1

Dragostea



    Am ales dragostea ca subiect pentru acest referat, deoarece mi se pare că dragostea este cea care ne face umani, care ne diferenţiază de animale. Bine�nţeles că şi unele animale se �ndrăgostesc, cum ar fi porumbeii sau lebedele. Şi bine�nţeles că şi unii oameni pot să devină animale.
    Ar trebui să uităm deocamdată balivernele de genul „iubirea este totul”, „cineva acolo sus ne iubeşte” etc. şi să �ncepem să ne iubim noi �ntre noi. Şi aici mă refer la faptul că ar trebui să ne ajutăm reciproc şi, ceea ce mi se pare cel mai important, să ne respectăm, pentru că, după părerea mea, respectul este cel mai important şi de aici se naşte dragostea.
    Următorul caz despre care o să vă scriu şi pe care �l voi comenta reprezintă motivul principal care m-a determinat să scriu acest referat.
    Am văzut la televizor acum un timp un reportaj despre un bătr�n care a fost uitat de copiii lui, mai mult sau mai puţin intenţionat, şi care trăia de azi pe m�ine �ntr-o mizerie de nedescris, dar care totuşi a avut puterea să-i �nţeleagă pe respectivii şi să-i ierte, spun�nd că aceştia sunt plecaţi �n Canada şi au şi ei problemele lor acolo. Poate are dreptate, dar nu pot să cred că odată ce ai plecat �n altă ţară o să-ţi fie greu să te �ntorci peste 3-4 ani cu ceva bani să-ţi ajuţi rudele aflate �n impas. Ca o paranteză, nu cred că cei care pleacă dincolo şi care nu se �ntorc cu anii nu pot să facă lucrul acesta, ci nu vor. Şi cu asta am �ncheiat paranteza. De el �ngrijea o vecină care putea doar să �i aducă masa de pr�nz şi să �i mai spele nişte haine din c�nd �n c�nd. Dintr-un apartament de 3 camere, el locuia numai �ntr-una singură şi aceea arăta cam �n felul următor: haine şi aşternuturi �mprăştiate pe jos, m�ncare �mprăştiată, vase murdare, pantaloni plini de „mizerie”. Ca vas de toaletă avea un lighean pus sub un scaun fără şezut. Bătr�nul ca persoană arăta aproape dezintegrat: pielea �i era mulată pe oase, cu unghiile netăiate (şi fără să exagerez, unghiile aveau vreo 2 cm lungime, at�t la m�ini, c�t şi la picioare), pielea de la m�ini era neagră �n jurul tendoanelor etc. Cu toate acestea, el nu �nvinovăţea pe nimeni, şi tot ce �şi dorea era să nu mai fie singur. Acest caz m-a impresionat p�nă la lacrimi.
    �n timpul emisiunii a vorbit cu nepotul său din Canada, pe care l-a văzut numai odată şi care acum este la facultate, şi acesta i-a spus că o să vină �n cur�nd să �l vadă şi să aibă grijă de el. Oare este adevărat sau au fost numai nişte minciuni? Vreau să sper că situaţia d�nsului se va �ndrepta şi că �i va fi mai bine c�t mai repede. Poate par sumbru, sadic şi morbid, dar la oameni de genul acesta le-ar fi mai bine morţi dec�t să se chinuie �ntr-o lume rea, crudă, nepăsătoare. Nu le-ar fi mai bine �n ceruri, unde Dumnezeu are grijă de ei?
    �ntrebările mele sunt următoarele: De ce trebuie să se ajungă la situaţii din acestea �ntr-o ţară care se vrea civilizată, care are aspiraţii la un statut european? De ce nu-i mai pasă nimănui de nimeni, nici chiar de rudele apropiate, şi toţi se g�ndesc numai la ei �nşişi? C�t i-ar costa pe vecinii acestui om să pună m�nă de la m�nă să aibă grijă de acest om �n fiecare lună? De ce nu face statul ceva pentru a-i proteja? Aici ar fi loc de multe �ntrebări „De ce?”, dar atunci nu aş mai termina referatul vreodată. Stau şi mă �ntreb de ce at�ta lipsă de respect faţă de bătr�nii noştri, din moment ce ei reprezintă majoritatea populaţiei rom�ne. Se ştie doar că sporul natural este negativ, aşa că nu �nţeleg unde este problema. Unele dintre sfaturile bătr�nilor se mai pot aplica şi acum, iar mie mi se pare că aceştia se distrează mai bine ca tinerii. Toţi tinerii au �nceput să se „americanizeze”, şi nu numai, ci �ntregul glob, iar acest lucru ne face să ne pierdem respectul faţă de tradiţiile şi valorile proprii şi, automat, faţă de seniorii noştri.
    Dragostea se mai reflectă şi �n alte cazuri, cum ar fi dragostea faţă de familie, oameni, animale şi, cea care mi se pare cea mai importantă, faţă de persoana iubită. �n continuare, le voi dezbate pe r�nd.
    Din păcate, nu pot să �nţeleg cum �ntr-o familie pot exista probleme. Doar o familie se �ntemeiază pe conceptul de iubire. Aşadar, cum pot bărbaţii să �şi bată soţiile; cum pot mamele să �şi maltrateze sau, mai rău, să �şi abandoneze copiii? Aceşti părinţi ar trebui pedepsiţi at�t de societate, c�t şi de Dumnezeu. Nu era mai bine �n vremurile antice, c�nd cei care greşeau erau bătuţi sau omor�ţi cu pietre? Poate ar trebui să ne �ntoarcem la asemenea metode, pentru că văd că altfel nu se poate. La asemenea suflete nu le este frică de o lege sau de asistenţii sociali; nicidecum.
    Anul acesta, şi �n unele cazuri, chiar mai de mult, au fost pornite diferite campanii �n ajutorul semenilor noştri.
    Una dintre ele ar fi „Tu ştii ce mai face copilul tău?”, iniţiată de PRO TV. Cum au declarat reprezentanţii postului, „Campania „Tu ştii ce mai face copilul tău?” s-a născut din nevoia de a le arăta autorităţilor care sunt problemele sistemului rom�nesc de �nvaăţăm�nt”. Cazurile care m-au impresionat cel mai mult sunt următoarele:
�n satul Valea Plopii, copiii sunt at�t de săraci, �nc�t nu au văzut niciodată un computer sau măcar o maşină. Unii dintre ei merg special la şcoală doar ca să măn�nce cornul şi laptele, uneori singura lor masă zilnică. Cu ajutorul postului de televiziune, sute de telespectatori au sărit �n ajutorul lor, iar �n noiembrie a fost organizată şi o gală pentru str�ngerea de fonduri pentru dotarea şcolii din Valea Plopii. Sunt de părere că nu numai c�ţiva telespectatori ar trebui să contribuie la �mbunătăţirea traiului acestor copii, ci să se implice şi cei care au bani cu nemiluita şi statul. Ce face statul pentru a-i ajuta? Le dă nişte computere noi, pe care nu ştie nimeni să le folosească şi care se vor strica �ntr-o săptăm�nă datorită proastei utilizări. Şi cine să le repare? �n schimb, aceşti bani ar putea fi folosiţi pentru electricitate, �ncălzire centrală, canalizare, lucruri care le-ar folosi cu adevărat. Şi bogătaşii… Marii mahări care se �mbogăţesc peste noapte, ar putea să doneze 1% din averea lor şi ar fi de ajuns. Dec�t să �şi cumpere maşini de sute de mii de euro pe care nu le conduc niciodată şi case �n diferite colţuri ale lumii �n care nu vor locui de asemenea niciodată, mai bine ar da banii respectivi pe nişte m�ncare, haine şi căsuţe, ca să nu zic case. Gigi Becali, oric�t de incult ar fi, crede �n Dumnezeu şi acest lucru se vede. Nu cred că mai este nevoie să dau exemple despre c�ţi bani a donat şi c�te case a construit �n scopuri umanitare.
Un alt reportaj incredibil, realizat �n judeţul Vaslui, vorbeşte despre situaţia unor micuţi ce se trezesc la 5 dimineaţa şi străbat zeci de kilometri pe jos, prin frig sau prin arşiţă, doar pentru că �şi doresc să meragă la şcoală. Ar fi chiar aşa de greu �nc�t parlamentarii să renunţe la salariile şi pensiile lor de zeci de mii de RON, la maşini de serviciu pe care nici �n ţările originare nu le vezi prea uşor, la excursii extravagante �n destinaţii de care nimeni nu a auzit, �n schimbul cumpărării c�torva off-road-ere care să ducă elevii din satele rupte de lume la şcoli şi pentru construcţia cel puţin a şcolilor primare �n aceste sate?

1 �n Apuseni, nişte copii �nvaţă pe �ntuneric, �ntr-o şcoală care nu este electrificată, iar primăria satului respectiv nu a prevăzut �n bugetul de cheltuieli sume care să le aducă micuţilor lumină �n sălile de clasă. Chiar aşa de mult şi-a �ntins corupţia tentaculele, �nc�t nici �n cele mai �ndepaărtate sate conducătorilor să nu le pese de copiii lor, care reprezintă viitorul acestei ţări şi o schimbare �n bine pentru noi? Nu pot să cred că aceştia sunt liderii aleşi de noi, care ar trebui să promoveze democraţia şi să ne apere modul de viaţă şi principiile.
Acum este şi timpul unor contraexemple a unor oameni şi instituţii care arată că chiar le pasă.
Millenium Bank, �n cadrul campaniei „Donează o jucărie pentru copiii fără Moş Crăciun”, a str�ns peste 1.000 jucării pentru copii sărmani. Aceste jucării s-au distribuit �n Ajunul Crăciunului către Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului şi către centre sociale din Bucureşti prin Fundaţia Chance for Life. Nu cred că există bucurie mai mare pentru aceşti copii dec�t să ştie că cineva s-a g�ndit şi a avut grijă de ei.
De asemenea, au fost făcute studii asupra celor care donează pentru copiii defavorizaţi, iar rezultatele au fost că 68% dintre rom�ni au făcut �n trecut donaţii pentru cauze sociale, iar 86% sunt dornici să ofere sprijin pentru aceşti copii.
�ncă o dată, implicarea diferitelor posturi tv �n ajutorarea oamenilor mi se pare o binecuv�ntare. Antena 1 a realizat show-ul „Vreau să fiu mare… vedetă”, prin care ajuta copiii săraci �mpreună cu familiile lor. De Crăciun, a realizat o ediţie specială, �n care au c�ntat numai copii cu dizabilităţi şi cărora le-au adus o mare bucurie �n suflet prin dotarea caselor şi apartamentelor familiilor acestora cu toate cele necesare: at�t aparate electronice şi electrocasnice, c�t şi m�ncare, haine şi jucării. Din păcate, unii dintre ei erau abandonaţi de părinţi şi crescuţi de bunici, iar acest lucru nu mi se pare normal. Cum a zis şi Dan Negru: „C�nd bunicii vin la emisiune, ceva nu este �n ordine”. Pentru a doua oară, PRO TV a lansat un show cu mare succes, „Dansez pentru tine”, prin care le dă posibilitatea oamenilor normali să �şi �ndeplinească visele şi să �i ajute pe cei la care ţin. Următorul show (nici nu ştiu dacă se poate numi aşa), are cea mai mare vechime şi mi se pare şi cel mai bun. Este patronat de Cristian Tabără şi se numeşte „Dăruieşti şi c�ştigi”. Acest program mi se pare că face minuni �n adevăratul sens al cuv�ntului, deoarece pentru oameni care nu mai au nici o speranţă, reuşeşte să le-o aducă, şi totodată speranţa unei zile de m�ine mai bune, că mai există şi pentru ei o rază de soare. Sunt anumite cazuri care te �nduioşează p�nă la lacrimi şi te fac să vrei să fii mai bun. Fiecare dintre noi putem fi mai bun dacă vrem. Nu există „nu putem”, ci doar „nu vrem”.
Un show cu care nu sunt de acord este „Surprize, surprize” al Andreei Marin, pe care C�rcotaşii l-au numit pe bună dreptate „Stupize, stupize”. Nu mi se pare corect şi nici frumos să iei un invitat şi să te apuci să �l descoşi �n faţa unei �ntregi ţări despre probleme care �l dor foarte tare. Rufele nu se spală �n public. Pur şi simplu este o batjocorire a omului respectiv. Se ştie doar că la sf�rşit �i aduce o rudă �ndepărtată sau �i cumpără nu ştiu ce; nu �nţeleg de ce �l „fierbe” o oră.
O problemă care mie mi se pare spinoasă este ajutorarea cerşetorilor. De unde ştii care merită �ntr-adevăr acei bani şi care nu? Personal, dau bani doar la cei care au handicapuri fizice şi care au chiar mare nevoie de ei şi la cei care ştiu eu că merită cu adevărat. Cum să dau bani la unii care imediat cum le dau merg şi �şi cumpără ţigări şi băutură? Cum să dau bani la cerşetori care sunt �mbrăcaţi �n haine de blană şi ei zic că nu au nimic? Nu mi se pare corect.
Unde a dispărut dragostea pentru animale? Cum de unii oameni pot să se comporte �n moduri oribile cu ele? �ncă o dată, PRO TV a iniţiat o campanie pentru stoparea violenţelor �mpotriva animalelor, care se numea exact aşa: „STOP torturării animalelor”. Cum poţi să baţi nişte amăr�te de pisici p�nă la moarte, sau cum poţi biciui fără milă un cal care nu mai poate mişca sub povara �ncărcăturii pe care tot tu i-ai pus-o �n spate? Pedepsele din Rom�nia sunt prea permisive cu aceşti oameni; �n S.U.A. poţi face puşcărie doar pentru că nu ai grijă cum trebuie de un animal. Părerea mea este că stăp�nii ar trebui bătuţi şi ei la fel cum au fost bătute bietele animale, să vadă cum s-au simţit acestea. Am votat petiţia de pe site-ul televiziunii, �n condiţiile �n care site-ul se accesa foarte greu. Am zis că dacă tot nu pot face nimic, aş putea aştepta c�teva minute p�nă se �ncarcă.
Şi aşa am ajuns la dovada de iubire care e cea mai importantă după părerea mea, cea de dragoste faţă de persoana iubită. Bine�nţeles, ca �n orice situaţie, există anomalii, şi aici mă refer la cuplurile de homosexuali şi lesbience. Sunt de acord ca 2 oameni de acelaşi sex să se iubească şi să fie �mpreună, dar nu sunt de acord cu cei care fac acest lucru doar de fiţe, cum ar fi creatorii de modă care, dacă aţi observat, sunt toţi gay. Nu se poate aşa ceva.
Iubirea faţă de persoana iubită este un sentiment �nălţător, care �ţi dă puteri să faci orice. Tot ce �ţi doreşti este să ai grijă de persoana iubită şi să �i oferi toată protecţia din lume. Aşa ceva nu ar trebui luat �n der�dere, cum o fac unii muzicieni si regizori de filme. Chiar ştiu ei ce �nseamnă iubirea adevărată de c�ntă at�t despre ea? Cei mai mulţi dintre ei habar n-au; sunt sigur de asta. Pe piaţă există at�tea filme de dragoste şi comedii romantice, �nc�t nu mai au ce să arate nou şi devin penibili. Aici v-aş recomanda un film adevărat despre dragoste: „The Bridges of Madison County”. Este destul de vechi filmul, nu ştiu dacă veţi face uşor rost de el. Pe l�ngă toate acestea, ar trebui să avem grijă cui dăruim dragostea noastră, pentru că se �nt�mplă ca ceea ce simţim la �nceput să nu fie iubire şi mai apoi să ajungem să regretăm acea relaţie. Există riscuri oriunde şi oric�nd, dar ele trebuie asumate şi dacă suntem siguri că persoana de l�ngă noi este cea aleasă, atunci să ne lăsăm pradă acestui sentiment minunat şi dumnezeiesc.
�n concluzie, ar trebui să fim mai atenţi cu noi �nşine şi cu cei din jurul nostru, deoarece numai noi putem aduce dragostea la suprafaţă şi ea se găseşte �n tot ceea ce facem şi vedem.