1


`
Politica franceză


























Cuprins:
A. Informaţii generale
B. Despre republică          
C. Prima republică
D. Preşedinţi francezi







                                                                              



Franţa





A.Informaţii generale:
    Limba oficială a acestei ţări este franceza, limbă vorbită în 30 state.
    Capitala ţării este Parisul, aceasta are o populaţie de 2.142.800 locuitori şi o densitate de 24.448 locuitori/km˛ iar primarul ei este Bertrand Delanoë.
    Preşedintele ţării este Jacques Chirac iar prim-ministrul ei este Dominique de Villepin.
Foma de conducere politica a ţării este republica.
Moneda oficială este Euro.
Franţa este o democraţie organizată ca un stat unitar şi ca o republică semi-prezidenţială. Este o naţiune dezvoltată având cea de-a cincea economie mondială în 2004.
Principalele sale valori sunt exprimate în Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.
Franţa este unul din membrii fondatori ai Uniunii Europene şi este ţara cu cea mai mare suprafaţă dintre toţi membrii UE. Ea este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU având drept de veto, şi una din cele şapte ţări deţinătoare în mod oficial ale bombei atomice.


B.Despre Republică
    Cuvântul republică derivă din temenul latin res publica, însemnând lucru public. Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat) în care suveranitatea aparţine poporului iar puterea executivă este exercitată de cetăţeni aleşi, pentru o perioadă determinată de timp. Acest termen, se referă la organizare politică a societăţii în sens larg. Republica în Antichitate, reprezenta interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru oraş.
De-a lungul istoriei au existat diverse forme de republici, unele continuând să existe sau să co-existe. De la republicile sclavagiste ale antichităţii până la republicile constituţionale moderne de tip parlamentar, semi-parlamentar sau prezidenţial este un drum lung.
Republica parlamentară este o republică unde prim-ministrul (sau cancelarul) este şeful guvernului respectiv autoritatea executivă în stat, iar şeful statului (numit Preşedinte) are, cu mici excepţii, funcţii simbolice. Un exemplu de astfel de republică este Germania.
Republica prezidenţială este o formă de guvernământ în care preşedintele este atât şeful statului cât şi şeful executivului.



1 C.Prima Republică  
Prima Republică a luat fiinţă pe 21 septembrie 1792, prin editarea Constituţiei anului I având la conducere un guvern revoluţionar. Pe 22 august 1795 Constituţia celui de al III-lea an a instaurat Directoratul, înlocuit prin Constituţia celui de al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de către Consulat. Pe 18 mai 1804, în cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiinţă primul Imperiu. Pe perioada acestuia , Franţa controla cea mai mare parte din Europa, puterea fiind consumată de războaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria şi Rusia.



D.Preşedinţi francezi
    Charles de Gaulle (n.22 noiembrie 1890 - d. 9 noiembrie 1970) a fost un general şi un politician francez. În 1940 a devenit şef al guvernului francez de exil din Londra, iar în 1945 a fost ales ca şi prim-ministru de către Parlamentul francez. În 1958 a fost ales ca şi preşedinte al Franţei şi şi-a păstrat postul şi după alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle s-a retras prematur din funcţia de preşedintele al Statului.
    François Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac - d. 8 ianuarie 1996, Paris), a fost preşedinte al Franţei între anii 1981-1995. După absolvirea studiilor sale în 1939 a fost mobilizat în armată, iar în 1940 a fost în captivitate germană. În 1941 a evadat. Mitterrand a evoluat din punct de vedere ideologic de la poziţia socialismului reformator la aceea a pragmatismului caracteristic unui reprezentant al naţiunii, susţinător al rolului cheie, din punct de vedere militar şi cultural, pe care Franţa era chemată să-l joace în arena internaţională. Alături de Germania, Franţa lui Mitterrand a ocupat un loc de frunte în cursa pentru Europa unită În 1988 a primit împreună cu colegul său german de post, Helmut Kohl, Premiul Karl.
    Jacques René Chirac (născut la Paris 29 noiembrie, 1932) a fost ales preşedinte al Republicii Franceze în 1995 şi 2002 (fiind, între timp, co-prinţ al Andorrei).Jacques Chirac a fost colaborator al preşedinţilor francezi Georges Pompidou în anii 1960 şi Valéry Giscard d'Estaing în anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 până în 1995 şi prim-ministru în 1974 - 1976 şi 1986 - 1988. A candidat prntru postul de preşedinte fără succes în 1981 şi 1988, şi a fost ales în 1995 şi 2002.
    Chirac a studiat la:
•    Lycée Louis-le-Grand (a absolvit în 1950)
•    Institut d'Etudes Politiques 1951-1954 (servicii publice şi politică)
•    Şcoala de vară Harvard în 1953
•    ofiţer de cavalerie armorată în Saumur (locul 1)
•    Şcoală de elită pentru servicii guvernamentale; locul 10 în 1959
•    Şi-a satisfăcut serviciul militar în Armata Franceză din 1954 până în 1957 şi a fost recrutat în timpul războiului franco-algerian.
În prezent este căsătorit cu Bernadette Chodron de Courcel, având două fiice, printre care şi Claude Chirac şi este de credinţă romano-catolică.
La începutul politicii a fost suspectat că ar fi comunist deoarece el a semnat „Chemarea de la Stockholm” şi a vândut ziarul comunist „l'Humanité”. Asta a fost mai târziu o problemă pentru el când a dat la o academie pentru a deveni ofiţer militar. Deşi meritele sale academice îl puneau pe primul loc printre studenţi, armata a aranjat să intre ultimul, asigurându-i rolul de soldat, motivul fiind ca ei nu doreau un ofiţer comunist. In urma unei plângeri si-a ocupat postul meritat. De asemenea, a avut probleme cu mersul în Statele Unite ale Americii din cauza McCarthy-ismului.
Carieră politică:
•    Auditor al Curţii de Conturi franceze din 1960.
•    S-a alăturat staff-ului prim-ministrului George Pompidou în 1962 (în funcţia de secretar de stat pentru probleme sociale).
•    A fost ales pentru Ansamblul Naţional în 1967. În 1968, a jucat un rol foarte important în negocierea unui armistiţiu în răscoala studenţilor şi în greva munictorilor din mai 1968;
•    Secretar de stat pentru dezvoltarea economică şi rurală în 1973;
•    Ministru al Dezvoltării Rurale şi agriculturii din 1973 până în 1974;
•    Ministru de Interne în 1974;
•    Prim-Ministru din 1974 până în 1976, şi apoi din 1986 până în 1988;
•    Primar al Parisului, din 1977 până în 1995;
•    Preşedinte al Franţei, din 1995.
 Jacques Chirac a stat mult în politica de centru-dreapta, fiind un suporter al taxelor mai mici, al eliminării controalelor de preţuri, al pedepselor mari pentru crimă şi terorism şi al privatizării afacerilor.
Acesta a candidat pentru funcţia de preşedinte în 1981, dar a fost învins de François Mitterrand. După alegerile din 1986, Mitterrand a trebuit să împartă puterea cu parlamentul de dreapta, forţând funcţia de prim-ministru pentru Chirac.  A fost învins din nou în alegerile prezidenţiale din 1988 (de către Mitterrand), dar a rămas primar al Parisului şi mebru activ în parlament.
    Chirac a fost în final ales ca şi preşedinte al Franţei în 1995, dar a trebuit să treacă mult timp pentru a reduce la tăcere electoratul deziluzionat. Şomajul în Franţa rămâne printre cele mai mari din Uniunea Europeană iar grevele sunt foarte frecvente, predominante în sectorul public, în special în transportul de călători.
Chirac a fost de asemenea suspectat de corupţie şi de uzul banilor publici în scopuri personale pe perioada în care a fost primar al Parisului. Totuşi, investigaţiile despre rolul său în aceste probleme au fost suspendate până când a încetat să se mai bucure de imunitatea parlamentară faţă de procuratură. Acele suspiciuni au promovat show-ul satiric Les Guignols de l'Info pentru a introduce personajul-păpuşă Super Menteur (Super Mincinos), format din o reprezentare a sa într-un costum ca al lui Superman.
Pe 14 iulie, 2002 în timpul sărbătorilor zilei naţionale, Chirac a supravieţuit unei încercări de asasinat din partea unui individ ce avea o puşcă ascunsă într-o husă de chitară. Cel care a încercat asasinatul a tras un foc înspre locul unde se afla Jaques Chirac, fiind repede oprit de oamenii din jur. Atacatorul, Maxime Brunerie, a fost găsit ulterior iresponsabil, fiind astfel imposibil de a fi judecat
într-un proces. Grupul violent de extremă dreapta cu care a fost asociat, Unité Radicale a fost atunci dizolvat administrativ..
Jaques Chirac nu a dorit război cu Irak-ul decât ca ultimă soluţie (cu rezoluţie şi mandat a Consiliului de Securitate al ONU) în 2002 şi 2003, cerând participarea inspectorilor ONU pentru mai mult timp. Împreună cu cancelarul german Gerhard Schröder şi cu preşedintele rus Vladimir Putin, a încercat să caute o cale diplomatică de rezolvare a problemelor războiului.






Cele mai ok referate!
www.referateok.ro