1             Protecţia muncii  este un sistem de măsuri şi mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care acţionează īn baza actelor legislative şi normative şi care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a acestuia īn procesul de muncă.
            Scopul protecţiei muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea afectării sau īmbolnăvirii angajatului cu crearea concomitentă a condiţiilor confortabile de muncă la o productivitate maximală a acesteia.
            Securitatea muncii īn activitatea de producţie se asigură pe următoarele căi:
-    instruirea īn materie de protecţia muncii a tuturor angajaţilor şi a altor persoane la toate nivelurile de educaţie şi pregătire profesională;
-    instructarea prealabilă şi periodică a tuturor angajaţilor;
-    pregătirea specială angajaţilor care deservesc maşini, mecanisme şi utilaje faţă de care sīnt īnaintate cerinţe sporite de securitate;
-    verificarea periodică a cunoştinţelor personalului tehnic ingineresc a materiei īn protecţia muncii(nu mai rar decīt o dată īn trei luni).
            Direcţii principale ale politicii de stat īn domeniul protecţiei muncii:
-    asigurarea priorităţii ale politicii de stat īn domeniul protecţiei muncii
-    emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii;
-    coordonarea activităţilor īn domeniul protecţiei muncii şi al mediului;
-    supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative īn domeniul protecţiei muncii;
-    cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
-    apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit īn urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
-    stabilirea compensaţiilor pentru munca īn condiţii grele, vătămătoare sau periculoase ce nu pot fi īnlăturate īn condiţiile nivelului tehnic actual;
-    participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie şi al organizării muncii;
-    pregătirea şi reciclarea specialiştilor īn domeniul protecţiei muncii;
-    organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă, accidentele de muncă, bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora;
-    colaborarea internaţională īn domeniul protecţiei muncii;
-    contribuirea la crearea condiţiilor nepericuloase de muncă, la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor;
-    reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă cu īncăperi şi instalaţii   sanitar-social, cu mijloace curativ profilactice din contul angajatului.
            Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale exercită coordonarea activităţii de protecţie a muncii īn Republica Moldova.
            Normele de protecţie a muncii şi normele de igiena muncii se emit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Sănătăţii după consultarea patronatelor şi sindicatelor.[10]
            Pentru realizarea lucrului metodoorganizatoric de protecţie a muncii la īntreprinderea de sticlă este fondat cabinetul de protecţie a muncii. Instructajul introductiv se petrece cu toţi cei cae intră la īntreprindere la lucru permanent sau temporar, indiferent de calificare, specialitate sau de stagiul de lucru al lor, deasemenea cu muncitorii, recomandaţii la īntreprinderele pentru īndeplinerea lucrărilor de la alte organizaţii, cu practicanţii care-şi petrec practica la īntreprindere, admise pe teritoriul īntreprinderii sau īn secţiile de producere pentru īndeplinirea lucrărilor.
            Instructajul introductiv īl petrece inginerul de protecţie a muncii şi tehnica securităţii īn cabinetul de protecţie a muncii, iar cu muncitorii inginero - tehnici, cu specialiştii tineri şi cu elevii instituţiilor de īnvăţămīnt – inginerul şef al īntreprinderii.
            Instructajul introductiv se īnregistrează īn Registrul de īnregistrare a instructajului introductiv de protecţie a muncii, sanitarie de producere, securitate antiincendiară şi acordarea primului ajutor care se păstrează la inginerul de protecţia a muncii şi tehnica securităţii.
            Instructajul primar se petrece nemijlocit la locul de lucru īnainte de admitere la lucru cu toţi muncitorii intraţi la īntreprindere, după petrecerera instructajului introductiv deasemnea cu muncitorii transferaţi la alt lucru.
            La instructajul primar muncitorului īi sunt arătate toate locurile periculoase la utilaj şi la locul de lucru, metodele de organizare corectă şi asigurea locului de lucru, deasemenea i se dau indicaţii de interzicere de a folosi metode periculoase īn lucrul sau alte acţiuni, care pot duce la traumatism sau īmbolnăvire. Instructajul secundar cu scopul controlării şi perfecţionării nivelului de protecţie a muncii se petrece nemijlocit la locul de lucru cu toţi muncitorii indiferent de calificarea lor, specialitatea şi stagiul de lucru.
            Instructajele primar şi secundar se īnregistrează īn Registrul de īnregistrare a instructajelor primar şi secundar de protecţie a muncii, tehnica securităţii şi securitatea anincendiară, care se păstrează la conducătorul lucrărilor, īn subordonarea căruia se găsesc muncitorii.[10]

             Analiza  condiţiilor de muncă
-    evidenţierea stării reale a condiţiilor de muncă la obiectul de bază;
-    analiza măsurilor tehnice şi organizatorice spre preīntāmpinarea acţiunii negative asupra muncitorilor a factorilor nocivi de producere.
            Analiza condiţiilor de muncă se īnfăptuieşte īn perioada practicii de diplomă sau de producere  şi se īncepe cu aprecierea vizuală a locurilor de muncă (categoriei de lucrări) din punct de vedere a condiţiilor reale de muncă folosind indexaţia „normal”(n), „periculos (p). Datele se īnscriu īn tabela de mai jos.


Tabelul 1. Caracteristica condiţiilor igieno-sanitare a factorilor periculoşi şi dăunători de producţie
    Factorii periculoşi şi dăunători
 de producţie      Aprecierea condiţiilor de muncă
             Vizuală       După proiect
        1                  2                3
1.Factorii sanitaro-igienici        Per. rece    Per. Caldă
    Microclimatul
       temperatura ,  C
  umeditatea relativă a aerului,%
viteza mişcării aerului , m/s
    
      n
      n
      n    
17-19
40-60
0,2    
20-22
40-60
0,3
    Iluminatul
natural lateral,%
artificial comun,lx    
          +
          +    
           0,9
          200
    Ventilaţia
aeraţia naturală,k
infiltrarea naturală,k  

         2
         3    
            2
            3
2.Caracteristica īncăperilor
2.1 zona sanitară de protecţie
2.2 categoria industriei după pericolul exploziv şi incendiar
2.3 gradul de rezistenţă la foc a clădirii        
      IV

      G

      I      
          IV

           G

            I
3.factorii periculoşi şi nocivi de
 producere
3.1 Electrici
genul curentului
tensiunea , V  
fregvenţa ,Hz    


Alternativ
220/380
50    


Alternativ
220/380
50
3.2 Mecanici
vbraţie,Hz(mm/sec,dB)
zomotul ,dB
mişcarea părţilor maşinilor şi mecanismelor    
    +
    +

     +    
         93


          +
3.3Termică
detalii īncălzite,

     +    
           +
3.4    Paf (pulbere)
neorganic     
     +    
  C MA  10 mg/m

       4. Posibilitatea izbucnirii incendiului sau a exploziei
 gazul inflamabil
surse de aprindere    

     +
ţigară,scīnteie    

             +
ţigară,scīnteie
            
Sanitaria industrială.
1. Mijloace de protecţie īn cazul prafurilor.
    Un şir de producţie tehnologică īn construcţia, industria materialelor de construcţie şi īn alte domenii ale industriei sīnt īnsoţite de formarea şi răspīndirea īn mediul de producţie a prafului, care influenţează negativ asupra organismului uman şi īn īndeosebit asupra organelor respiratorii. Praful de producţie influenţează negativ nu numai asupra organismului uman, adesea el īnrăutăţeşte mediul de producţie īn limitele zonei de lucru, duce la uzarea rapidă a pieselor şi agregarea supuse frecării. Afară de aceasta, praful poate fi sursă de electricitate statică. Praful se formează īn timpul mărunţirii, măcinării, fracţionării diferitor materiale, la transportarea, īncărcarea şi descărcarea materialelor pulverulente; la pregătirea suprafeţelor construcţiilor pentru izolare şi finisare; īn timpul executării lucrărilor de terasamente; la demolarea constrcuţiilor şi instalaţiilor etc.
Gradul de influenţă a prafului asupra organismuli uman depinde de proprietăţile lui fizico – chimice, toxicitate, dispersitate şi concentraţie.
        Īn cazul, cīnd metodele de desprăfuire a aerului zonei de muncă nu asigură micşorarea concentraţiei prafului pīnă la valoarea admisibilă sau curăţarea mediului aerian este imposibilă sau neefectivă pentru protecţia vremelnică  a organelor omului sunt folosite haine speciale şi mijloace individuale de protecţie.
            Echipamentul de protecţie antipraf se alege īn conformitate cu normele existente „īmbrăcăminte, īncălţăminte specială şi echipament de protecţie” elaborat de Institutul Central  de Cercetare īn Domeniul Protecţia Muncii.
           Pentru protecţia organelor de respiraţie, de prafurile de var, de ciment, ipsos, azbest sunt folosite respiratoare de tipul RN-19. Pentru protecţia ochilor se folosesc ochelarii speciali antipraf. Pentru protecţia corpului sunt folosite costume şi combinizoane contra prafului confecţionate dintr-o ţesătură specială, care se curăţă uşor prin scuturare. [7]
                    

2. Metode de combatere a zgomotului.
            Pot fi folosite următoare metode şi mijloace:
1)metode tehnic-organizatorice
    - folosirea proceselor tehnologice cu zgomot redus;
    - perfecţionarea tehnologiilor de deservire  şi reparaţie a maşinilor şi utilajelor;
    - folosirea mijloacelor şi utilajul cu zgomot redus.
     2) metode arhitectural-planificatoare
         -amplasarea raţională, din punct de vedere acustic, a īntreprinderilor, īncăperilor clădirilor şi instalaţiilor;
         - amplasarea raţională a zonelor de muncă.
     3) mijloace acustice
         - īmprejmuiri fonoizolatoare a clădirilor, făţuieli fonoabsorbante, sprijine vibroizolante
            Īn cazul soluţionării problemei protecţiei contra zgomotului se porneşte de la cele două forme sub care apar acestea:
1)forma obiectivă(micşorarea oscilatorie a corpurilor elastice );
2)forma subiectivă(senzaţie pe care o percepe organul auditiv).
            Temperatura de asemenea trebuie luată īn considerare, deoarece, influenţānd proprietăţile materialelor fonoizolante, poate să afecteze   performanţele acustice, cīt şi gradul de confort.
            Protecţia individuală a personalului contra zgomotului se realizează prin utilizarea antifoanelor, care constituie baraje fonoizolante situate īn imediată apropiere a receptorului. Cerinţe care trebuie să le respecte un antifon sunt următoarele: să asigure o izolare cīt mai bună a zgomotului; să asigure un grad de confort mai ridicat; să nu producă iritaţii ale pielii; să se manipuleze uşor.
            Īn practică se utilizează două tipuri de antifoane: de tip extern(sub formă de cască) şi de tip intern(sub formă de dop).
            Astfel dacă este necesară o atenuare acustică mare, īn special la frecvenţe īnalte şi pentru un interval scurt de timp, se va utiliza antifonul de tip extern şi īn cazul contrar se va utiliza cel intern. [7]


1 3. Cerinţe sanitaro-igienice faţă de sisteme de ventilare.
1. sisteme de ventilaţie trebuie să fie calculate corect. Volumul de aer trebuie să fie suficient pentru eliminarea surplusurilor de căldură, umezeală şi a substanţelor nocive;
2. Volumul de aer aspirat La īn īncăpere trebuie să corespundă volumului de aer eliminat Lel.
3. sisteme de ventilare trebuie să fie plasate īn aşa mod ca eliminare să fie executată din locuri cu degajări sporite, iar aspirarea aerului curat - īn locuri cu concentraţii minime. Dacă această se referă la surplusuri de căldură, atunci aspirare să se execute la podea, iar eliminarea de sub tavanul īncăperii.
4. sisteme de ventilare nu trebuie să provoace suprarăcirea sau supraīncălzirea angajaţilor;
5. Sisteme de ventilaţie trebuie să asigure electrosecuritatea de incendiu şi de explozie.  [7]

4. Cerinţe faţă de iluminatul de producţie.
1. Iluminatul la locuri de muncă trebuie să corespundă lucrului vizual, care este determinat de următorii parametri: obiectul de distingere; fondul valorile căruia se află īntre limite 0,02..0,95.
2. Este necesară asigurarea unei uniformităţi īndestulătoare a luminaţiei pe suprafaţa de lucru, precum şi īn limitele spaţiului īnconjurător.
3. re suprafaţa de lucru nu se admit umbre puternice.
4. Valoarea iluminării trebuie să fie constantă īn timp.
5. E necesar de a alege direcţia optimă a fluxului de lumină.
6. E necesar de a alege componenţa spectrală a luminii.
7. Toate elementele instalaţiilor de iluminat trebuie să fie asigurate prin legarea la pămānt sau la firul nul, limitarea tensiuni alimentarea instalaţiilor trebuie să fie pīnă la 42, 36, 24 şi 12V.
            Iluminatul natural īn īncăperi este reglementat de normele NRC (SNiP)II-4-79 „Iluminatul artificial şi natural”. [7]

5. Cerinţe ergonomice faţă de organizarea şi construcţia locurilor de muncă.
            Locul de muncă trebuie să fie acomodat pentru o muncă concretă şi pentru muncitori de o anumită calificare cu considerarea particularităţilor antropometrice, fizice şi psihice ale lor.
            La construirea locurilor de muncă se vor respecta următoarele condiţii de bază: prezenţa spaţiului suficient pentru executarea mişcărilor de lucru la executarea muncii, conducerea sau deservirea maşinii; asigurarea suficientă a legăturilor fizice, vizuale şi auditive dintre muncitor şi utilaj.
            La organizarea, construirea şi amplasarea locurilor de muncă trebuie prevăzute măsuri care preīntāmpină sau reduc oboseala precoce a muncitorului.
            De asemenea este necesar de prevăzut la locuri de muncă: alegerea pozei raţionale de lucru, amplasarea raţională a panourilor indicatoare şi a organelor de dirijare; asigurarea cāmpului de vedere optim a elementelor locului  de muncă.
            La amplasarea elemetelor locului de muncă şi determinarea dimensiunii lor se va ţin cont de  indicii antropometrici, statici şi dinamici şi de posibilitatea reglării a lor īn dependenţă de diferite grupe de populaţie pentru care locul de muncă este destinat. [7]





Tehnica securităţii.
1.Totdeauna a păstra curăţenie şi regulă la locul de lucru şi īn hala industrială.
2.A se adresa la şef direct pentru explicarea īn cazul lipsei de informaţie sau apariţiei īndoielei la executerea lucrului.
3.A fi atent īn timpul executării lucrului, a nu se distrage cu convorbire  sau lucru străin.
4.A se folosi numai de insrumente spacializate īntr-o stare bună de funcţionare. De a nu folosi instrumente ocaziţionale.
5.Lucrările cu grad de pericol redicat se execută numai după primirea permisului şi ascultarea instrucţiulor adăugătoare.
6.La timp executarea lucrărilor de reparaţie cu materiale refractorii a fisurilor apărute la cuptorul de sticlă.
7.A executa lucrările de reparaţie a unor noduri separate a cuptorului numai cu permisiunea şefului de schimb.
8.Despre īnceperea lucrărilor de reparaţie a unor elemente ale cuptorului preventiv se informează fierbător de sticlă de serviciu.
9.Examenarea boltei cuptorului se execută numai de pe platformele specializate.
10. Examenarea fundului baiei se execută de pe platforma permanentă şi īn prezenţa a īncă unui lucrător.
11. Demontarea cuptorului totdeauna se īncepe numai de sus.
12. Cărămida demontară după răcire se amplasează īntr-un loc special.
13. Īn timpul licvidării avariei e obligatorie aflarea din partea vīntului.
14. La transportarea materialelor refractorii fierbinţi spre locul executării reparaţiei, de a le izola cu capac termic.
15. La executarea lucrărilor īn zonele cu temperaturi redicate obligatoriu de a se folosi de paravan termoizolant şi alte obiecte de protecţie.
16. Īn timpul executării lucrărilor fierbinţi de a nu ieşi la curent sau folosi curenţi de aer reci pentru răcirea corpului.
17. Examenarea stării īn interiorul cuptorului se face numai prin ferestruici de observare, folosind ochelarii de protecţie.
18. Folosirea insrumentelor numai după răcirea lor.
19. De a nu lăsa instrumentul la locul de lucru sau treceri.
20. De a nu permite prezenţa persoanelor străine sub baia cuptorului, la generatoere, conducta de gaz, camere de īncărcare.
21. A cunoaşte şi a respecta normele redicării şi transportării  greutăţilor.
22. La folosirea maşinelor pentru ridicarea şi transportarea greutăţilor de a nu depăşi capacitatea lor maximală.
23. De a nu lua şi transmite obiecte deasupra conveerilor sau a altor utilage.
24. De a nu ridica obiectele căzute acolo unde este riscul de a fi prinsă haina sau o parte a corpului de mecanizmeme īn mişcare sau riscul de a fi lovit de curent. Īn acest caz utilajul se opreşte.
25.  La executarea lucrărilor la o īnălţime mai mare de de 1,1 m de a se folosi de scări şi suporturi, stabilitatea rezistenţa cărora preventiv se verifică.
26. Curăţenia şargei şi rămăşiţelor de sticlă nu se execută manual şi numai cu instrumente specializate.
27. A nu lucra la insatlaţii cu īngrădire deschisă.
28. De anu bara trecerea spre locurile de muncă sau instrumentele antiincendiare.
29. De urmărit stare de funcţionare a utilajului. Īn cazul lucrului incorect a se adresa imediat maistrului de schimb.
30. Īn cazul simţirei curentului electric la atingerea utilajului sau unei construcţii metalice de a preīntīmpina oamenii din jur şi maistrul de schimb.
31. La executarea lucrărilor de extragerea masei de sticlă toate persoanele ce nu au atitudine directă la lucrările date se evacuiază de la cuptor li zona situării gropii de evacuare.
32. La evacuarea sticlei topite se interzice prezenţa līngă groapa de evacuare.
33. La observarea scurgerii neplanificate a masei de sticlă din cuptor imediat de informat maistrul de schimb. După posibilitate de a opri scurgerea prin folosirea de aer condensat sau a soluţiei refractorii. Se interzice pentru răcirea cărămizei de a uda blocul scurgerii cu apă.
34. Permanent de a verifeca Permanent de a verifica īntroducerea şargei şi a cioburilor īn bunchere.
35. Periodic de a verifica curăţenia platformei de īncărcare.
36. Se īnterzice examinarea buncherilor prin gura inferioară.
37. Regulat de verificat temperatura apei din frigiderele de răcire. Īn caz de stopare  a livrărilor de apă se informează managerul de schimb.  

Măsuri privind profilaxia antiincendiara
            Securitatea obiectului īmpotriva incendiului se asigura prin:
-    printr-un sisitem de preīntīmpinare a incendiului
-    printr-un sistem de protecţie īmpotriva incendiului  care costă din dulapuri antiincendiare unde se află nisip, o lopată şi o căldare cu fundul ascuţit ;
-    prin măsuri tehnico-organizatorice adică toţi sunt instruiţi cum sase comporte şi ce să facă īn caz de incediu .
            Factorii periculoşi a incendiului  care influienţeaza asupra oamenilor  sunt următorii :
-    focul deschis şi scīnteile
-    temperatura īnaltă a mediului īnconjurător
-    fumul
-    concentraţia scăzută de oxigen
-    prăbuşirea părţilor clădirii, instalaţiilor , etc.
Preīntīmpinarea incendiilor se asigură prin:
-    prevenirea formării mediului combustibilului
-    prevenirea formării sau includerii īn mediul de combustibil a surselor de aprindere
            Pentru a nu forma mediul combustibil trebuie:
-    de folosit la maxim materialele greu combustibil şi necombustibile
-    de a limita utilizarea substanţei inflamabile şi utiliza cele mai nepericuloase procedee de amplasare şi păstrare
-    de aizala mediul combustibil ;
-    de a menţine mediul de vapori şi gaze īn afara zonei deaprindere
-    de a automatiza şi mecaniza la maximum procesele tehnologice ce ţin de  folosirea substanţei combustibile ;
-    de a instala utilajul cu pericol de incendui īn īnbcăperi izolate sua pe tern deschis ;
-    de a utiliza ambalaje ermetice pentru substanţe combustibile
-    de afolosi dispozitive de protecţie la utilajul de producţti īn care se manipulează substanţele combustibile pentru cazurile de defectări sau avari;
-    folosirea īncăperilor şi cabinelor bine izolate de mediul īnconjurător.
            Prevenirea formării īn mediu combustibil a surselor de aprindere trebuie să se asigure prin:
-    folosirea maşinilor şi mecanismelor la exploatarea cărora nu se formeaza surse de aprindere;
-    folosirea utilajului electric īn corespundere cu ceriţele regulilor de construcţie a instalaţiilor electrice;
-    folosirea īn construcţie a mijloacelor  cu acţiune rapidă de deconectare a posibilelor surse de aprindere ;
-    amenajarea protecţiei contra fuljerului a clădirilor , instalaţiilor şi utilajului
-    executarea regulilor stabilite privind securitatae incendiilor
            Faţa de sistemul de protecţie īmpotriva incendiilor sīnt īnaintate uramătoarele cerinţe:
-    folosirea mijloacelor de stingere a incendiilor şi tipurilor de tehnică īmpotriva incendiilor respective;
-    folosirea instalatiilor automate de semnalizare a incendiilor;
-    instalaţii şi dispozitive ce asigură limitarea propagării incendiilor;
-    folosirea sistemelor de protecţie antifum.
            Sistemul de protecţie antifum trebuie să aigure protecţia căilor de evacuare de fum,temperaturile īnalte şi produsele toxice ale arderii atīta timp, cīt este necesar pentru evacuarea sau protecţia colectivă a oamenilor .
            Īn timpul funcţionării īntreprinderii toţi colaboratorii sīnt instruiţi referitor regulilor de securitate īmpiotriva incendiilor, se folosec mijloce demonstrative de agitaţie privind asiguraea securităţii īmpotriva incendiilor.
            Responsabilitatea pentru decuritatea īmpotriva incendiilor a obiectului o poartă şeful obiectului sau alte persoane oficile, numite prin ordin de către conducerea unităţii.Aceste persoane sunt obligate:
-    să cunoască proprietăţile incendiare a materialelor şi substanţelor care se folosesc sau se păstrrează pe sectorul īncredinţat ,să nu admită īncalcarea regulelor de păstrare;
-    să urmăreasca starea de funcţionare a tuturor sistemelor ţi instalaţiilor , să ia măsuri de īnlăturare a neajunsurilor depistate;
-    să explice angajaţilor instrucţiunile şi regulile securităţii īmpotriva incendiilor care sīnt īn vigoare la obiectivul dat .
            Vaporii tuturor lichidelor inflamabile sīnt mai grei ca aerul şi se acumuleză, de regulă, īn zonele de jos ale īncaperilor.Viteza de ardere a lichidelor este o mărime instabilă şi depinde de tempereatura de fierbere şi aprindere a lichidului.Prafurile prezintă un pericol de incendiu sporit , deoarece posedă toate proprietăţile incendiare ale materiallelor solide. Valorile limitelor concentraţiilor explozive ale amestecurilor praf-aer depind nu numai de componenţa chimică , dar şi de umeditate şi dipersitate. [8]
        




Masuri  de  protecţie  a  mediului  ambiant.
            Pentru aprecierea calităţii componentelor mediului –aerul, apa ,solul- sunt folosiţi indicii stării lor normative.Cei mai răspīndiţi indici normativi sīnt CMA ale substanţelor dăunătoare īn mediile numite , eleborate īn deosebi pentru oameni.
            Măsurile de bază pentru protecţia şi folosirea raţianală a resurselor de apă includ:
-    controlul calităţii apelor de suprafaţă şi subterane;
-    respectarea normelor sanitare la crearea şi exploatarea punctelor de captare a apei .
            Īn construcţie apa este folosită īn scopuri diferite .Ea se cunsumă pentru pregătirea betoanelor şi mortarelor, umezirea suprfeţei betonului proaspăt turnat , pregătire suprafeţei, spălare , vopsire, văruire.
            Cantităţi enorme de apă se consumă la multe procese şi lucrări de finisare a podelelor umede , este necesar de a sepera apa utilizată īn apă tehnică şi apă potabilă menajeră .Procesele tehnologice şi alimentarea cu apă a instalaţiilor care necesită cantităţi mari de apă , trebuie nsă fie trecute la alimentarea īn ciclu īnchis sau repetat .Pe şantierul de construcţie se vor lua măsuri de micşorare a volumului de apă consumată şi poloarea ei , prevenirea cazurilor de poluare a bazinelor acvatice cu ape neepurate , deşeurile de construcţie.[30]
            Apele reziduale tehnologice şi gospiodăreşti-comunale ale industrie de construcţie vcor fi revărsate īn sistemul de canalizare sau permanente,sau vremelnice.
            Pentru păstrarea resurselor se apă īn activitaea de construcţie este necesar de efectua măsuri ce previn eroziunea , spălarea şi transportarea particulelor de sol īn bazinele acvatice,provocīnd poluarea şi nămolirea acestora, porecum şi măsuri de prevenire a infiltrării şi evaporării apei .
            Protecţia aerului atmosferi īn activitatea de construcţie exercită o influenţă mare de a exclude poluoarea lui.Lucrările de construcţie-montaj acţionează negativ asupra mediului ambiant .Acesta este poluat puternic īn procesul pregătirii materialelor izolante, pregătirea betonului asfaltic arderea deşeurilor .
            Pentru a exclude poluarea la efectuarea acestor lucrării şi pricese este necesar de folosit mai pe larg īncălzilrea electrică a materialelor prin inducţie.Una din direcţiile principale a măsuriloe de protecţie a naturii este prevenirea poluarii mediului ambiant la exploatarea maşinulor de construzcţie şi a unităţilor de transport.Acest scop pote fi atns pe umătoarele căi:
-    micşoraea concentraţie substanţelor toxice īn gaze de eşapament a maşinelor de construcţie, prin reglarea minuţiosă a sistemului de alimentare cu conbustibil a motoarelor cu adere internă;
-    excluderea compactă a degajărilor toxice īn atmosferă prin trecerea maşinilor de construcţie la acţiunea electrică gaz natural.[30]
            Cei mai efectivi poluanţi atmosferici īn activitatea de construcţie sīnt substanţele liante neorganice (cimentul, var,ipsos) .
            Nivelul zgomotului īn localităţi la locurile de muncă şi īncăperi este reglementat de acte normative GOST 12.1.003-76 „SSBT.Şum. Obşcie trebovania bezopasnosti”.
            Influenţa negativă a zgomotului asupra organismului uman duce la un disconfort şi cel mai mult este apreciată de oamenii ce locuiesc īn case cu multe nivele , ce posedă fonoconductibilitate sporită.  [9]

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro