1
                              
                                                                                                     
                                      Titlu:

,,Politica de colonizare a ţarismului īn Basarabia şi consecinţele ei .’’          


                                    Planul :

1.Anexarea Basarabiei la Rusia………………….......2

2.Organizarea politico-administrativă.........................2

3.Politica de colonizare...............................................5

4.Evoluţia social economică........................................7

5.Viaţa religioasă.......................................................13

6.Viaţa culturală.........................................................14

7.Politica rusificatoare a ţarismului...........................16

8.Bibliografie.............................................................18









                                 
                          Anexarea Basarabiei la Rusia
        
      Īn urma semnării tratatului de pace de la Bucureşti (16/28 mai 1812), Imperiul rus anexează pămīnturile de la est de Prut ale Moldovei, numite ulterior (1813) Basarabia.
       *Termenul de Basarabia , desemna Bugeacul, zona restrīnsă de la nordul gurilor Dunării, care se afla sub dominaţia otomană. Ulterior a fost extins la īntreg teritoriul cuprins īntre Nistru şi Prut.
      Din momentul anexării şi pe parcursul deceniilor secolului al XIX-lea ţarismul a urmărit două scopuri principale īn politica sa īn Basarabia.Un scop presupunea integrarea cīt mai rapidă a provinciei īn structurile social-politice ale imperiului , lichidarea specificului naţional local şi rusificarea populaţiei autohtone.Cel de-al doilea scop ţinea de interesele geopolitice şi strategice ale Ţarismului īn Sud-Estul Europei.El presupunea cultivarea unei imagini atractive a modelului rusesc de bună guvernare īn ochii poparelor balcanice. Aceste două scopuri se aflau īn permanentă contradicţie. Īn primele două decenii după anexare s-a acordat preferinţă celui de-al doilea scop, nefiind neglijat nici primul, care va deveni dominant īncepīnd cu sfīrşitul anilor 20 ai secolului al XIX-lea.
      Politica ţarismului s-a manifestat īn organizarea  politică-administrativă, īn relaţiile social-economică şi viaţa naţional-culturală.

                                Organizarea teritorial-administrativă a Basarabiei
       
        La momentul anexării , teritoriul Basarabiei era alcătuit , sub aspect administrativ, din două părţi: teritoriul , care se aflase īn componenţa Principatului Moldovei şi teritoriul aflat sub dominaţia otomană şi a tătarilor nogai din Bugeac. Cetăţile Hotin, Bender(Tighina), Akkerman(Cetatea Albă), Chilia şi Ismail cu īmprejurimile şi aşezările din jur alcătuiseră raiale turceşti. La est de Prut se aflau următoarele ţinuturi ale Moldovei:Lăpuşna-Orhei, Soroca, partea de răsărit a ţinutului Iaşi (viitorul ţinut Bălţi), Codru, Gireceni, Hotărniceni. Īn 1812 , īn spaţiul dintre Prut şi Nistru au fost create 12 ţinuturi, iar īn 1818 numărul ţinuturilor a fost redus la 6:Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Akkerman şi Ismail.Īn 1830 a fost creată circumscripţia oraşului Ismail, care includea oraşele Ismail, Reni şi Chilia cu satele din īmprejurimi. Această unitate administrativă a fost constituită īn scopuri strategice , pentru a controla mai eficient zona Dunării. Partea care a rămas din fostul ţinut Ismail a fost inclusă īn ţinutul nou format –Leova.Īn 1835 iarăşi au apărut schimbări:a fost restabilit ţinutul Soroca, iar din componenţa unei părţi a ţinutului Orhei a fost constituit ţinutul Chişinău. Centrul administrativ al ţinutului Leova a fost transferat īn localitatea Frumoasa, care a fost numită Cahul, īn memoria luptei da la Cahul din 1770. Acest nume i-a fost dat şi judeţului.
        După anexare la Rusia , a suportat anumite schimbări teritoriul din stīnga Nistrului Suprafaţa era de 45.630 km² cu o populaţie de 482.630 locuitori.. Ţinutul Oceacov, a fost inclus īn componenţa guberniei Herson.Partea stīngă a Nistrului, situată la nord de rīul Iagorlīc, a fost inclusă īn componenţa guberniei Podolia.Īn aceste gubernii politica nu se deosebia cu nimic de cea a Rusiei.
        Īn viaţa politică īn scopul  excluderii unor eventuale tensionări a situaţiei īn provincia anexată, la 23 iulie 1812 a fost semnată de către amiralul P.Ciceagov , comandantul armatei Dunărene din Principatele Romāne, o lege specială , numită ,,Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei” prin care a fost introdusă o nouă autonomie administrativă. Locuitorilor le se permitea să se folosească de legislaţia locală, adică de cea a statului Ţara Moldovei.Guvernatorul civil al Basarabiei, era declarat şeful administrării locale.
       *Guvernul provizoriu al provinciei era alcătuit, conform Regulamentului , din 2 departamente. Īn componenţa primului departament intrau problemele de ordin legislativ, judecătoresc, poliţenesc şi cele ale īnvăţamīntului. Īn atribuţiile celui de-al doilea urmau să intre:statistica regiunii, veniturile, vămile, comerţtul, industria.
      Guvernul era subordonat direct comandantului suprem al Armatei Dunărene (Amiralul P.Ciceagov). Limba romānă īşi păstra dreptul de a fi utlizată īn organele administrative , juridice, īn oficierea serviciului divin şi īn şcoală. Aceleaşi drepturi au fost acordate şi limbii ruse. Aceasta va permite īn perspectivă autorităţilor ţariste să limiteze īn mod fraudulos arealul de acţiune a limbii romāne īn viaţa Basarabiei.
   Instrucţiunile date de Pavel Ciceagov lui Scarlat  
                              Sturdza, 1812  
,,Este necesar de a da posibilitate locuitorilor din Basarabia să resimtă avantajele unei administraţii părinteşti şi generoase şi să se atragă, īn chip ingenios, atenţia popoarelor vecine asupra acestei provincii. Ultimul război a antrenat minţile şi speranţele moldovenilor, sīrbilor şi ale altor popoare ataşate de Rusia[…] este necesar să menţinem ataşamentul acestor popoare şi să-l  ocrotim de influenţa duşmanilor noştri. Această constatare vă va servi drept bază pentru toate acţiunile Dumneavoastră īn funcţia respectivă.           
        Pentru a da senzaţia unei perpetuări a vechilor stări de lucru şi pentru a asigura o tranzaţie lentă de la un regim la altul, amiralul P. Ciceagov a numit la 23 iulie 1812, ca noul guvernator civil al Basarabiei pe un boier romān Scaralat Sturdza, refugiat de multă vreme īn Rusia. (doc 1).    Documente şi materiale
       Īn decursul primului an de ocupaţie ţinutul a fost administrat conform vechilor obiceiuri şi legi ale Modovei. Abia la 2 februarie 1813 este instituit guvernul provizoriu al Basarabiei, alcătuit din două departamente. Boierii moldoveni deţineau majoritatea funcţiilor īn guvern (īn proprţie de 7:12). Celelalte fuctii le deţineau foştii funcţionari ruşi care au activat īn Principatele Romāne īn perioada 1807-1812. La 7 iunie 1813 Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din funcţie de guvernator al Basarabiei şi īnlocuit de generalul I.Hartingh. Acesta , ignorīnd stipulaţiile Regulamentului  referitoare la conservarea legislaţiei şi obiceiurilor locale, accelerează procesul de transformare a Basarabiei īntr-o obişnuită gubernie rusească. Are loc substituirea funcţionarilor moldoveni cu funcţonari ruşi, legislaţia locală tot mai fregvent este ignorată.
      Boierii moldoveni alarmaţi de aceste abuzuri, prin intermediul mitropolitului G.Bănulescu-Bodoni, expediază īmpăratului Alexandru I, Consiliului de miniştri şi Consiliului de stat o suită de plīngeri, chiar şi numirea unui guvernator din rīndul boierilor autohtoni.
      Dezacordul şi totodată protestul faţă de răsluirea Moldovei de răsărit şi faţă de politica rusificatoare şi-a gasit expresie şi strămutările masive ale populaţiei din Basarabia īn dreapta Prutului.
        *Fenomenul migraţiei masive a populaţiei romāneşti din Basarabia avea la bază mai multe motive. Unul dintre ele a fost teama ţăranului modovean de eventuala introducere a şerbiei īn provincia ocupată. Din această cauză au fost cazuri īn care sate īntregi , īn frute cu preoţii lor,  ,,au fugit piste Prut”.Abandonarea Basarabiei de către miile de romāni era dictată şi de maltratările şi umilirea la care erau supuşi romānii basarabeni din partea autorităţilor ţariste. Vexaţiunile cazacilor şi soldaţilor ruşi, īncartiruiţi  pe la casele băştinaşilor, comportamentul discrimatoriu al poliţiei ruseşti faţă de populaţia romānească din tīrgurile şi satele basarabene, a constituit o altă cauză a acestui exod.
        Amplificarea migraţiei alarma autorităţile ruseşti. Acest fenomen dăuna imaginea ţarismului īn faţa popoarelor balcanice. Pentru a opri procesul a fost fortificat hotarul pe Prut . Cu toate acestea , exodul n-a fost curmat.
        Datorită izbucnirii acestor conflicte , Petersburgul a īnsărcinat īn 1815 pe un funcţionar al ministerului de externe cu studierea obiceiurilor şi legilor moldoveneşti. La īnceputul anului 1816, pentru a calma populaţia , s-a luat măsura īnlocuirii generalului Harting din funcţia de guvernator. Prin ukazul de la 1 aprilie, Alexandru I promitea aşezarea cīrmuirii noii provincii pe temeiul vechilor ,,ei obiceiuri şi drepturi”. Locuitorii au fost scutiţi de orice obligaţii financiare faţă de stat, pe termen de 3 ani.        
      Prin rescriptul de la 1 aprilie 1816, adresat mitropolitului Gavriil, Alexandru I intenţiona să spulbere irascibilitatea boierilor basarabeni şi să contribuie la stoparea migraţiei. Ţarul se obliga să ofere acestei regiuni o cīrmuire politică ,,potrivită cu nărăvurile, obiceiurile şi legiuirile ei”.    La 29 aprilie 1818 , cu ocazia vizitei lui Alexanru I la Chişinău, este promulgată legea numită  ,,Aşezămīntul pentru īnfiinţarea regiunii Basarabia” .Conform lui , īn fruntea provinciei funcţiona un guvernator civil īmpreună cu un Consiliu Suprem (Īnaltul Sfat) care era organul administrativ , legislativ suprem şi judiciar compus din 11 membri , dintre care 5 erau numiţi, 6-aleşi pe un termen de 3 ani din rīndul boierilor băştinaşi. Īn timpul votării aceştia aveau preponderenţă numerică.Limba romānă alături de cea rusă este recunoscută oficială īn instituţiile publice din Basarabia. Acest act legislativ a avut o anumită importanţă pentru ţinutul dintre Prut şi Nistru, deoarece īi conserva , pentru o anumită peroadă, o relativă autonomie.
     Īn scurt timp ţarismul procedează la suprimarea elementelor de autonomie locală, care contraveneau sistemului centralizat al guvernării absolutiste şi politicii de integrare a provinciei īn imperiu. Tot mai fregvent sunt demişi din posturile de ispravnici boierii autohtoni, iar īn locul acestora sunt numiţi ofiţeri ruşi.
       *Īn componenţa Consiliului Suprem au fost incluşi doi membri permanenţi din partea coroanei. Īn consecinţă, boierii moldoveni pierd votul preponderant īn luarea deciziilor. Īn 1820 guvernatorul general , care exercită funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem, obţine dreptul de vot asupra deciziilor īn toate problemele, cu excepţia celor judiciare. Īn vara anului 1825 , Īnaltului Sfat i-au fost suprimate atribuţiile judecătoreşti , pentru ca, după īncă aproape trei ani,el să fie desfiinţat.
      La 28 februarie 1828 , prin ucazul lui Nicolaie I, este anulat Aşezămīntul de la 1818 şi promulgat unul nou, care a fost elaborat fără concursul boierilor locali. Prin el autonomia Basarabiei era suprimată. Īn locul Consiliului Suprem a fost instituit un Consiliu provincial, membrii săi fiind numiţi de guvernator. Atribuţiile acestui organism se rezumau la elaborarea unor rapoarte informative numai referitoare la chestiunile de ordin economic. Din cei 7 membri ai consiliului provincial, doar mareşalul nobilimii era ales, ceilalţi fiind numiţi de īmpărat.
      Noul Aşezămīnt extindea acţiunea directă a legislaţiei ruseşti asupra Basarabiei şi limita, īn mod evident, sfera de acţiune a legislaţiei locale. Tribunalele sīnt reorganizate după calapodul rusesc. Īn fucţiile de judecători tot mai fregvenţi sīnt numiţi ruşi.Limba oficială devine rusa, iar romāna urmīnd a fi utilizată doar īn caz de necesitate.Īn conformitate cu noua lege, căpitanii, ispravnicii īn judeţe sunt īnlocuiţi cu funcţionari ruşi.
      Dar ultimele rămăşiţe ale prticularităţilor naţionale īn viaţa social-politică a Basarabiei au fost anulate la 1874 odată cu transformarea regiunii īntr-o simplă gubernie a Imperiului ţarist.
                                         
                                                  Politica de colonizare
       O parte componentă a politicii sociale, promovată de ţarism, a constituit-o politica de colonizare a Basarabiei cu populaţie nou-venită. Prin această politică se urmăreau 2 scopuri:crearea unui suport social al ţarismului īn ţinut, īn persoana coloniştilor, şi diminuarea elementului autohton. După anexarea Basarabiei populaţia romānească a provinciei alcătuia o majoritate covīrşitoare (86%), dar īn rezultatul unei masive colonizări a ţinutului, ponderea acesteia va īnregistra o continuă scădere.        
        Īnţelegīnd că Basarabia are o poziţie favorabilă din punct de vedere strategic, guvernul ţarist a căutat să ia măsuri suplimentare pentru a crea īn această regiune o situaţie mai stabilă. Cu scopul de a-şi constitui o bază socială trainică , el a iniţiat o amplă acţiune de colonizare. Īn primul rīnd, era colonizată zona de sud a Basarabiei (Bugeacul),de unde īn timpul războiului ruso-turc din 1806-1812 cīteva mii de nohai au părăsit Bugeacul, retregīndu-se la sud de Dunăre, īn Dobrogea. Īn anii 1808-1809 autorităţile ţariste transferă restul populaţiei nohaice din Basarabia  īn regiunea Taurida. Teritoriul rămas pustiu este trecut īn posesia statului rus. Īn loc să īmpartă acest pămīnt stăpīnilor reali a ţinutului-moldovenilor, deoarece ei aveau puţin pămīnt, autorităţile ţariste operează transferări masive de populaţie alogenă īn acest teritoriu:bulgari, găgăuzi, germani, avrei, greci, polonezi, ruşi etc.
        *Pentru a stimula afluxul de noi colonişti, administraţia rusă le garantează celor sosiţi numeroase privilegii:scutirea de impozite şi alte prestaţii pentru o perioadă de 10 ani, acordarea unor imense loturi de pămānt (īntre10 şi 60 desetine), a unor credite avantajoase pe un termen lung, scutirea de īncartiruire şi de serviciul militar pentru o perioadă de 50 ani (pentru etnicii germani pentru totdeauna), autonomie religioasă şi culturală  etc.    (doc 2).   Documente şi materiale
              Din decretul Senatului despre privilegiile                                                
            coloniştilor veniţi īn Basarabia de peste Dunăre  
                                          Anul 1819
,,1.Coloniştilor de peste Dunăre sub al căror nume se subīnţeleg bulgarii şi alţi de aceeaşi credinţă cu noi, veniţi de peste Dunăre, care sunt de acum aşezaţi sau urmează să fie aşezaţi īn basarabia, să le se dăruiască drepturile şi avantajele conferite străinilor īn guberniile Novorosia şi Basarabia sub denumirea de colonişti.
2. Pentru ca aceşti colonişti să ştie īn ce constau anume drepturile şi privilegiile ce li se acordă, să le se elibereze din parte Ministerului Afacerilor Interne un act īn scris.
3.Coloniştii veniţi de peste Dunăre īn timpul stăpīnirii turceşti şi trăitori īn diferite locuri ale Basarabiei, iar acum trecuţi pe domeniul statului, să fie scutiţi pe timp de trei ani de dările şi prestaţiile de stat.
4.Coloniştii veniţi de peste Dunăre īn timpul ultimului război şi după el să fie scutiţi de aceleaşi dări şi prestaţii pe un termen de 7 ani.’’
                        
                                 
         Primele colonizări a sudului Basarabiei cu populaţie bulgară şi găgăuză s-au produs īn timpul războiului din 1806-1812.Ei veneau īn Basarabia din cauza asupririlor ce le sufereau din partea turcilor.Veniţi īn ţară , guvernul ţarist ,īn 1819, le-a acordat condiţii similare cu cele a germanilor, li s-a pus la dispoziţie īn Basarabia o suprafaţă de 557.608 desetine de pămīnt.Cele mai multe colonii au fost īnfiinţate īn anii 1820-1822.Pīnă īn 1826-1827 găgăuzii şi bulgarii au īntemeiat īn Basarabia de sud 42 de colonii, care numărau 24.404 de locuitori.Primele localităţi fondate de colonişti au fost Beschioz (1811), Cazaclia(1812), Baurci (1812), etc. Colonizarea Basarabiei cu populaţie bulgară şi găgăuză s-a amplificat īn perioada războiului ruso-turc din 1828-1829 şi după terminarea acestuia.
        Colonizarea Basarabiei cu etnici germani s-a derulat īn anii 1814-1815. Aceşia au venit aici din Ducatul Warszawa şi din statele germane Bazern şi Wutemberg. Către mijlocul secolului al XIX-lea numărul etnicilor germani atinsese cifra de 40.000de persoane.Coloniştii germani erau cei mai priveligiaţi.Guvernul ţarist le-a acordat suplimentar un credit īn bani de la 270 pīnă la 700 de ruble pe cap de familie, punīndu-le la dispoziţie cīte 60 de desetine de pămīnt (65 ha) şi scutire de toate impozitele pe un termen de 10 ani, precum şi de serviciul militar pe acei care se stabileau īn Basarabia şi pe urmaşii lor direcţi. Īntre ani 1814-1842 īn Basarabia de Sud au fost īnfiinţate 24 de colonii nemţeşti. Cele 1846 de familii de nemţi (8860de oameni) către anii 1826-1827 posedau deja 131.480 de desetine (143.313 ha de pămīnt).Coloniştii nemţi au adus cu ei multe metode şi tehnici agricole moderne, rase superioare de animale, o seriozitate şi o ordine exemplare. Aşezaţi la īnceput īn partea de sud a Basarabiei, cu timpul germanii se vor răspīndi şi īn regiunile centrale a provinciei.
        Din ducatul Warszawa şi din alte gubernii ruseşti a fost transferată īn Basarabia şi populaţie evreiască care căuta să se salveze de persecuţiile din partea administraţiei ruseşti. Ţarul Nicolae I a emis un ukaz prin care se permitea evreilor stabilirea īn Basarabia, asigurīndu-le o scutire de orice impozite pe termen de doi ani. Coloniştii evrei se stabileau mai mult īn oraşe, īncercările administraţiei ţariste de a īntemeia colonii eşuīnd. Cu timpul , cea mai mare parte a comerţului, industriei, a capitalurilor bancare a īncăput īn mīna evreilor. Influenţa lor economică era puternică, mai ales īn regiunile din nordul şi centrul Basarabiei, unde de altfel numărul evreilor era mai mare, īn 1858 erau 20.000 evrei. Către mijlocul secolului trecut comunităţile evreieşti au construit marea sinagogă din Chişinău, precum şi o şcoală confesională şi un spital.
        După lichidarea Secei Zaporojene de pe Nipru, unii cazaci īşi găsiseră refugiul īn Dobrogea. După 1812 ţarismul contribue la stabilirea acestora īn sudul Basarabiei, dīndu-le pămīnturi.
        Din Podolia , Pocuţia īn Basarabia veneau, īn mod spontan, rutenii (ucrainenii).Aceştia se stabileau cu traiul, mai cu seamă īn judeţul Hotin. Primele colonizări cu populaţie ruteană a judeţului Hotin s-au produs după transformarea acestuia īn raia turcească (1713). Cu toate acestea, recesămīntul rusesc de la 1817 atestă populaţia romānească din judeţ ca fiind īn majoritate absolută.        
        Cel mai mare aflux de colonişti străini veneau, īnsă, din guberniile ruseşti, pe două căi:īn mod organizat şi spontan. La propunerea guvernatorului Voronţov, īn 1823, īn Basarabia au fost strămutaţi 20.000 de tărani.Fiecărei familii le se dădea cite 30 desetine de pămīnt, fiind scutiţi de impozite timp de trei ani.Ţăranii ruşi au format circa 100 de localităţi, majoritatea īn ţinuturile Akkerman, Bender şi Hotin. Strămutīnd ţăranii din guberniile Rusiei centrale, ţarismul nu urmărea numai scopul deznaţionalizării locuitorilor băştinaşi din Basarabia, dar şi cel al slăbirii mişcărilor  ţărăneşti īn guberniile centrale ruseşti.
        *Coloniştii ruşi, sosiţi īn Basarabia īn mod organizat, erau aşezaţi , de regulă, pe imensele domenii obţinute de īnalţi demnitari ruşi, īn special, īn sudul provinciei, care duceau o lipsă acută de braţe de muncă. Contele Benkendorf, spre exemplu, obţinuse 28.000 desetine de pămīnt, contele Kankrin-28.000, generalul Sabaneev-10.000de desetine etc.
 O parte a ţăranilor iobagi ruşi, aduşi īn Basarabia īn mod organizat erau īmproprietăriţi din contul domeniilor statului.Aceştia obţineau cīte un lot de 30 desetine de pămīnt şi o scutire de impozite pentru o perioadă de 3 ani, cīt şi de serviciul militar şi īncartiruire.
        A existat , īnsă, şi o imigrare stihiinică īn Basarabia a ţăranilor şerbi din guberniile ruseşti.
        *Aceştia fugeau de pe domeniile boiereşti, salvīndu-se de discriminările inumane la care erau supuşi, sau de serviciul militar ce dura 25 de ani. Printre transfugi existau şi dezertori din armata ţaristă. Īntre anii 1834-1854 au fost prinşi şi trimişi īndărăt īn guberniile ruseşti vreo 48.000 de persoane. Cu toate acestea, afluxul imigrărilor spontane n-a putut fi stopat. Autorităţile ţariste au fost nevoite, īn cele din urmă, să se resemneze.
        Cu scopul deznaţionalizării ţăranilor băştinaşi din Basarabia, ţarismul rus dădea doar cīte 10 desetine de pămīnt pentru fiecare familie care dorea să se strămute pe alte pămīnturi  din Basarabia. Īn total īn Basarabia , īn conformitate cu recesămīntul din 1816, trăiau 368.320 de oameni dintre care 49.045 n-aveau pămīnt.Colonizarea Basarabiei de către străini se făcea intens, īn mod bine dirijat de guvernul ţarist, īncīt aici procentul de colonizare era mai mare decīt īn guberniile Taurida, Herson, Ecaterinodar.                                                                            
      Romāni    Ruşi    Ucraineni    bulgari    evrei    germani
1817    86    3          3       3     3    0,0
Anii 50 ai sec.XIX    51,4    4,28    21,32    10,00    7,25    2,86
1867    51,5    6,8    21,5    5,6    9,5    3,0
1897    48,66    8,05    19,62    8,22    8,00    3,11
        Populaţia Basarabiei a crescut īntr-un ritm mult mai ridicat , īn comparaţie cu celelalte teritorii ale Imperiului ţarist, ajungīnd să numere īn 1856 peste 990.000 locuitori.Primele locuri  īn privinţa densităţii populaţiei sunt ocupate de ţinuturile Hotin şi Chişinău, urmate de Orhei şi Soroca. Această creştere s-a datorat nu atīt sporului natural, cīt mai ales masivelor colonizări efectuate de administraţia rusească. Pentru intervalul 1837-1857, statisticile oficiale demonstrează că īn medie au fost  aduşi anual īn teritoriul dintre Nistru şi Prut peste 21.000 de colonişti străini. Coloniştii aşezaţi īn Basarabia au adus contribuţia lor la valorificarea teritoriului, dezvoltarea economiei şi culturii regiunii, au stabilit relaţii de colaborare cu populaţia băştinaşă. Adesea īn aceleaşi sate se aşezau atīt moldovenii , cīt şi reprezentanţii altor etnii nou-venite pe aceste meleaguri. Īn ciuda acestui fapt nu se poate contesta preponderenţa elementului romānesc ce reprezintă majoritatea incontestabilă a populaţiei.
    
                                      Evoluţia social-economică
       
         Instalarea hotarului pe Prut la 1812 şi izolarea Basarabiei de pieţele externe au avut urmări negative pentru economia ţinutului, deoarece au fost īntrerupte relaţiile tradiţionale īn interiorul Principatului şi cele cu alte teritorii romāneşti, cu Austria şi Imperiul Otoman. Astfel pentru o anumită perioadă, comerţul Basarabiei a fost paralizat, aceasta răsfrīngīndu-se negativ asupra īntregii economii a ţinutului. Pīnă la 1830, guvernul ţarist a păstrat linia vamală pe Nistru. Abia peste o anumită perioadă, la insistenţa negustorilor basarabeni, au fost restabilite relaţiile comerciale cu Principatul Moldovei şi Austria.
        Toată bogăţia Basarabiei era pusă īn serviciul acoperirii nevoilor şi intereselor Imperiului Rus.   Din Basarabia , ruşii proiectau să ia herghelii de cai pentru cavaleria ruseacă, vite cornute, turme de oi, multă producţie agricolă, materiale de construcţie etc. Dacă pīnă la contropire ţăranii moldoveni livrau īn mod obligatoriu produse agricole, la preţuri reduse, tătarilor şi turcilor, apoi după 1792 şi 1812 acelaşi lucru īl făceau pentru Rusia, care parţial la alegerea sa, le exporta unde dorea, trăgīnd foloase mari.               
        După 1812 , īn decurs de cīteva decenii, īn ţinut continua să predomine sistemul agrar , care īmbina creşterea vitelor cu cultivarea plantelor. Spre mijlocul
 secolului al XIX-lea acest  raport se schimbă treptat īn favoarea creşterii plantelor.                          
Se dezvoltau agricutura, pomicultura, grădinăritul.Treptat creşteau suprafeţele de pămīnt arabil pentru cultivarea cerealelor, viţei-de-vie, legumelor. Recolta globală de cereale s-a majorat de la 700.000 de centnere īn 1814 pīnă la 4.5mln. de centnere īn 1850-1853. Suprafaţa de pămīnt cultivată cu viţă-de-vie a crescut la mai bine de 2,5 ori, iar fabricarea vinului de 3 ori. Pe latifundiile moşiereşti predominau suprafeţele īnsămīnţate cu grīu, destinat pieţei, iar īn gospodăriile ţărăneşti-cele cu porumb.Basarabia devenise zonă economică importantă pentru producerea grīnelor, porumbului, cīnepei, inului, pentru sericicultură, legumicultură, cai, oi, etc.Era răspīndit pe larg pescuitul. Ocnele de sare din zona maritimă , datorată importanţei lor , au fost declarate proprietate a statului şi se dădeau īn arendă persoanelor particulare.
        Izolarea Basarabiei de principatul Moldova , reducerea capacitătăţii ei de a face de sine stătător comerţ cu statele europene,  au impus populaţia băştinaşă şi coloniştii să se ocupe mai intens de meşteşugărit, manufacturi şi să procedeze la dezvoltarea industriei. Oraşele Chişinău, Bălţi, Soroca, Orhei, Bender, Dubăsari şi altele jucau un rol important nu numai īn cadrul repartizării prin comerţ a mărfurilor industriale, ci şi deveniseră centre de fabricare a mărfurilor, ale manufacturii industriale.
        La īnceput o dezvoltare rapidă a căpătat-o meşteşugăritul casnic. Peste 4.000 de meşteşugari fabricau īmbrăcăminte, unelte de muncă. Numărul meşteşugarilor īn oraşe a crescut de la 2,6 mii īn 1835 pīnă la 7 mii īn 1858. Au fost construite īnterprinderi pentru producerea manufacturii. Īn Basarabia se prelucra producţia primă agricolă.Au fost construite şi funcţionau fabrici de săpun, fabrici de textile, fabrici pentru confecţionarea lumīnărilor, topitorii de grăsimi, abatoare, fabrici de prelucrare a poamei, fructelor, uscătorii de prune. Funcţionau cam 25 mori de aburi, multe mori de cai, de apă. Erau vestite īn aceste părţi fabricile de dărăcit şi filat līna, de ţesut covoare, producerea mărfurilor textile. Foarte productive lucrau fabricile de cărămidă, ţiglă, alte materiale de construcţii. Numărul interprinderilor şi manufacturilor industriale a crescut de la 150 īn 1830 pīnă la 450 īn 1858.
        Maşinile agricole, tehnica necesară agriculturii şi interprinderilor industriale se importa din Anglia, Franţa, Austria, Germania, Polonia şi din altele.Dar şi īn acest domeniu s-a promovat o politică colonială. Ţarismul realiza o politică de protecţie a industriaşilor ruşi. Pe de o parte Rusia nu dispunea de posibilităţi pentru a furniza tehnică agricolă īn Basarabia, iar pe de altă parte, a impus taxe vamale foarte īnalte pentru tehnica şi mărfurile industriale care se importau īn alte ţări. Īn asemenea condiţii , Basarabia nu dispunea de condiţii favorabile pentru importarea tehnicii pentru dezvoltarea agricuturii, fabricau mărfuri şi le comercializau la preţuri de nimic, iar tarifele vamale pentru import erau, de fapt, tot īn folosul Imperiului Rus.
        Relaţiile comerciale a Basarabiei cu străinătatea se īntreţineau prin porturile  Ismail,  Reni, Sculeni, Leova, Lipcani. Īn temei din Basarabia se exportau produse agricole.
        Mărfurile principale pentru export din Basarabia erau :grīul, orzul, secara, porumbul. Dacă īn 1812 s-au exportat 81.000puduri, apoi īn 1831-857.142 puduri de cereale. Prin creşterea exportului s-a intensificat şi procesul de exploatare a ţăranilor moldoveni. Tot comerţul cu pīine era controlat de băncile , structurile financiare ale Rusiei ţariste, venitul care răminea īn centrul Rusiei.
        Īntr-o stare grea se afla şi comerţul intern. Circulaţia mărfurilor īn centrul Basarabiei a avut un aflux mai puternic īn 1812-1828 -- 3 639 329 ruble, apoi īn 1885 a ajuns pīnă la 1 136 407 ruble. La iarmaroacele din Basarabia volumul circulaţiei banilor s-a redus de la 2 648 000 ruble pīnă la 254097 ruble īn 1850. Regimul colonial a distrus relaţiile sociale foarte grav īn Basarabia. După construirea căilor ferate , unele oraşe din aceste ţinuturi ,,cu totul au sărăcit”.
        Colonizarea Basarabiei s-a accentuat şi īn relaţiile  şi structurile sociale .      Deosebit de dificilă era situaţia ţăranilor băştinaşi din Basarabia.  La 19 februarie , 3 martie 1861 a fost promulgat ukazul īmpăratului Alexandru al II-lea prin care ţăranii erau eliberaţi de dependenţa personală a moşierului. Īn Basarabia nu existau ţărani aserviţi, şerbia fiind lichidată īncă īn 1749 de către domnul Constantin Mavrocordat. Această lege viza doar o mică categorie a populaţiei Basarabiei (1,17%) care era formată din ţăranii iobagi aduşi īn ţinut de către moşierii ruşi şi ţiganii angajaţi īn calitate de slugi ale boierilor- toti aceştia fiind condideraţi īn continuare iobagi. Īn conformitate cu această lege , categorie socială dată a fost egalată īn drepturi cu ţăranii dependenţi de moşieri şi de mănăstiri, obţinīnd astfel libertatea personală.
        Distribuirea de către autorităţile ţariste a imenselor loturi de pămīnt elitei militare ruse, funcţionarilor de diferite ranguri şi coloniştilor străini, au generat spre mijlocul sec. a, XIX-lea o criză acută de pămīnt.
        Dubla exploatare socială şi naţională a stimulat intensificarea mişcării ţărăneşti. Īn perioada anilor 1861-1868 īn Basarabia s-au produs 46 tulburări ţărăneşti, 16 dintre ele au fost nevoite să aplice reforma agrară şi īn Basarabia.
   
1     La 14 iulie a fost emis Regulamentul care promulga legea privind reforma agrară  īn Basarabia . Spre deosebire de Regulamentul de la 19 februarie 1861, prin această lege loturile de pămīnt erau oferite nu obştii săteşti, ci īn folosinţa fiecărei familii cu drept de proprietate şi moştenire după răscumpărare. Tuturor famiilor de ţărani li se dădea loturi egale , indiferent de numărul membrilor lor, ceea ce contribuia la diferenţierea socială a ţărănimii. Īmproprietărirea  s-a realizat īn dependenţă de zonă, de fertilitatea solului şi de densitatea populaţiei. Lotul de pămīnt varia īntre 8 desetine īn nordul guberniei şi 13,5 īn sudul ei. Deseori boierii recurgeau la subterfugii, propunīnd ţăranilor săraci, care nu aveau bani pentru răscumpărare, să le ofere fără plată, ca dar, doar 1\4 din lotul de pămīnt ce li se cuvenea.
        *Ţăranul romān era obligat să achite moşierului 20% din preţul lotului. Statul achita cele 80% care mai rămīneau, iar ţăranul urma să restituie statului această sumă cu dobīndă, īn decurs de 49 de ani. Īn consecinţă, suma achitată de ţărani pentru pămīnt s-a dublat. Ei au plătit 29 mln. ruble statului īn timp ce pămīntul valora 13 mln. ruble. Pīnă la achitarea preţului pentru tot, ţăranul era nevoit să īndeplinească vechile prestaţii (dijma, boierescul).
                    Reformele administrativă, judiciară şi militară.Concomitent cu reforma agrară ţarismul a fost nevoit să modernizeze administraţie locală şi justiţia.
        Īn 1864 īn Imperiul rus este introdus institutul de zemstvă. Īn 1870 el va fi extins īn Basarabia. Se instituiau consilii eligibile de zemstvă la nivel comunal, judeţean, provincial. Membrii acestor consilii erau aleşi īn baza unui cens discriminatoriu, astfel reprezentarea fiind neproporţională. Nobilimea dispunea de 77% din mandate, orăşenii-15,5%, ţăranii-5,5%, clerul-2%.
        Īn competenţa acestor organe intrau probleme ce ţineau de gospodăria locală, căile de comunicaţii, poştă, serviciul sanitar şi medical, alimentaţie, instrucţiunea publică. Īn domeniul educaţiei şi instruirii ele au servit īn calitate de instrument suplimentar al politicii rusificatoare.
        Schimbările din viaţa economică a Rusiei au impus reformarea justiţiei. Īn Basarabia sunt introduse instanţe judecătoreştiunice pentru toate categoriile sociale. Se aplică principiul separării puterilor īn stat. Tribunalele sunt separate de organele administrative. Este introdus institutul de avocaţi şi curtea de juraţi. Procedura juridică devine publică şi orală. Este garantată inamovibilitatea judecătorilor. Legea proclamă egalitate tuturor cetăţenilor īn faţa legii. Este īnfiinţată judecătoria de gradul doi-instanţă judiciară superioară, care este subordonată Palatei de la Odesa.
        Īn acelaşi timp, este restrīns şi mai mult arealul de activitate a legislaţiei moldoveneşti. Procesele judiciare urmau să se efectueze doar īn limba rusă.
        Reforma instituţiilor locale judeţene a fost urmată de o reformă a administraţiei municipale. Īn 1871 īn Basarabia este aplicată reforma orăşenească. Īn 7 oraşe ale provinciei (Chişinău, Cetatea Albă, Tighina,Hotin, Soroca, Bălţi şi Orhei) sunt instituite dume municipale, care erau organe eligibile. Nobilimea şi funcţionarii deţin majoritatea mandatelor īn aceste organe de autoadministrare, elementele burgheze fiind īn minoritate. Sub aspect naţional reprezentanţii etniei ruse aveau o majoritate covīrşitoare īn aceste dume.
        Īn anul 1874 a fost extinsă şi o reformă militară care prevedea serviciu obligatoriu. Prin reformă a fost impus Basarabenilor serviciul militar, care devine un instrument de rusificare a populaţiei băştinaşe.
        Īn relaţiile sociale după īnfăptirea reformei cei mai īmproprietăriţi cu pămīnt īn satul basarabean erau foştii colonişti care dispuneau īn mediu de 16.3 desetine de pămīnt. Ţăranii īmproprietăriţi de pe moşiile statului aveau īn proprietatea lor cīte 9,6 desetine , răzeşii dispuneau de 5,3 desetine, iar ţăranii īmpropietăriţi de pe moşiile boiereşti- cīte 4 desetine. Cel mai puţin pămīnt īl aveau  ţăranii romāni, care erau cei mai nedreptăţiţi din acest punct de vedere.Aceştia erau concentraţi, īn temei, īn centrul şi nordul Basarabiei. Foştii colonişti şi ţărani ai statului, care au obţinut suprafeţe mai mari erau situaţi īn sudul Basarabiei.
        Odată cu transformarea pămīntului īn marfă se accelerează procesul de diferenţiere socială. Acest fenomen era mai mult specific Basarabiei, unde, către īnceputul sec. XX, 75% din ţărani aveau pămīntul īn proprietate privată şi numai 25% - īn proprietate colectivă - īn obştea ţărănească. Īn judeţul Tiraspol unde ţăranii de stat alcătuiau majoritatea, situaţia era inversă-la sf. sec. XIX-86% de ţărani utilizau pămīntul īn cadrul obştii ţărăneşti.
        Procesul de pauperizare a ţăranului basarabean capătă proporţii enorme. Basarabia , către sf. sec. al XIX-lea ocupa primul loc după numărul de ţărani fără pămīnt (23% din gospodăriile ţărăneşti). Deosebit de īnalt era acest procent īn rīndul romānilor basarabeni:doar 10%. Insuficienţa de pămīnt īl făcea pe ţăranul romān să ia īn arendă pămīnt boieresc. Plata pentru arendă era īn bani şi boieresc.
        Aceeaşi cauză a provocat şi alt fenomen negativ - migraţiunea forţată a populaţiei romāneşti īn Siberia, regiunea Amur unde aveau loc colonizările pămīnturilor libere. Reforma agrară afectează şi moşiile nobilimii basarabene. Suprafeţele acestora s-a diminuat.  Guvernul rus le acordă credite avantajoase şi alte īnlesniri.
        Reforma agrară afectează domeniul boieresc. Mulţi moşieri se ruinează, īn special din cei romāni, care pleacă peste Prut. Domeniile lor sunt cumpărate de noua nobilime străină. Guvernul rus le acordă acestora credite avantajoase.
        Prin consecinţele sale, reforma agrară a dus la o dezvoltare mai amplă a agricuturii. La sf.sec. al XIX-lea peste 85% din populaţia Basarabiei era concentrată īn agricultură. Relaţiile capitaliste īn această ramură a economiei se dezvoltă īntr-un ritm mai rapid decīt īn celelalte gubernii ruseşti. Lipsa şerbiei pīnă la 1861, condiţiile avantajoase climaterice şi geografice ale Basarabiei, vecinătatea apropiată a pieţelor de desfacere europene, exploatarea noilor căi de comunicaţie- īn special a căilor ferate-toţi aceşti factori au favorizat dezvoltarea acestei ramuri a economiei ţinutului.
        Cu toate acestea , īn satele ţinutului persistă unele reminiscenţe feudale. Ţăranii mai continuă să fie dependenţi sub aspect economic de marii proprietari.Această situaţie era dictată de răscumpărarea obligatorie a pămīntului obţinut de către ei la 1868 şi de menţinerea unor elemente  de boieresc.
        Īn ultimii 30 de ani ai sec. al XIX-lea suprafaţa pămīntului arabil s-a dublat. Cantitatea grīnelor colectate a crescut de 2,5 ori. Cantităţi mari de grīne sīnt exportate īn guberniile ruseşti şi īn ţările europene.
        Principalele culturi agricole continuau să rămīnă păpuşoiul, grīul de primăvară, grīul de toamnă şi orzul. Marii latifundari şi coloniţti străini, īn special cei germani, erau principalii producători de grīne pentru piaţă. Ei exportau grīu, orz, ovăz. Īn mīinele lor fuseseră concentrate cele mai fertile suprafeţe arabile. Ei erau īnzestraţi cu cele mai noi maşini agricole şi cele mai multe vite de tracţiune. Autorităţile ţariste le acordau cel mai efectiv ajutor material şi financiar.
        Ţăranii semănau īn temei culturi agricole pentru consum intern- porumb, secară, orz, mai puţin grīu. Īn judeţele din nordul Basarabiei suprafeţele īnsămīnţate cu porumb alcătuiau peste 60% din terenurile arabile.
        Creşterea suprafeţelor arabile a avut drept consecinţă reducerea păşunilor. Īn rezultat creşterea vitelor- ocupaţie altădată principală a romānilor de la est de Prut- cedează după importanţă agriculturii. Are loc reducerea de două ori a numărului ovinelor, cabalinelor, de 1,5 ori a bovinelor. Datorită creşterii suprafeşelor arabile, principalul animal de tracţiune īn agricultură devine calul. Către sf. sec. al XIX-lea cresc suprafeţele īnsămīnţate cu culturi tehnice, excepţie constituind doar tutunul a cărui suprafaţă se reduce considerabil. Īn schimb, floarea-soarelui şi sfecla de zahăr capătă o răspīndire deosebită īn judeţele Hotin, Soroca, Bălţi.
        Zarzavaturile şi legumicultura sunt răspīndite īn temei īn Valea Nistrului.
        Viticultura era practicată īn special īn judeţele Tighina, Cetatea Albă şi īn raioanele de Codru. La sf. sec. al XIX-lea suprafaţa viilor era de 100.000 desetine. Principalii consumatori ai vinurilor moldoveneşti erau guberniile ruseşti.
        Către sf. sec. al XIX-lea o relativă dezvoltare capătă pomicultura. Livezile se īntindeau īn preajma Codrilor şi īn Valea Nistrului pe o suprafaţă de 40.000 desetine.Exportul fructelor stimulează cultivarea unor soiuri de pomi fructiferi. Fructe proaspete şi uscate sunt exportate īntr-un şir de gubernii ruseşti şi ţări europene.          
        Dezvoltarea industriei, căilor de comunicaţie şi a comerţului.
        Īn urma reformelor interprinse  īn a doua jumătate a sec. XIX-lea  continua să se afle intr-o stare rudimentară industria Basarabiei. Cu toate că se observă o creştere a numărului īnterprinderilor industriale, acest proces avea loc doar pe contul celor mici, care prelucrau material primă agricolă locală. Cea mai importantă ramură a industriei Basarabiei era cea alimentară.Īn 1897 īn această sferă erau concentraţi peste 70% din toţi muncitorii angajaţi. Īn această sferă era produsă producţia  ce alcătuia 87% din valoarea īntregii producţii industriale.Cele mai mari īnterprinderi  de acest tip erau fabricile de zahăr din Chişinău , Rābniţa, Zarojeni, Stăuceni (de la 300 pīnă la 500 muncitori ). Morăritul era principală ramură a industriei locale şi alcătuiau 60% din valoarea producţiei industriale. Īn această perioadă scade numărul morilor de apă şi a celor cu cai şi creşte numărul celor cu aburi. La īnceputul sec. XX īn Basarabia erau peste 400 mori cu aburi cu nu efectiv de 4000 muncitori.
        Producţia de vinuri, spirt şi bere ocupa locul doi īn industria de prelucrare a materiei prime agricole īn care lucrau peste 800 muncitori.
        Cu toate că crescuse numărul interprinderilor industriale, industria Basarabiei era totuşi scăzută, Basarabia ocupīnd locul doi din Imperiul Rus după volumul producţiei.Īn gubernia Podolia la 1892 erau aproape de 2 ori interprinderi industriale mai multe decīt īn Basarabia.
        Căile de comunicaţii jucau  un rol important īn viaţa economică a ţinutului. Īn 1871 a īnceput exploatarea liniei de cale ferată Chişinău-Odesa, īn 1872- Chişinău-Orhei, īn 1875- Corneşti-Ungheni. Īn ajunul războiului ruso-romāno-turc de la 1877-78 a fost construită linia de cale ferată īn Basarabia era dictată, īn primul rīnd de interesele strategice ale ţarismului. Către īnceputul sec. XX lungimea căilor ferate din Basarabia alcătuiau aproape 1000 km.La sf. Sec. XIX creşte volumul navigaţiei pe rīurile Nistru, Dunăre, Prut.
        Dezvoltarea căilor de comunicaţii  facilitata şi dezvoltarea comerţului basarabean. Īn 1990 au fost importate mărfuri īn valoare de 1,8 mln. ruble şi exportate - īn sumă de 75 mln. ruble. Īntre anii 1879-1903 importul a crescut de 8 ori, iar exportul de 6,5 ori. Comerţul Basarabiei cu guberniile ruseşti era concentrate la bīlciurile şi iarmaroacele anuale din Chişinău, Bălţi, Akkerman ş.a. Din Basarabia īn oraşele ruseşti se exportă cai, bovine, pielărie crudă, tutun, peşte sărat, vin, prune uscate etc.
        Locul īntīi īn importul de mărfuri īn Basarabia īl deţinea Austria.Din această ţară era adus lemnul de construcţie, coase, stofă de mătase, obiecte de fier etc. Īn Austria din Basarabia se exportau grīne, grăsimi, peşte, cai etc. Aceleaşi produse  se exportau şi īn Principatele Unite, iar mai apoi şi īn Romānia.
                                       
                          
                            Viaţa religioasă sub dominaţia ţarismului rus

        Fiind smulsă cu forţă din trupul Principatului Moldova, Basarabia a devenit, după 1812, o colonie şi sub aspect spiritual.
        Una dintre cele 2 figuri de prelaţi romāni din īntregul veac trecut o reprezintă Gavriil Bănulescu-Bodoni. Transilvănean de origine,a fost readus īn principate din Kiev, unde īntre anii 1809 şi 1812 a īndeplinit funcţia de axarh a Moldovei şi ţării Romāneşti. După īncheierea păcii de la Bucureşti, Gavriil s-a retras īn stīnga Prutului la Chişinău, de unde īn noiembrie 1812, a īnaintat Sinodului rus cererea de īnfiinţare a unei noi eparhii pentru Basarabia iar la 21 august 1813 Alexandru I a aprobat această hotărīre.Autorităţile ruse la data anexării au inventariat 40 de biserici din piatră, una de cărămidă şi 734 de lăcaşe de cult din lemn. Cea mai importantă realizare a fost īnfiinţarea la Chişinău a Seminarului teologic īn care la cererea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni , se preda īn limba moldovenească, latină şi binenţeles rusă şi greacă.Acest seminar a fost deschis īn 1813. O altă realizare a acestui preot a fost īnfiinţarea tipografiei bisericeşti la fel din Chişinău, īn 1814. Un an mai tīrziu ,,Liturgierul” a īnaugurat seria cărţilor romāneşti tipărite la Chişinău. (doc.3)                                             doc.3    Documente şi materiale    
                  G. Bănulescu – Bodoni
Pe boieri i-am povăţuit personal, iar ţăranilor le-am trimis, prin protopopii ţinutali, cărţi-circulare semnate de mine, īn care īi īncredinţam că groaza, răspīndită de răuvoitori, e neīntemeiată, că īmpăratul e milostiv şi drept, că ei vor fi fericiţi şi īndestulaţi sub stăpīnirea Rusiei şi că le vor fi lăsate drepturile şi obiceiurile. Aceste cărţi s-au bucurat  de succes , ba chiar protopopii, opreau locuitorii pe loc după ce le citeau şi le lămureau cele scrise.
        Prin acivitatea desfăşurată, Gavriil Bănulescu-Bodoni a pus bazele culturii romāneşti din Basarabia. Şi mai mult decīt atīt, mitropolitul Gavriil, īn clipele grele s-a aşezat īn fruntea boierilor care luptau pentru respectarea autonomiei Basarabiei īn cadrul imperiului, făcīnd apel la īntreaga autoritate pe care o avea. După mai multe decenii de activitate neobosită pe tărīm bisericesc , Gavriil Bănulescu Bodoni se stinge din viaţă īn primăvara anului 1821, la Chişinău.
        Sfīntul Sinod a folosit pretextul morţii mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni pentru a modifica rangul bisericii din Basarabia. Referatul redactat de Sinod şi īnaintat ţarului Alexandru Ι precizează că s-a acceptat titlul de mitropolie luīndu-se ,,īn consideraţie la aceasta īntre altele īmprejurări şi demnităţile personale ale mitropolitului`` (Gavriil-n.n.)Odată cu decesul acestuia, Sfīntul Sinod cere ca ,, acea eparhie să intre īn rangul al doilea``, cu gradul de arhiepiscospie.
        Īn fruntea bisericii din Basarabia a fost numit arhiepiscopul Dimitrie Sulima. Deşi ucrainean de origine, a continuat tradiţia de păstorie a mitropolitului Gavriil, care i-a fost profesor de seminar īn Rusia şi care l-a chemat īn principate.Sulima a condus eparhia timp de 23 de ani (1821-1844). El a sprijinit īnvăţămīntul, tipărirea de cărţi īn romāneşte, a alcătuit un dicţionar rus-romān şi a tradus numeroase cărţi bisericeşti din slavonă īn romānă.
        Īn toamna anului 1823 Seminarul teologic din Chişinău a fost reorganizat.Prin această reformă, instituţia de īnvăţămīnt bisericesc din Chişinău a fost subordonată Direcţiei Academiei teologice din Kiev.Īn urma acestei reorganizări, Seminarului  i-a rămas numai clasele superioare īmpărţite īn trei secţiuni. Limba romānă a continuat să fie obiect de studiu pentru elevi şi după 1823. Īn acelaşi an s-au īnfiinţat şi şcolile duhovnice parohiale de la Akkerman şi Tiraspol. O nouă reformă a īnvăţămīntului teologic a avut īn 1841. Īn programa şcolară s-au introdus obiecte de studiu cu caracter practic.A fost īnlesnit accesul tinerilor absolvenţi ai Seminarului din Chişinău īn unele instituţii de īnvăţămīnt superior. De-a lungul primei jumătăţi a veacului trecut se poate constata o creştere a numărului elevilor. Dacă īn 1825 cursurile seminarului erau fregventate de 40 de tineri, numărul acestora a crescut, īn 1835, la 101, īn 1845, la 182 de elevi. Din tipografia eparhială din Chişinău au fost scoase īn continuare şi alte cărţi bisericeşti īn limba romānă. Numărul acestora a fost sporit īn 1829 de către mitropolitul Ţării Romāneşti exilat de autorităţile de ocupaţie ruseşti īn Basarabia, prin introducerea cītorva sute de cărţi bisericeşti īn provincia dintre Prut şi Nistru.      

                                         Cultura Basarabiei

        Īnvăţămīntul. Cea de-a doua jumătate  a secolului al XVIII-lea,  a constituit o etapă importantă īn dezvoltarea īnvăţămīntului din Principate. Sistemul de īmvăţămīnt romānesc a fost treptat marginalizat şi substituit cu cel rusesc.Administraţia rusească avea nevoie de funcţionari clerici cunoscători de limba rusă, devotaţi puterii ţariste.        
         Au fost reorganizate Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi (prima īnfiinţată īn 1695, iar a doua īn 1714). Īn corespundere cu noile cerinţe ale timpului , īn programele lor o atenţie primordială era acordată ştiinţelor exacte:matematica, fizica, geografia, etc.Principalele obiecte de studiu erau predate īn limba greacă. Contribuind la creşterea nivelului cultural īn principate, aceste academii au servit drept bază pentru crearea la īnceputul sec. al XIX-lea a īnvăţămīntului de tip superior. Īn 1813 Gheorghe Asachi crează pe līngă Academia din Iaşi o şcoală de ingineri, iar īn 1818 Gheorghe Lazăr fondează la Bucureşti, pe līngă Şcoala de la mănăstirea Sf. Sava, o Academie de ştiinţe filosoficeşti şi matematiceşti.
         La sf. sec. al XVIII-lea –īnceputul sec. al XIX-lea apar şi şcoli bisericeşti episcopale, la care, paralel cu īnvăţămīntul religios, se predau şi discipline ştiinţifice. Īn 1830 la Socola de līngă Iaşi a fost īnfiinţat de către Veniamin Costache un seminar teologic.
        Odată cu īnvăţămīntul mediu a marcat anumite succese şi īnvăţămīntul primar. Au fost deschise un şir de şcoli orăşeneşti inclusiv şi cea īnfiinţată īn 1822 la Chişinău iar cu doi ani mai tīrziu s-a īnfiinţat una lancasteriană, considerate cele mai bune din Rusia.Primul liceu a fost cel de băieţi din Chişinău (1833), īn a cărui programă şcolară se prevedea şi studiul limbii romāne. Curīnd acest obiect a fost declarat facultativ, iar peste cīteva decenii a dispărut cu totul.Desigur la aceste şcoli aveau acces la īnvăţătură numai copiii de preoţi şi boieri.Dar mai mulţi dintre ei, īnvăţau la şcoli particulare, erau instruiţi pe līngă mănăstiri, biserici sau de īnvăţători ai familiei.Cei care doreau să capete studii superioare īşi continuau īnvăţătura la centrele universitare europene-la Cracovia, Praga, Viena.
        Ceva mai tīrziu se va īnfiinţa o şcoală eparhală, cu program special, pentru fetele de preoţi. Şi īn alte oraşe s-au deschis şcoli, astfel īncīt , īn 1850, īn Basarabia funcţionau aproximativ 300 de şcoli de diferite grade, īn care īnvăţau aproape 10.000 tineri.
        Īn sec XIX. -lea apar mai multe manuale şcolare īn limba romānă. Cea mai remarcabilă personalitate īn traducerea manualelor a fost episcopul Amfilohie Hotineanul, care a tipărit īn 1795, la Iaşi, manuale de geografie, aritmetică, o ,,gramatică teologică ”, lăsīnd un manuscris şi un manual de fizică. Pentru īnvăţămīntul primar au fost tipărite ,,bucoavne”.
       Īn trăsătură caracteristică a īnvăţămīntului din Basarabia era orientarea lui spre dezvoltarea ramurilor economiei locale. Īn 1842 la Chişinău a fost deschisă o şcoală de pomicultură, care pregătea specialişti pentru moşiile boierimii ruse şi locale.Această şcoală a jucat un anumit rol pozitiv īn dezvoltarea culturii basarabene.
        Prin conţinutul īnvăţămīntului şcoala romānească a făcut un pas important pentru modernizarea culturii īn Principate.
        Presa. Īn Basarabia presa de limbă romānă a avut o soartă vitregă. Īn primul rīnd īn 1830 a fost īnchisă complet frontiera de pe rīul Prut. Din acest an Ţarismul a interzis răspīndirea presei, literaturii romāneşti editate īn Moldova de peste Prut. Editarea ziarelor şi cărţilor īn limba romānă era categoric interzisă. Biblioteca publică din Chişinău nu putea procura cărţi īn limba romānă. Din cele 20 de mii cărţi aflate īn fondurile ei la sf. sec. al XIX-lea nu era nici o carte romānească. La intervenţia guvernului ţarist a fost īnchis ziarul ,,Basarabia” editat la Iaşi de către un grup de intelectuali īn frunte cu Zamfir Arbore, īn care se reflecta situaţia romānilor aflaţi sub ruşi.
        Arta teatrală īn Basarabia era foarte slab dezvoltată.Autorităţile din Basarabia nu numai că impiedicau formarea unor teatre  dar şi īnterziceau  venirea lor şi a trupelor artistice din Iaşi şi Bucureşti.Spre exemplu, turneul unei trupe din Iaşi a fost autorizat doar cu condiţia că spectacolele şi concertele să fie prezentate numai la Chişinău īn prezenţa unui cinovnic care ar cunoaşte limba romānă, ca nu cumva artiştii să emită idei ce ar atinge sentimentele naţionale ale basarabenilor. Īn afară de acestea se luau măsuri pentru a limita accesul publicului larg la aceste concerte. Aşa, īn 1885, general-gubernatorul Odesei a respins cererea trupei Bucureştene de operă romānă de a prezenta spectacole īn Basarabia.
        Arta muzicală . Īn Basarabia se dezvolta īn continuare folclorul muzical.Aici existau mulţi muzicanţi populari.Īn cele 1750 de sate, orăşele activau lăutari, cīntăreţi bisericeşti, muzicanţi pe la curţile boiereşti.Erau cunoscute colectivele muzicale, tarafurile boierilor Varfolomei, Ţīmbal, Cruşevanu şi ale altora.Vestiţi lăutari  au fost Barbu Lăutaru, Lemeş de la Bălţi şi alţii.
        Literatura. Procesul literar din Basarabia a evoluat , īn prima jumătate a sec. al XIX-lea, īn condiţiile economice, politice, culturale create de Rusia ţaristă. Īn pofida efoturilor administraţiei ruseşti, īn această perioadă s-au menţinut anumite trăsături comune ale literaturii din Basarabia. Această unitate era păstrată şi promovată de necesităţile luptei de eliberare naţională comună, ale dezvoltării culturii naţionale pe īntreg areal etnic romānesc. Astfel īn Basarabia au activat A.Donici, A.Russo originari din Basarabia, iar la Chişinău şi īn alte judeţe s-au aflat scriitori de peste Prut ca Matei Millo, Ioan Cantacuzino, C. Conachi. Īn ianuarie 1830 Curierul Romānesc scria că īn Basarabia sīnt buni romāni care fac cinste neamului romānesc. Printre aceştia se numără C. Stamati, A.Leonard, T. Tufescu şi alţii.
        C.Stamati a fost unul dintre promotorii activi ai romantismului şi iluminismului īn literatura romānească din Basarabia şi valorificatorii tradiţiilor, folclorului , istoriei poporului, a  analizat mai multe probleme sociale ale sec. al XIX-lea īn operele ,,Eroul Ciubăr-Vodă”, ,, Romān din Vrancea”, ,,Fiica lui Decebal” etc.
        Scriitorul basarabean Alexandru Hījdău este autorul de peste 80 de poezii patriotice, a nuvelei ,,Domnia Arnăutului” şi a altor lucrări literare de valoare.El a cīntat şi a elogiat patriotismul, prietenia dintre popoare, dreptatea , adevărul.
        Un alt scriitor a fost Leon Donici (1887-1926) care a scris următoarele ,, Īn căutarea veşnicului adevăr”, ,,Monplaisir” ,  ,,Noul seminar” etc.    
        Īn ansamblu , literatura basarabeană păşeşte de la anonim spre apariţia unor personalităţi literare considerabile.Desfăşurarea procesului literar aici a fost determinată de condiţiile grele economice şi politice, care au īnfluenţat conştiinţa literară.     
        Īncepīnd cu 1812 regimul ţarist urmărea scopul distrugerii culturii naţionale romāneşti.Viaţa culturală se desfăşura īn acea perioadă īn jurul bisericilor. La zidirea cetăţilor, bisericilor, mănăstirilor se folosea munca şi harul celor mai buni meşteri populari, pictori, arhitecţi.Adevărate monumente ale culturii noastre sunt biserica sf. Dumitru din Orhei zidită de Vasile Lupu, bisericile din Chilia ş.a.
        Toate aceste progrese pe tărīmul culturii vizau, īnsă, doar centrele urbane.Satele moldoveneşti rămīneau ca mai īnaintate, izolate, sărace, ţăranii aveau aceleaşi ocupaţii, respectau aceleaşi obiceiuri. Erau īmbrăcaţi īn aceleaşi haine confecţionate din pīnză de casă, purtau căciuli de cīrlan, brīie roşii, cojoace, opinci şi rareori ciubote.Īn satele basarabene se ţeseau covoare, alte articole casnice.

                         Politica rusificatoare a ţarismului īn Basarabia

      Tendinţele unioniste ale romānilor basarabeni, care se manifestă după Unirea Principatelor Romāne, suscită măsuri de vigilenţă din partea autorităţilor ţariste. Se īnăspreşte şi politica de rusificare īn ţinut.
      Pentru a curma contactele romānilor de pe ambele maluri ale Prutului sunt adoptate măsuri severe la frontieră şi īn interiorul provinciei. Romānii sosiţi din Regat, Bucovina īn Basarabia sunt supuşi unei supravegheri vigilente.Sunt suspectaţi şi boierii basarabeni care nu inspirau īncredera autorităţilor ţariste.
      Īn 1866 este suprimată predarea limbii romāne īn liceul regional din Chişinău, īn 1867-seminarul teologic şi ulterior īn şcolile judeţene.
        Reanexarea celor trei judeţe sudbasarabene (1878) la Imperiul rus a condus la īnrăutăţirea relaţiilor ruso-romāne. Īn consecinţă slăbesc contactele economice şi culturale dintre romānii de pe ambele maluri ale Prutului.
      Īn această perioadă politica rusificatoare creşte īn intensitate.Īncepīnd cu anul 1867 limba romānă fusese scoasă din şcolile basarabene şi īnlocuită cu cea rusă. Batiuşkov scria , intr-o scrisoare oficială, guvernatorilor Rusiei:,,Dacă voiam ca Basarabia să se contopească cu Rusia , atunci trebuie, prin intermediul şcolilor, să ne grăbim a face măcar jumătate din ţăranii moldoveni să devină ruşi.”Anume acest scop  era urmărit de īntregul sistem al īnvăţămīntului public, stabilit de administraţia locală.
        Politica rusificării a avut consecinţe dezastruoase.Copiii băştinaşilor au īncetat să fregventeze şcolile.Din cele 1007 şcoli, cīte erau īn anul 1912, 70% funcţionau īn localităşile cu populaţie romānească şi erau īntreţinute prin donaşiile băştinaşilor, dar deveniseră şcoli cu predare īn limba rusă.Tipografia eparhală din chişinău a fost īnchisă, deoarece īn biserică nu se vorbea īn limba rusă.
        Proporţii ameninţătoare capătă politica de rusificare a bisericii ortodoxe romāneşti din ţinut. Preoţii care se echivau să oficieze serviciul divin īn limba rusă erau concediaţi sau exilaţi īn alte gubernii ruseşti.Cărţile de cult tipărite īn limba romānă sunt distruse.   Politica culminează īn timpul lui Pavel Lebedev (1871-1882).Pentru a se debarasa de preoţii romāni acesta a recurs la modificarea parohiilor ce  i-a permis să concedieze mai mulţi preoţi romāni.Diaconii şi cīntăreţii au fost supuşi examenului de limbă rusă. Cei ce nu reuşeau, erau concediaţi. Zelosul arhipăstor a dispus ca toate registrele de la biserici să se scrie numai ruseşte, inclusiv actele stării civile.
        Clerul din cele 3 judeţe sudbasarabene reanexate era obligat īn decurs de 2 ani să īnsuşească limba rusă, īn caz contrar-erau concediaţi.
         Īn decurs de 12 ani P.Lebedev a īnchis 340 de biserici. Īn decursul acestei perioade tipografia eparhală romānească practic nu mai funcţiona, iar īn 1882 este īnchisă definitiv.  Procesul de rusificare a condus la apariţia diferitelor secte religioase.                  
        Politica rusificării a avut consecinţe dezastruoase.Copiii băştinaşilor au īncetat să fregventeze şcolile.Din cele 1007 şcoli, cīte erau īn anul 1912, 70% funcţionau īn localităşile cu populaţie romānească şi erau īntreţinute prin donaţiile băştinaşilor, dar deveniseră şcoli cu predare īn limba rusă.Tipografia eparhală din Chişinău a fost īnchisă, deoarece īn biserică nu se vorbea īn limba rusă.
        Procesul de rusificare a condus la apariţia diferitelor secte religioase.
       Īn ciuda acestei politici feroce de rusificare şi de deznaţionalizare īn prima jumătate a sec. al XIX-lea , Basarabia īşi păstrează caracterul romānesc, romānii continuīnd să construiască populaţia majoritară a provinciei.

        Analizīnd īn linii mari, problemele principale ale istoriei basarabiei se poate conchide că acest ţinut a avut o soartă foarte dificilă şi tragică. Prin anexarea şi colonizarea  Basarabiei, promovarea aici a politicii şovine, militarizarea acestor provincii, stoarcerea de puteri şi bunuri a populaţiei ţariste, dar şi promovarea diferitelor īnlesniri pentru coloniştii străini, ţarismul şi-a īntărit dominaţia īn această parte geopolitică a Balcanilor.Dar populaţia băştinaşă, inclusiv intelectualitate, o parte din nobilimea moldovenească, preoţi, toate forţele progresiste nu numai că nu au acceptat jugul apăsător al ţarismului, samovolnicia şi violenţa administraţiei coloniale ruse, dar şi au luptat pentru eliberare basarabiei. Mişcarea unionistăa luat naştere imediat după 1812.Ea s-a manifestat īn toate domeniile vieţii economice, politice, şi culturale timp de peste 100 de ani. Multe generaţii de basarabeni şi-au consacrat viaţa luptei pentru reīntregirea neamului. Dar această luptă eroică s-a īncununat cu laurii succesului abia īn anul 1918.

                                                      Bibliografie :   

Gh. Postică şi I.Varta   ,,Istoria Romānilor”  
        Chişinău, 2001

 Geogescu V.    ,,Istoria romānilor”  
        Bucureşti , 1992

Ioan Scurtu, Dumitru Almaş ş.a.  ,,Istoria Basarabiei de la īnceputuri pīnă īn 1998’’                   Bucureşti, 1998

Anton Moraru   ,,Istoria Romānilor”
       Chişinău, 1995

A.Moraru   ,,Istoria romānilor. Basarabia şi Transnistria 1812-1993’’        Chişinău, 1995

Ion Nistor   ,,Istoria Basarabiei”  
       Chişinău,  1991

Ion Varta , Nicolae Enciu   ,,Istoria Romānilor’’
       Chişinău, 2004


Aurel V. Sava    ,,Viaţa Basarabiei’’
         Chişinău 1993

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro