POZIŢIA GEOGRAFICĂ: Germania este situată în Europa Central-Nordică, între 47016’-55003’ latitudine nordică şi 5056’-15002’ longitudine estică. Limite Marea Nordică, Danermaca, Marea Baltică, Cehia, Austria, Elveţia, Franţa, Luxemburg, Belgia, Olanda, Polonia. Suprafaţa Germaniei este de 356 945 km2.
STATUTUL: Republică parlamentară, stat federal, potrivit Legii Fundamentale din 23.05.1949, devenită Constituţie a celor două Germanii unificate la 03.10.1990. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, compus din Bundesrat şi Bundestag, iar cea executivă de guvernul federal numit de Bundestang după alegerile legislative. Partide politice: 10 formaţiuni printre care uniunea creştin democrată. Şeful statului (preşedinte) Richard Freiherr von Weizacker; prim-ministru Helmut Kohl.
CLIMA: Clima este temperat oceanică şi de tranziţie în nord de-a lungul ţărmului Mării Baltice. Pe coastă iernile sunt mai blânde (-10C în ianuarie) şi verile relativ răcoroase (220C în iulie), dar spre vest verile sunt mai călduroase şi iernile mai reci. Precipitaţiile medii anuale însumează 585 mm, fiind mai scăzute (cca 500 mm/an) în câmpie ţi mai ridicate în zona montană unde depăşesc 1000 mm/an.
RELIEFUL: Pe teritoriul Germaniei se succed, de la nord la sud, trei mari unităţi naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele hercinice ale Germaniei de mijloc şi Alpii Bavariei cu platourile care îi preced.
Câmpia Germaniei de Nord, sector al Marii Câmpii Nord-Europene, este netedă la vest de Berlin şi străbătută de două şiruri de dealuri morenaice, mai mult sau mai puţin paralele. Treptat această câmpie trece într-o zonă muntoasă de înălţime medie. Astfel în vest se află Masivul Harz, erodat, cu aspect de platou cu altitudini de 300-900 m (cu alt. maximă de 1142 m în vârful Broken), iar în sud Munţii Pădurea Thuringiei (altitudine maximă în vf. Grosser Beerberg-982 m), Munţii Vogtaland şi Munţii Metalici, caracterizaţi prin culmi netede cu aspect de podişuri, ultimii culminând la 1214 m în vârful Fichtelberg. Ţărmul Mării Baltice este cea mai mare parte jos, doar în unele locuri fiind mai înalt şi abrupt-de exemplu lângă oraşul Sassnitz.
Masivele hercinice se află în zona centrală a Germaniei. Aceste masive sunt erodate cu aspect de podişuri şi despărţite de depresiuni largi, mai cunoscute fiind : Masivul Şistos Rhenan (podiş vălurit cu alt. de 500-700 m şi tăiat de văi adâncite în chei), Munţii Pădurea Thurungiei, Jura Suabă (care culminează la 1015 m în vf. Lemberg), Jura Franconiană, Pădurea Boemiei, Harz (podiş cu alt. de 300-900 m), Munţii Metalici, în sud-vest se află un masiv vechi erodat, cu aspect de podiş în nord şi mai înalt fragmentat în sud, Munţii Pădurea Neagră care ating care ating 1493 m în vf. Feldberg.
În sudul Germaniei se desfăşoară Alpii Bavariei (cei mai înalţi munţi de pe teritoriul ţării 2963 m în vârful Zugspitze), constituiţi din lanţuri orientate de la vest la est, în mare parte calcaroase. La poalele acestora se întinde platoul Dunării. Alpii Bavariei sunt formaţi din trei masive: Allgau, la vest de Lech (care culminează la 2589 m în vf. Hochvogel), Prealpii Bavariei, între Lech şi Ill (2963 m în vf. Zugspitze, alt. maximă din ţară) şi Alpii Berchtesgaden (Watzman 2700 m)
VEGETAŢIA: Vegetaţia naturală este cea de lande cu păduri de conifere (peste ¼ din suprafaţă este acoperită de păduri de pin, fag, stejar, în Masivul Harz predomină pădurea de foioase în timp ce în Pădurea Thuringieişi în Munţii Metalici cea de conifere). Fauna este destul de variată şi cuprinde elemente caracteristice atât Europei nordice, cât şi estice şi sud-estice: căprioara, jderul, pisica sălbatică, bizamul, hârciogul, sturzul, privighetoarea, bufniţa pitică, ciocănitoarea neagră, etc.
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ: Reţeaua hidrografică se dirijează spre nord, către Marea Baltică principalele râuri fiind Elba şi Order. Elba izvorăştedin Munţii Sudeţi (1165 km lungime totală), fiind navigabilă în întregime şi este legată prin canale cu alte sisteme hidrografice ale Europei Centrale şi Occidentale. Principalul său afluent este râul Saale (care drenează sudul ţării şi are o lungime de 427 km, navigabil fiind doar pe 157 km).
În est curge Oderul (848 km lungime totală), care izvorăşte din zona de contact a munţilor Sudeţi şi Carpaţi şi se varsă în Marea Baltică (Golful Szczecin), fiind legat prin canale cu Vistua şi Elba. Cel mai lung canal este Order-Havel.
Reţeaua hidrografică a Germaniei mai este alcătuită şi din alte două bazine: Marea Nordului (Elba, Weser, Ems, Rhein) şi Marea Neagră (Dunărea). Rinul (este una dintre principalele artere fluviale, navigabil pe 700 km) drenează împreună cu afluenţii săi (Main, Necktar, Ruhr, Moselle) partea de vest şi centrală, Elba, Weserul (805 km lungime) şi Emsul (387 km) câmpia nordică iar Dunărea partea de sud, izvorând din Munţii Pădurea Neagră şi străbătând teritoriul Germanieipe o distanţă de 650 km (navigabilă pe 387 km). Toate aceste fluvii şi râuri sunt legate între ele printr-un vast sistem de canale ce însumează 2414 km. În sud Germania împarte cu Austria şi Elveţia lacul glacial Boden See cu o suprafaţă de 537 km2 şi o adâncime maximă de 252 m. SOLURILE: Podzolurile (apar sub pădurile de conifere sau de amestec de conifere cu foioase), argiluvisolurile (se formează la latitudini temperate) şi cernoziomurile (se găsesc în zonele de stepă cu climă temperat-continentală) fac parte din solurile Germaniei.
POPULAŢIA ŞI ORAŞELE: Germania are 79 951 000 locuitori (1871:41 000 000; 1915:67 900 000; 1937:69 000 000 locuitori). Natalitatea este de 11,2 0/00, mortalitatea de 11,5 0/00, populaţia urbană 84 0/0 din locuitori. Oraşele principale (locuitori):
Germanii sunt în proporţie de 93 % iar străini (turci, iugoslavi, italieni, greci, polonezi, austrieci, spanioli), 7 %.Cele mai mari concentrări de populaţii se află de-a lungul văii Rhinului şi zona înconjurătoare, în deosebi în Ruhr (car se prefigurează drept un megalopolis) unde densitatea depăşeşte 5 500 loc./km2 în jurul marilor oraşe şi în regiunile Saxono-Thuringiană. Zone mai puţin populate sunt câmpia, în nord, şi Alpii Bavariei în sud. Culte: protestantism 40 %, catolicism 35 %, 25 %: culte neprotestante, islamism, ortodoxism.
ECONOMIA: În ciuda efortului material făcut pentru integrarea fostei R.D.G (Republica Democrată Germană), Germania a devenit, în ultimii ani locomotiva economiei mondiale. Economia Germaniei este una dintre cele mai dezvoltate şi solide din lume, bazată pe industria prelucrătoare (locul I pe glob la mai multe produse) şi comerţul exterior (cel mai mare exportator mondial de mărfuri). Dispune în principal de unele resurse energetice (în deosebi cărbuni: inferiori în bazinul Saxono-Thuringian şi superiori în Ruhr, două dintre cele mai mari de pe glob; cca. 500 000 000 de tone exploatate anual) şi de sare (al-III-lea producător mondial), sulf, etc. Industria prelucrătoare este axată pe chimie (primele trei grupuri industriale mondiale în domeniu sunt germane: BASF; HOECHST; BAYER) şi construcţia de maşini (în deosebi maşini unelte, utilaje industriale, autovehicule, mecanică de precizie, aparatură optică, aparate electrice şi electrotehnice – ocupând unul din primele locuri pe glob). Produse industriale exportate (mii tone-1972): energie electrică (72,8 md. KWh din care 1,2 md. KWh hidroenergie), fontă şi feroaliaje (2114,0), oţel (5890,0-1973), cocs metalurgic (1605,0), aluminiu (60,0), cupru rafinat (42,0), plumb (20,0), staniu (0,6), zinc (15,0), tractoare, maşini, textile şi agricole, autovehicule (169 660 buc. din care 139 600 autoturisme), biciclete, locomotive, vagoane de cale ferată, nave (348 000), aparate de radio (1 041 000 buc.), televizoare (430 000), mecanisme de precizie, ceasuri, aparate optice, aparate fotografice. Capacitatea rafinăriilor de petrol a făcut ca Germania să exporte: benzină (2507 tone), uleiuri uşoare (3785 t), uleiuri grele (6011 t), acid sulfuric (1058 t), acid azotic (420,6 t), acid clorhidric (92,5 t), îngrăşăminte potasice (2556 t), îngrăşăminte azotoase (402 t), sodă caustică (420 t), materiale plastice şi răşini sintetice (495 t), cauciuc sintetic (132,7 t), anvelope (5 192 000 buc.), produse farmceutice, cherestea (1 900 000 m3), hârtie (1107 t din care 100 t hârtie de ziar), celuloză (849 t), ciment (9 547 t), fire de bumbac (61,8 t), ţesături de bumbac (242 mil. m2), fire de lână (62,4 t), ţesături de lână (35 mil. m2), fire şi fibre artificiale (153,4 mil), încălţăminte, pielărie, porţelan, ţigarete (17,6 md. buc.), lapte (7635 t), unt (280 t), brânză (152 t), carne (1286 t), margarină (192,5 t).
AGRICULTURA: În cadrul agriculturii predomină zootehnia (70% din producţia totală), îndeosebi creşterea porcinelor (locul IV pe glob) şi bovinelor. Producţia vegetală, limitată de condiţiile, naturale nefavorabile, se bazează pe cereale (cca ½ din suprafaţa cultivată) : grâu (2744,0 tone), secară (1904,1 t), orz (2592 t), ovăz (890 t), sfeclă de zahăr (7233 t), seminţe de in (5 t), fibre de in (4,8 t), cartofi (12 140 t), ceapă (100,4 t), tomate (31,3 t), mazăre (35 t), varză (350 t), fasole (14,5 t), mere, pere, prune şi cireşe (în total 533,3 t).
Şeptel (mil. capete) :bovine (5,3), porcine (10), ovine (1,6), caprine (1), cabaline (0,1).
Pescuitul: în anul 1972 au fost prinşi 323 281 tone peşti.
Germania are o reţea de transporturi care constă în :
MONEDA:1 marcă germană=100 Pfennige.
ÎNVĂŢĂMÎNTUL: În anul 1972 Germania număra 14 833 827 elevi şi 647 250 studenţi.
OCROTIREA SĂNĂTĂŢII: În 1975 Germania avea 877 995 paturi spital şi 134 566 medici.
RELAŢII INTERNAŢIONALE: Germania deţinea în anul 1974 relaţii diplomatice cu 129 de state şi era membru al ONU, UNESCO şi a altor 85 de organizaţii internaţionale guvernamentale.
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |