1
Arta greaca


    Arta greacă reprezintă productia artistică a civilizatiei grecesti , cu toate că este dificil să se stabilească  cu precizie limitele cronologice ale acesteia.
    Artele care s-au dezvoltat în Grecia antică , cea minoică si cea miceniană reprezintă baza artei grecesti.
Se plasează nasterea artei grecesti în jurul secolului IX  I.C. , odată cu aparitia perioadei geometrice.  S-a convenit că după ce apogeul acestei arte a fost atins în secolul V , Î.C. în perioada clasică, ultimele sale manifestări urmând să se stingă în pragul bătăliei de la Aetium , din anul 31, Î.C. În realitate lucrurile sunt putin altfel  deoarece si după bătălia de la Aetium este observată influenta artei grecesti în producțiile orientale si cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti  poate explica importanța acestei arii de influentă .
Datorită acțiunii de colonizare  din secolele  VIII și VII  î.e.n. arta greacă se impune treptat  de la cadrul restrâns al Mării Egee  în toată regiunea din jurul Mării  Mediterane. La sfârșitul secolului IV datorită cuceririlor lui Alexnadru cel Mare  lumea greacă este limitată la est de India iar la sud înglobează tot Egiptul  și mai ales Imperiul Persan. Totuși la această diversitate geografică se adaugă profunde diviziuni politice.
Este adevărat că în fața dușmanului orașele grecești se găsesc unite dar în războaiele din secolul V , Î. C.   sau în cadrul participării comune la Jocurile panelenice ele nu au nici un sentiment de apartenență la aceași entitate. Cu toate acestea în această diversitate rezidă o identitate culturală comună care face posibil să se vorbească despre arta greacă.
Originile artei grecești au rămas învăluite în mister până la începutul secolului al XX-lea deoarece în Grecia nu au fost găsite urme ale epocii de piatră. Dar acum se știe că nașterea artei grecești își află originea  în confruntarea mai multor civilizații ce se aflau în bazinul oriental al Mării Meditaerane.
Arta cicladică este cea mai veche mărtuire a artei grecești . S-a desfășurat în epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestări ale Cicladelor , pe lângă numeroasele obiecte din bronz și argint , le constituie „idolii“ cicladici. Aceste statuete din marmură reprezentau personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a ținut seama riguros de păstrarea proporțiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este încă imposibil să cunoaștem semnificația lor exactă. Spre sfârșitul mileniului al II-lea Î.C., se diminuează producerea lor.
Arta minoică corespunde perioadei de dominație a Cretei în jurul anului 1800  Î.C.  Se realizează construirea primei generații de palate , printre care și cele din Cnossos și Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale. Aceste construcții au în alcătuire o curte rectangulară , în jurul căreia se află  o serie de încăperi , de săli de ceremonii și de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane  este reconstruită în secolul  VI  Î.C. pe aceleași locuri ale palatelor din prima generație distruse brutal.
Construcțiile sunt similare primelor, pereții sunt acoperiți cu fresce magnifice în culori strălucitoare . Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor floarle se exprimă bucuria de a trăi și spontaneitatea.  Cermica pictată reia stilul naturalist și vesel delectând prin repezentări de elemente marine. Cretanii fabrică pe scară largă obiecte mici din metal, lemn sau fildeș și creează niște piese de orfevrărie foarte frumoase.
Arta miceniană răsare atunci când civilizația minoică mai strălucește încă , fiind construite la Micene , în secolul XVI  Î.C.  două morminte mari , probabil princiare. Opulența lor uimește în acel mediu sărac.  S-a descoperit că aceste morminte conțin obiecte din metal prețios cum ar fi : elemente de podoabă a capului, arme de ceremonie, cupe, vase, multe provenind din Europa.
Creațiile autohtone sunt decoarte cu scene voit violente într-un stil aproape brutal ce se obserpă și lal frumoasa mască a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice citadele fortificate, ale căror aspect contrastează cu deschiderea amplă, spre natură, a palatului. Aceste construcții au început să apară prin anul 1400 Î.C.  după nimicirea Cretei. Pereții sunt formați din blocuri enorme de piatră, pe care după legende doar ciclopii le-ar fi putut duce. Aceasa face ca arhitecturii să i se atribuie și numele de „ciclopică“. Palatele din interiorul  citadelelor au dimensiuni reduse . Principala sală a lor este construită după principiulmegaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi  grecești . De asemenea la micenieni se găsesc clădiri funerare în formă de „căpățâni de zahăr“ arătând rodul unei măiestrii tehnice deosebite , ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor mici este încurajată după forma literelor  F  Y  T ( phi, psi, tau).
Pierderea cunoștințelor tehnice dobândite se face odată cu dispariția civilizației  miceniene care cauzează de altfel și diminuarea producție artistice.




Cele mai ok referate!
www.referateok.ro