1 Cetăţi şi castele feudale din Maramures


Cetatea Chioarului
Centrul politic şi militar al domeniului Chioar, Cetatea de Piatră a fost ridicată �n secolul al XIII-lea (�nsă menţionată abia �n 1319) pe un c�mp izolat, �ntr-o cotitură a r�ului Lăpuş: „Cetatea este situată la peste 400 m altitudine, pe şeaua unui deal �nconjurat de apa Lăpuşului, care realizează la poale un defileu �ntre st�nci” (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980).
�n anul 1378, Cetatea a fost donată voievozilor Balc şi Drag şi fratelui lor Ioan, urmaşii voievozilor Dragoş din Maramureş, care au păstrat-o p�nă la stingerea ultimului reprezentant al familiei (1555).
Dintr-un document din 1556 rezultă că domeniul Cetăţii cuprinde 67 de localităţi.
�ntre 1599 şi 1600, cetatea şi domeniul „s-a aflat din nou �n m�ini rom�neşti”, „pred�ndu-se” lui Mihai Viteazu, unificatorul principatelor rom�ne. La acea dată, Chioarul devine district - parte a unui comitat (judeţ) cu o anume autonomie.
După 1662, Mihai Teleki este numit �n funcţia de căpitan al Cetăţii Chioar, ulterior familia extinz�ndu-şi influenţa asupra �ntregului ţinut. Spre sf�rşitul secolului, răs�coala lui R�koczi mătură Transilvania, iar chiorenii profită de ocazie şi se ridică �mpotriva lui Teleki. După Pacea de la Satu Mare (1711), „autorităţile nobiliare austriece hotărăsc dăr�marea Cetăţii Chioar, pentru a se evita regruparea aici a forţelor antihabsburgice”, fiind aruncată �n aer �n 1718 (vezi Graiul... zonei Chioar, 1983).

Castelul Teleki din Pribileşti
Localitatea Pribileşti, comuna Satulung, a aparţinut domeniului Cetăţii Chioar şi a făcut parte din proprietăţile căpitanului Mihai Teleki. Castelul a fost construit de Geza Teleki, ca şi reşedinţă de vară. �n 1897, edificiul a fost supraetajat şi mo�dernizat. După Al Doilea Război Mondial, familia Teleki a emigrat �n străinătate, iar castelul a fost naţionalizat servind ca sală de cinema, depozit pentru cereale şi sediu al CAP. �n prezent, se află �ntr-un stadiu avansat de degradare.

Castelul Teleki din Coltău
Construit �ntre anii 1740-1780, castelul este renovat �n 1821. Administrarea mo�şiei a fost preluată, �n 1845, de Şandor Teleki, care leagă o str�nsă prietenie cu poetul Pet�fi Şandor. Acesta din urmă va găsi necesar să-şi petreacă la Coltău luna de miere �mpreună cu t�năra lui soţie, Julia Szendrey, prilej cu care va scrie 28 de poezii. Ultimul proprietar al castelului, contele Ioan Teleki, părăseşte pen�tru totdeauna satul, �n 1937, şi donează comunei Coltău vechiul castel. A slujit, ulterior, ca şi depozit al CAP, cămin cultural şi punct sanitar, iar după 1989 aici funcţiona şcoala primară, grădiniţa şi biblioteca comunală. Muzeul Teleki s-a deschis �n 1960.

Castelul Blomberg din G�rdani
Situată pe malul drept al Someşului, comuna G�rdani şi-a „plimbat” vatra satului �n numeroase locaţii de-a lungul timpului. Dacă la �nceput „băştinaşii locuiau �n poienile pădurii, �n clanuri de familii �nrudite”, după 1700 noile locaţii preferate erau �n Dealul Satului, pe Diuţă, pe Iertaş, la Izvor etc. Pe Dealul Satului, localnicii construiesc o biserică de lemn, pe care o v�nd �n 1790, localităţii Arduzel.
�n 1780, contele Blomberg „primeşte ca danie de la �mpăratul Imperiului Habs-burgic, Iosif al III-lea, un domeniu �n G�rdani de 500 de hectare teren şi 1.500 de hectare de pădure. �n acelaşi an, a �nceput construcţia castelului Blomberg, care s-a terminat �n 1821. �n jurul aestei proprietăţi, g�rdălenii au pus bazele unei noi aşezări” (Muzeografie G�rdani, 2007).
Familia Blomberg părăseşte Rom�nia după 1945, iar castelul este transformat �n şcoală. Din 1957 p�nă �n 1963, pe perioada verii, devine gazda unor tabere şcolare republicane. �n 1963, şcoala specială pentru copii cu deficienţe mintale de la Coştiui este transferată �n fostul castel al baronului Blomberg din G�rdani. Patru decenii mai t�rziu, c�nd „casele de copii” (invenţia regimului comunist) se desfiinţează, castelul �şi recapătă liniştea şi sobrietatea de altădată.