1 GRUPUL ŞCOLAR ENERGETIC IAŞI



2001
Considerat ca o varietate de ţesut conjunctiv, sângele este constituit dintr-o substanţă fundamentală –plasma- care conţine în suspensie diverse elemente celulare superior diferenţiate (eritrocite, leucocite, plachete). Cele două componente fundamentale ale sângelui –plasma şi elementele figurate- aparţin lichidelor extracelulare şi, respectiv celor intracelulare şi sunt separate între ele prin membranele celulelor sanguine, între acestea lichide biologice cu coonstituţie biochimică diferită având loc permanent intense schimburi. Raportate procentual la volumul sanguin total elementele figurate, determinate cu ajutorul hematocritului, reprezintă aproximativ 40% la bărbat şi 36% la femei, din care 1% sunt leucocitele şi plachetele, iar restul este constituit de hematii.
Din punct de vedere fizic sângele poate fi considerat ca un lichid coloidal complex constituit dintr-un mediu lichid în care se află în suspensie diverse particule solide dimensiuni variate (proteine, kilomicroni, elemente figurate). Ca urmare, sângele are o serie de proprietăţi fizice -menţinute prin mecanisme extrem de fine şi de complexe- care au o importanţă deoebită pentru hemodinamică, în special în sectorul microcirculaţiei. Dintre aceste proprietăţi menţionăm:
       
1 - greutatea specifică a sângelui, variabilă între 1057-1067 la bărbaţi şi 1056-1061 la femei, este dependentă de procentul elementelor figurate şi în special de cantitatea de hemoglobină şi, în mai mică măsură, de valoarea proteinemiei; în schimb greutatea specifică a palsmei (normal 1027-1031) este corelată direct cu concentraţia proteinelor prezentând variaţii importante în diverse stări patologice în funcţi de proteinemie;voscozitatea sîngelui total – forţa care se dezvoltă datorită frecării păturilor de lichid în cuegere laminară variază la bărbaţi ăntre 4,0-4,5 şi la femei 3,5-4,5 şi depinde direct de proporţia eritrocitelor, având deci valori mult crescute în poliglobuli şi scăzute în anemii. În schimb, vâscozitatea serului-normal între 1,6-2,2 – este condiţionată atât de concentraţia proteinelor, cât şi de starea lor de dispersie fizică şi, în mai mică măsură, de raportul albumine, globuline ceea ce explică modificările în diversele tipuri de disproteinemii;
- presiunea osmotică a sângelui dată de numărul de particule dizolvate în plasmă se exprimă prin scăderea punctului crioscopic. Eritrocitele nu influenţează punctul criocopic şi de aceea această constantă are valori egale în sângele total şi în plasmă. De asemenea proteinele plasmatice constituind un număr mic de particule nu au importanţă deosebită în influenţarea punctului crioscopic, determinarea acestuia îniante şi după precipitarea proteinelor serice inducând o diferenţă de numai 0,01 grade. Presiunea osmotică a serului depinde deci aproape exclusiv de cristaloide şi mai ales de NaCl. Punctul crioscopic sanguin –unul din factorii importanţi ai homeostaziei – este menţinut constant prin mecanisme adecvate chiar şi în diverse stări patologice, cu excepţia exsicozelor şi a nefropatiilor bilaterale;
- reacţia sângelui este usor alcalină, în condiţii fiziologice pH plasmatic fiind între 7,35-7,40. Constantă de cea mai mare importanţă pentru activetatea unor sisteme enzimatice reacţia sanguină este menţinută în limite nornale prin mecanisme complexe fizicochimice şi fiziologice.
Rolurile fundamentale ale sângelui, condiţionate de permanentan lui circulaţie în sistemul vascular, au ca rezultat menţinerea constantelor fiziochimice şi biochimice ale mediului extracelular. Sângele aproximează continuu lichidele extracelulare cu O2 şi substanţele nutritive şi plastice necesare celulelor şi epurează mediul extracelular de produşii de secreţii şi de catabolism rezultaţi din activitatea celulară. Prin circulaţia lui continuă, precum şi prin anumiţi constituenţi specifici , sângele deţine roluri fundamentale în procesele de termoreglare, de apărare antiinfecţioasă, în menţinerea echilibrului acido-bazic, în homostază etc.


PLASMA SANGUINĂ

Plasma –partea necelulară a sângelui- este mediul lichid prin intermediul căruia se fac schimburile dintre sânde şi lichidele interstiţiale şi, prin acestea, dintre sânge şi celule. Constituită din 90% apă şi 10% reziduu uscat, plasma conţine diverse substanţe organice şi minerale de importanţă fundamentală pentru organism.
Substanţele organice reprezintă aproximativ 9% din reziduu uscat al plasmei şi constau din proteine, lipide, glucide, diverse combinaţii ale acestora şi produşi intermediari sau finali ai metabolismului lor. Unii din constituenţii organici plasmatici sunt substanţe energogeneticesau plastice utilizate permanent de celule pentru diversele lor activităţi, iar alţii sânt produşi celulari de catabolism (uree, acid uric ect) sau produşi biologic activi (hormoni, enzime), care exercită roluri coordonatoare de importanţă fundamentală. Mecanismele de reglare şi metabolismul acestor diverşi constituenţi organici ai plasmei sânt descrise pe larg în alte capitole.
Substanţele anorganice reprezintă doar 1% din reziduul uscat al plasmei şi sunt reprezentate de cloruri, fosfaţi, sulfaţi, bicarbonaţi de Na, K, Ca, precum şi anumite elemnte care în cantităţi minime deţin roluri de maximă importamţă (Co, Zn, Mn, Li). Cele mai multe substanţe sunt prezente în plasmă sub formă ionizată, formă sub care intervin în diverse reacţii fiziologice.


ELMENTELE FIGURATE ALE SÂNGELUI

Reprezentând o etapă evolutivă a unor elemente celulare care au originea în organe specifice, elementele figurate ale sângelui deţin funcţii fundamentale pentru organism realizând transportul gazelor respiratorii, apărarea antiinfecţioasă, hemostaza. Produse în permanenţă într-un ritm extrem de intens în organele hematoformatoare, elementele figurate ale sângelui râman o anumită perioadă de timp în circulaţie exercitâdu-şi activităţile lor specifice şi apoi sunt distruse sau imigrează în ţesuturi.