1
Protecţia civilă
CUPRINS
1.1. TIPURILE DE ARME DE DISTRUGERE �N
MASĂ
3
1.1.1. Arma
nucleară
3
1.1.2. Arma
chimică
4
1.1.3. Arma biologică
(bacteriologică)
5
1.2. PROTECŢIA �MPOTRIVA ARMELOR DE DISTRUGERE �N
MASĂ
6
1.2.1. Protecţia contra armei
nucleare
6
1.2.2. Protecţia contra armei
chimice
8
1.2.3. Protecţia contra armei biologice
(bacteriologice)
8
CUPRINS
2
BIBLIOGRAFIE
8
Tipurile de arme de distrugere �n masă
Arma nucleară are o capacitate colosală de distrugere datorată
eliberării �n urma reacţiilor nucleare a unei cantităţi enorme de
energie; forţa exploziei nucleare este echivalată, de regulă, cu forţa
exploziei unei cantităţi anumite de trotil. O explozie nucleară produsă
�n aer se caracte-rizează printr-o străfulgerare orbitoare urmată de un
trăsnet asurzitor şi de formarea unui glob de foc cu nişte rotocoale
intransparente �n jur; praful care se ridică st�lp de pe teren şi se
răsp�ndeşte �n jurul globului de foc ia forma unei ciuperci uriaşe.
Factorii distructivi s�nt:
1. Unda aeriană de şoc reprezintă o zonă de aer comprimat care se
propagă �n rafală de uragan din locul exploziei �n toate direcţiile cu
o vi-teză supersonică (�n primele două secunde ea parcurge 1 km, �n
primele cinci – 2 km, iar �n primele opt – 3 km). Suprafeţele devastate
pot fi �m-părţite �n patru zone de distrugere:
a) totală – construcţiile care se află pe suprafaţa
solului sunt distruse complet, iar populaţia, dacă nu se află �n
adăposturi sigure, nu supravieţuieşte;
b) mare – clădirile sunt avariate, iar �n r�ndurile
populaţiei se �nregistrează traume grave, fracturi, hemoragii, contuzii
ale organelor interne etc.;
c) medie – �n r�ndurile populaţiei se �nregistrează
contuzii, luxa-ţii, hemoragii din nas şi urechi etc.;
d) slabă – �n r�ndurile populaţiei se �nregistrează
relativ puţine traume, except�nd cele psihice.
La explodarea unei bombe de 1 Mt zona de distrugere medie are raza de
50 km, cifră care creşte sau scade �n dependenţă de tipul bombei.
2. Radiaţia de lumină constituie un impuls puternic de raze vizibi-le,
ultraviolete şi infraroşii emanate timp de 3-17 sec (�n dependenţă de
tipul şi calibrul bombei); provoacă arsuri, mai ales �n zonele
neacoperite ale corpului, şi incendii.
3. Radiaţia ultravioletă reprezintă un flux invizibil şi impercepti-bil
de raze γ şi de neutroni care se degajă timp de 10-15 sec şi străbate
ţesuturile organismului, provoc�nd boala actinică. Intensitatea
radiaţiei scade �n raport cu distanţa de la locul exploziei, fiind
redusă şi de diver-se obstacole. Materialele de construcţie reţin �n
mod diferit radiaţia penetrantă, fapt care trebuie luat �n consideraţie
la construirea adăpostu-rilor. De exemplu, pentru ca radiaţia să fie
redusă de două ori, ea trebuie să treacă prin 2,8 cm de oţel, 10 cm de
beton, 14 cm de perete de cără-midă, 14 cm de păm�nt sau 30 cm de lemn.
4. Contaminarea radioactivă a localităţilor are loc �n urma
preci-pitării pe teren a produselor finale de dezagregare nucleară,
care se �m-prăştie pe suprafaţa păm�ntului, apei şi a obiectelor;
radiaţia este de ace-laşi tip ca şi cea penetrantă. Norul radioactiv
format �n urma exploziei este dus de v�nt, contamin�nd �n calea lui
teritorii vaste care pot fi �mpărţiţi �n dependenţă de radiaţie �n 3
zone de apărare:
a) periculoasă;
b) puternică;
c) moderată.
�n cazul nerespectării măsurilor de securitate, leziunile pot fi
combi-nate, prezent�nd traume, arsuri şi afecţiuni de natură actinică.
Gravitatea lor depinde de calibrul bombei sau a proiectilului, de
distanţa de la epi-centru şi, �n special, de tipul armei nucleare. De
exemplu, �n cazul bom-bei neutronice, elaborate �n SUA, partea
esenţială a energiei reacţiilor nucleelor se realizează prin fluxuri de
neutroni, iar unda de şoc şi radia-ţia de lumină sunt relativ slabe.
Arma chimică include diverse substanţe toxice de luptă, care,
constituind �ncărcătura unor rachete, proiectile, bombe sau fiind
disper-sate din avioane sau elicoptere, au menirea de a afecta �n masă
populaţia, fauna, flora; zona de acţiune a substanţelor toxice de luptă
este numită focar de contaminare chimică. Acţion�nd direct asupra
pielii, mucoase-lor, sau pătrunz�nd �n organismul omului (prin căile
aeriene, tubul diges-tiv, prin rană), substanţele toxice de luptă atacă
sistemele de fermenţi şi provoacă diverse stări patologice. �n raport
cu manifestările declanşate, substanţele toxice de luptă pot fi clasate
�n 6 categorii principale:
1. substanţe neuroparalizante (zarin, zoman, tabun,
V-gaze) care, fiind inspirate �mpreună cu aerul, dereglează grav
activitatea centri-lor nervoşi. Dozele relativ mici de substanţe toxice
de luptă provoacă o asfixiere uşoară, contractarea pupilelor, slăbirea
vederii, excitare neuropsihică, senzaţie de frică etc.; dozele mai mari
provoacă dureri violente �n abdomen, vomă, diaree, criză de asfixiere.
�n cazul intoxicaţi-ilor grave cu substanţe toxice de luptă au loc
dereglări profunde ale respiraţiei şi circulaţiei sangvine;
2. substanţe psihogene care atacă �n mod selectiv
sistemul nervos central, provoc�nd pentru o anumită perioadă de timp
tulburări psihice (halucinaţii, senzaţii de frică), asociate cu
pierderea vederii, au-zului, discordarea mişcărilor;
3. substanţe cu acţiune toxică generală (acidul
cianhidric şi derivaţii lui etc.) care provoacă un şir de tulburări
serioase: senzaţii de zg�riere �n g�t, de amorţire a mucoasei bucale,
dureri de cap, dificultăţi de vorbire, urmate de o slăbiciune generală
asociată cu scăderea pulsului şi dereglări ale respiraţiei, după care
intervin convulsii, pierderea sensi-bilităţii şi a reflexelor; dacă nu
se iau măsurile necesare, afectatul �şi poate pierde viaţa;
4. substanţe vezicante (iprita, luizita ş. a.) care
provoacă leziuni ale mucoaselor ochilor, organelor respiratorii,
tubului digestiv manifestate prin tusă, apariţia unor vezicule şi
tulburări de ordin general;
5. substanţe sufocante (fosgenul, difosgenul) care
acţionează asupra sistemului respirator provoc�nd asfixie, iar �n
cazuri grave – edem pulmonar;
6. substanţe iritante, printre care unele
(cloracetofenona, clorpicrina) au o acţiune lacrimogenă, iar altele
(difenilclorarsina, adam-sita) provoacă vomă sau (gazul sies)
concomitente lăcrimare şi vomitare.
1
Arma biologică (bacteriologică) include agenţii biologici pa-togeni
(microorganisme, viruşi, toxinele acestora) utilizaţi cu scopul de a
afecta populaţia, fauna, flora. Agenţii biologici pot fi aplicaţi prin
dispersare directă �n aer (din avioane sau elicoptere) cu ajutorul
bombe-lor şi proiectilelor, prin intermediul purtătorilor naturali
(diverse insecte, păsări sau mamifere contaminate special) sau prin
acte de diversiune.
Arma biologică are anumite particularităţi: datorită transmiterii �n
lanţ a agenţilor patogeni epidemiile pot fi de lungă durată, iar
perioada latentă, caracterizată prin lipsa manifestărilor de boală,
face dificilă diagnosticarea. La armele biologice pot fi folosite
toxina bolturismului, agenţii patogeni ai pestei, holerei, antraxului,
variolei, tularemiei; nu este exclusă contaminarea animalelor cu
agenţii patogeni ai febrei, pestei porcine, variolei oilor,
contaminarea culturilor agricole cu ajutorul insectelor dăunătoare etc.
Teritoriul contaminat de arma biologică poartă denumirea de focar de
contaminare biologică sau bacteriologică.
Aplicarea armei biologice va fi confirmată de apariţia unor d�re de
precipitaţii �n urma avioanelor sau elicopterelor, a unor picături de
lichid sau substanţe pulverizate �n locul unde au explodat bombele sau
proiec-tilele; alte semne pot constitui mărirea bruscă a numărului de
reprezen-tanţi a unei specii de insecte sau rozătoare necaracteristice
localităţii date �n sezonul dat, precum şi intoxicaţiile �n masă sau
răsp�ndirea unor boli infecţioase.
Protecţia �mpotriva armelor de distrugere
�n masă
Protecţia contra armei nucleare
�n cazul unui atac cu arma nucleară populaţia va fi anunţată din timp
prin semnalul de alarmă aeriană. Cetăţenii care se vor afla acasă la
auzul acestui semnal trebuie să iasă numaidec�t afară, deoarece sub
acţiunea undei de şoc casa se poate prăbuşi, şi să intre �n cel mai
apropiat adă-post. �nainte de a ieşi din casă ei vor deconecta
aparatele electrice şi vor stinge focul la aragaz, dacă el arde, vor
pregăti de plecare copiii şi per-soanele de v�rstă �naintată, vor lua
documentele, banii, lucrurile de pri-mă necesitate, mijloacele de
protecţie individuală (măşti antigaz, cutia de medicamente), alimente
şi apă potabilă. Fiecare va anunţa despre alarmă şi vecinii care poate
nu au auzit semnalul. Dacă vă aflaţi la locul de muncă �n momentul c�nd
se dă alarma, trebuie să acţionaţi �n confor-mitate cu regulamentul
elaborat pentru �ntreprinderea sau instituţia la ca-re lucraţi, precum
şi �n corespundere cu dispoziţiile serviciului de pro-tecţie civilă şi
ale acestei �ntreprinderi sau ale administraţiei instituţiei. �n locuri
publice (magazin, cinema, teatru etc.) se execută cu stricteţe şi fără
a face panică şi dezordine dispoziţiile date de administraţie,
repre-zentanţii serviciului de protecţie civilă şi ai organelor de
menţinere a ordinii publice. �n localităţile rurale, la semnalul de
alarmă aeriană, tre-buie adăpostite �n cele mai apropiate văgăuni, r�pi
etc. tehnica agricolă şi vitele. Pentru localităţile rurale prezintă un
pericol deosebit norul ra-dioactiv, din care substanţele radioactive se
pot �mprăştia la sute de kilo-metri de la locul exploziei; �n asemenea
cazuri se va da semnalul de pe-ricol radioactiv pentru a se lua
măsurile de protecţie a locuinţelor, surselor de apă, rezervelor de
p�ine şi de furaje; aici este necesară şi adăpostirea vitelor. După
aceste pregătiri populaţia va intra �n adăpos-turi. Durata aflării �n
adăposturi depinde de gradul de contaminare radioactivă a localităţii;
�n cazul unui grad de contaminare �nalt este necesară evacuarea
oamenilor din zona de contaminare (cu ajutorul mij-loacelor de
transport) şi o adăpostire mai �ndelungată.
Dacă explozia nucleară s-a produs pe neaşteptate, oamenii surprinşi pe
stradă sau pe c�mp, �n cele c�teva secunde care au mai rămas p�nă la
apropierea undei de şoc, vor căuta adăpost l�ngă cele mai apropiate
obstacole (borduri, ravene, şanţuri, cioturi de copac etc.); �n cel mai
rău caz se vor culca pe păm�nt cu faţa �n jos, ascunz�ndu-şi m�inile.
După ce va trece unda de şoc se vor ridica şi vor �mbrăca numaidec�t
masca antigaz (�n lipsa acesteia �şi vor �nfăşura gura şi nasul cu un
fular sau cu o basma groasă); scutur�nd praful de pe haine, se vor
porni spre cel mai apropiat adăpost sau, �n lipsa acestuia, �n direcţie
opusă locului exploziei şi, pe c�t posibil, �n sens perpendicular
direcţiei v�ntului. Se va păşi cu precauţie pentru a nu ridica praful,
ocolind băltoacele, construcţiile avariate; persoanelor afectate –
�nainte de a fi scoase din zona focarului – li se va acorda primul
ajutor. �ntruc�t terenul, apa şi restul obiectelor pot fi contaminate
cu substanţe radioactive, �n zona focarului nu se bea, nu se măn�ncă,
nu se fumează. Părăsind zona de contaminare radioactivă (despre
limitele căreia informează posturile serviciului de protecţie civilă),
se efectuează imediat dezinfectarea parţială: se scutură Gravitatea
leziunilor �n dependenţă de distanţa de la epicentrul exploziei
Tipuri
de leziuni Distanţa de la epicentru, m
1-1000 1000-1200
1200-1500 1500-2000
2000-3000 3000-4000
Traume Extrem de grave Grave
Gravitate medie ––
Arsuri Extrem de grave Grave
Gravitate medie
Leziuni actinice Extrem de grave
Grave ––
praful radioactiv de pe �mbrăcăminte şi �ncălţăminte (ţin�ndu-se cont de
direcţia v�ntului) şi prelucrarea sanitară parţială: spălarea m�inilor,
feţei, g�tului, clătirea cavităţii bucale şi nazale cu apă
necontaminată; proce-durile vor fi repetate p�nă c�nd controlul
dozimetric va indica dezactivarea completă.
Protecţia contra armei chimice
Despre pericolul unui atac cu arme chimice poulaţia va fi prevenită
prin semnalul de alarmă chimică; �n alte cazuri aplicarea armei chimice
se poate determina după urmele de nor lăsate de avioane sau elicoptere,
căderea păsărilor moarte din zbor, ofilirea plantelor. �n asemenea
cazuri, prima măsură urgentă este �mbrăcarea măştii antigaz, dar dacă
aceasta lipseşte, se �nfăşoară c�t mai rapid nasul şi gura cu un
ştergar, cu o bas-ma sau cu o bucată de p�nză �mpăturită. Protej�nd
astfel căile respirato-rii şi, pe c�t posibil, ochii, faţa şi m�inile,
se merge spre cel mai apropiat adăpost. Se va avea �n vedere că �n
adăposturile improvizate (lipsite de sisteme de dezintoxicare a
aerului) masca antigaz nu se scoate. Dacă prin apropiere nu se află
vreun adăpost, focarul de contaminare chimică trebuie părăsit, pornind
�n direcţie perpendiculară pe de cea a v�ntului; �n zona focarului vor
fi respectate aceleaşi reguli ca şi �n zona contami-nării radioactive.
Protecţia contra armei biologice (bacteriologice)
La primele semne de atac biologic se vor lua aceleaşi măsuri de
protecţie ale căilor respiratorii ca şi �n cazul armei chimice şi se va
anun-ţa c�t mai cur�nd serviciul protecţiei civile şi al instituţiei
medicale. �n cazul unui atac cu arma biologică, devine deosebit de
importantă respec-tarea regulilor de igienă personală şi �ndeplinirea
tuturor cerinţelor de or-din igienic privind aprovizionarea cu apă şi
alimente. Dacă faptul aplică-rii armei biologice a fost confirmat, se
vor lua aminte măsuri antiepide-mice (acţiuni de recunoaştere
bacteriologică, de izolare a focarului, de evitare a contaminării prin
contact direct etc.), care trebuie respectate cu toată stricteţea.
Bibliografie
ENCICLOPEDIE MEDICALĂ POPULARĂ, Redacţia Principală a Editurii
Sovietice Moldoveneşti, Chişinău, 1984
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |