineficienta. In loc de salariu de existenta, protectie de subzistenta. Majoritatea întreprinderilor mici si mijlocii înfiintate de întreprinzatori mai îndrazneti sunt unitati de supravietuire. La polul opus, câtiva zeci de miliardari cumpara fabrici si uzine cu suflete cu tot; urmeaza restructurarea si sufletele din uzina se împutineaza. Se naste, de ce sa n-o spunem, lumpenproletariatul. Intre miliardari si acesta, o patura mijlocie subtire sfideaza prin opulenta si încalcarea legilor. Este ceasul "descurcaretilor".

A sosit timpul pentru un proces împotriva autorilor pauperizarii populatiei. Un dosar gros de sapte ani asteapta sa fie întocmit. Dar unde sunt partile? Sindicatele sunt pulverizate, autorii au imunitate parlamentara. Societatea civila nu se coaguleaza din lipsa unui lider de opinie credibil. Cine mai crede în puterea si dreptatea saracilor? Nici ei însisi. Saracilor nu li se mai recunoaste nici forta de munca, trebuie sa suporte o "reconversie profesionala". Si care este instanta capabila sa judece un asemenea proces? Desigur, una academica! Este nevoie de competenta profesionala economica de cel mai înalt nivel pentru a dovedi daunele aduse populatiei prin reforme besmetice. Saracia este o categorie socio-economica.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro