1



































Manual scris şi conceput
                                                                                 de
                                                                      Vornicescu Silviu























































Sistemul de operare MS-DOS



              Acest sistem de operare a apărut ca o necesitate de a īnlocui obositoarele benzi magnetice, care erau folosite pentru stocarea şi căutarea informaţiei. MS-DOS reprezintă prescurtarea de la MicroSoft Disk Operating System, adică Sistem de operare cu disc.
              MS-DOS este o interfaţă īn mod text, īntre calculator şi utilizator, care permite “dialogul” adică introducerea de informaţie de la tastatură şi citirea comenzilor şi a răspunsurilor, pe ecran.
              Deşi la ora actuală este foarte puţin folosit, atunci cīnd calculatorul nu mai porneşte, singura posibilitate, este să avem o dischetă de pornire şi să ne folosim de comenzile acestui sistem de operare.
Īn sistemele de operare actuale, adică īn Windows 95 şi 98 se află “ascuns” īn subdirectorul WINDOWS\COMMAND ,sistemul de operare MS-DOS.
Pentru a intra īn MS-DOS se parcurg următorii paşi :
1.    Se execută clic stīnga pe butonul “Start” din bara de sistem sau apăsăm combinaţia de taste Ctrl + Esc şi ne deplasăm cu săgeată īn sus şi apoi se alege opţiunea “Shut Down”.
2.    Selectăm  butonul  radio  cu  opţiunea  “Restart in MS-DOS mode”  şi apăsăm OK.
 
3.    Acum ne aflăm īn catalogul (directorul) C:\Windows şi putem executa comenzi şi programe specifice MS-DOS.
              Pentru revenire īn sistemul de operare Window, se scrie la tastatură cuvīntul “EXIT”.
              Autoexec.Bat este un fişier de tip batch, adică un fişier de comenzi indirecte, care se execută automat şi secvenţial, atunci cīnd se porneşte calculatorul. Faţă de comenzile incluse īn Autoexec.Bat de către programul de instalare, se pot introduce comenzi noi pentru a fi executate. De exemplu se poate introduce īn Autoexec.Bat o comandă care să pornească automat un alt program.
              Config.Sys este utilizat pentru a configura sistemul de operare DOS, īn funcţie de cerinţele utilizatorului şi este creat de programul de instalare, a sistemului de operare.
              Numele de fişiere pot avea maxim opt caractere formate din litere şi cifre. Majoritatea au şi o extensie formată din trei litere, care ajută la identificarea tipului fişierului.

N    U    M    E    L    E            .    E    X    T
Maxim 8 caractere    Punct    3 caractere

              Un caracter poate fi orice literă de la A la Z, orice cifră de la 0 (zero) la 9 (nouă) şi oricare dintre următoarele caractere speciale :   !  @  #  $  %  ^  &  (  )  {  }  ‘  _  ~  
              Literele mari sau mici, sīnt interpretate la fel. De exemplu : FISIER.DOC este acelaşi cu fisier.doc. Nu se admit spaţii, virgule sau backslash-uri (\). Punctul se foloseşte numai pentru a separa numele de extensie şi nu poate fi folosit ca parte a unui nume de fişier.

Exemple de extensii de fişiere :
.Bat   – Fişier batch, cu comenzi indirecte
.Bmp – Īnseamnă bitmap, adică o hartă de puncte. Este un fişier grafic.
.Com – Fişier direct executabil
.Exe  – Fişier direct executabil
.Gif   – Fişier grafic
.Jpg  – Jpeg. Fişier grafic


              Fişierele sīnt ţinute īn cataloage (directoare) şi īn subcataloage (subdirectoare). Un director (catalog) deosebit este directorul rădăcină, care se reprezintă printr-un backslash (\), deci directorul rădăcină al unităţii C este C:\
              Prin ramificare din directorul rădăcină, ca un arbore, se pot creea alte cataloage, numite subcataloage (subdirectoare). Se pot creea subdirectoare, pentru fiecare program sau grup de fişiere īn parte. Directoarele trebuiesc privite ca nişte īncăperi, iar subdirectoarele trebuiesc privite ca pe nişte sertate īn care sīnt depozitate informaţii. Subdirectoarele şi fişierele sīnt separate īntre ele printr-un backslash (\). Exemplu : C:\Documente\
              O comandă DOS este formată din trei părţi :
1.    Comanda propriu-zisă
2.    Parametrii opţionali, care comunică sistemului de operare DOS, care sīnt fişierele şi cataloagele cu care să lucreze
3.    Comutatorii logici, care sīnt nişte opţiuni care se pot folosi īmpreună cu o comandă şi sīnt precedaţi īntotdeauna de un slash (/).
              Pentru a opri o comandă īn curs de desfăşurare, se apasă tasta Space sau se foloseşte combinaţia Ctrl + C. Cīnd se ţine apăsată tasta Ctrl, pe ecran apare semnul ^ (caret – semn de omisiune). Dacă apăsăm combinaţia Ctrl + C, pe ecran apare ^C .
              Comenzile sīnt de două tipuri : interne şi externe. Comenzile interne sīnt īncărcate īn memorie la pornire, īn programul Command.Com care este interpretorul de comenzi. Comenzile externe, sīnt de fapt programe care se găsesc īn catalogul DOS sau mai nou se găsesc īn Windows\Command\. Pentru a lucra cu o comandă externă, trebuie mai īntīi să ne mutăm īn catalogul DOS şi sistemul va recunoaşte comenzile cīnd le introducem de la tastatură. Dacă nu dorim să ne “deplasăm” īn catalogul DOS, putem să adăugăm comenzii o cale de acces, ca īn exemplul următor :

C:\DOS\FORMAT A:

              Pentru ca sistemul de operare DOS să aibe acces permanent la toate comenzile, interne sau externe, indiferent care este catalogul curent, trebuie creată o cale de acces permanentă.
              Pentru ca DOS să aibe acces la toate comenzile interne şī externe, indiferent care este catalogul curent, trebuie creată o cale de acces permanentă. Pentru aceasta trebuie introdusă īn fişierul Autoexec.Bat următoarea comandă :

PATH=C:\DOS

              Comanda PATH cere sistemului de operare DOS, să-şi caute comenzile externe īn catalogul (Directorul) \DOS şi atunci nu mai este nevoie să se ţină cont de catalog, cīnd se introduce o comandă. Datorită comanzii PATH introdusă īn Autoexec.Bat, sistemul īnţelege cīnd se tastează de exemplu :

FORMAT A:

              Se pot introduce şi alte cataloage īn comanda PATH, astfel īncīt să se poată rula programele din orice catalog. Comanda PATH identifică numai fişierele direct executabile, nu şi fişierele de date. Numele şi calea spre cataloage, se separă prin semnul punct şi virgulă (;). De exemplu o cale de acces poate arăta astfel :

PATH=C:\DOS;C:\WINDOWS;C:\WORD

Calea de acces la un fişier, constă īn următoarele :
    Unitatea de disc. Este desemnată cu ajutorul unei litere, urmată de semnul două puncte (:), ceea ce arată căte vorba de o unitate de disc. Dacă un fişier se află pe unitatea C, atunci C: reprezintă prima componentă a căii fişierului.
    Calea de căutare a catalogului. Aceasta este formată dintr-un backslash (\) urmat de numele catalogului, urmat de un alt backslash. Se poate indica un subcatalog, cu ajutorul numelui acestuia, urmat de un alt backslash. De exemplu, dacă avem un fişier aflat īntr-un catalog numit DOCUMENTE, care este un subcatalog al catalogului WORD, atunci calea de căutare a catalogului, este următoarea :

C:\WORD\DOCUMENTE

    Numele de fişier. Se tastează numele fişierului, de exemplu :

BUGET.DOC

              Pentru a suplini mai multe caractere consecutive, se foloseşte semnul asterisc (*), iar pentru a suplini un singur caracter, se foloseşte semnul īntrebării (?).
Exemple :
*.*                = orice fişier, cu orice extensie
*.DOC         = orice fişier, cu extensia DOC
BUGET*.*   = toate fişierele care īncep cu BUGET, cum ar fi : BUGET97,
                          BUGET98, BUGET99
CAP?.DOC = marchează toate fişierele, de la CAP1.DOC la CAP9.DOC
                          dar nu şi CAP10 sau alte fişiere.

              Unele comenzi au opţiuni suplimentare, numite comutatori logici, care se introduc după numele comenzii, cu ajutorul semnului slash (/). Se pot folosi mai mulţi comutatori, īntr-o singură comandă.





Mutarea dintr-un catalog īn altul



              Fiecare program sau grup de fişiere, are propriul catalog şi de aceea pentru a avea acces la informaţii, trebuie să putem trece de la un catalog la altul.
              Un program este un set de instrucţiuni scrise īntr-un limbaj de programare, pe care PC-ul īl īnţelege şi īl execută. Programe sīnt pentru prelucrare de imagine, de sunet, de informaţii economice (contabilitate), baze de date, jocuri şi altele.
              Pentru a trece dintr-un catalog īn altul se foloseşte comanda CD, care este prescurtarea de la “change directory”. Pentru a ne muta īn catalogul DOS se tastează astfel :
CD C:\DOS
Dacă dorim să ne mutăm īn catalogul NC, se tastează astfel :
CD C:\NC
Trebuie să fim atenţi să tastăm backslash (\) şi nu slash (/).

Listarea fişierelor dintr-un catalog



            
1 Pentru a lista pe ecran, numele fişierelor dintr-un director se foloseşte comanda Dir. Folosirea acestei comenzi, este la fel cu afişarea cuprinsului unei cărţi şi este folosită pentru a afla conţinutul unei dischete, al unui hard disc sau al unui compact disc.
Exemple :

Dir                          = afişează conţinutul directorului curent
Dir /P                     = comutatorul P cere calculatorului să oprească listarea  
                                      ce a umplut un ecran
Dir /?                      = afişează ajutorul pentru această comandă
Dir A:                      = afişează conţinutul dischetei introduse īn unitatea A:
Dir /P /W                 = afişează conţinutul directorului curent, pe cinci coloane
                                        cu oprirea listării. Cīnd apare mesajul :
                                        Press any key to continue . . . se apasă o tastă, pentru
                                        a continua listarea
Dir /P /A                  = afişează conţinutul directorului curent, īmpreună cu alte
Informaţii, cum sīnt : DIR dacă este un Director (Catalog)
sau un număr ce reprezintă mărimea fişierului. Este afişată
data şi ora ultimei modificări, dimensiunea totală a fişierelor
listate şi numărul de octeţi liberi pe unitatea de disc.
 Dir \111 /P              = afişează fişierele din catalogul 111, indiferent īn ce
                                        catalog ne aflăm.
Dir /O /P                    = afişează conţinutul directoarelor īn ordine alfabetică
Dir A*.DOC               = afişează orice fişier care īncepe cu litera A şi are
                                          extensia DOC
Dir A?A.DOC            = afişează orice fişier care īncepe cu litera A, urmat de
                                           un caracter oarecare, apoi iar litera A.
Dir C:\ *.TXT /S         = caută orice fişier cu extensia TXT, pe discul C:
Dir A: /W>PRN          = listează la imprimantă, conţinutul dischetei. Semnul >
                                           este simbolul redirecţionării. PRN este numele DOS
                                           pentru imprimantă.
Dir>LISTA.TXT          = creează un fişier care conţine lista fişierelor din
                                            catalogul curent


Copierea, mutarea şi redenumirea fişierelor



              Copierea este operaţia prin care se obţine un alt fişier īn locul destinaţie, pe līngă fişierul original, care rămīne īn locul sursă, deci acum informaţia este prezentă īn două locuri. Pentru copiere se foloseşte comanda COPY.
              Mutarea este operaţia prin care se transferă un fişier din locul sursă īn locul destinaţie, deci informaţia rămīne prezentă doar īntr-un singur loc. Pentru mutare se foloseşte comanda MOVE.
COPY BUGET.DOC C:\111               = copie fişierul BUGET.DOC īn C:\111
COPY A:\*.* C:\111                            = copie orice fişier cu orice extensie
                                                                        De pe discul A pe discul C
COPY BUGET.DOC BUGET.000      = copie fişierul BUGET cu o altă
                                                                       extensie, pentru a crea o copie de
                                                                       siguranţă
COPY *.DOC A:                                 = copie orice fişier cu extensia DOC
                                                                       pe discheta din unitatea A:
COPY A:\*.* A:                                   = copie orice fişier cu orice extensie
                                                                        de pe o dischetă pe alta, folosind o
                                                                        singură unitate de disc
              Pentru mutare, se foloseşte aceiaşi sintaxă, doar că īn loc de comanda COPY se foloseşte comanda MOVE.
              Pentru redenumire, se foloseşte comanda REN.
REN BUGET01.DOC BUGET02.DOC
Cīnd redenumim un fişīer, este bine să se păstreze aceiaşi extensie, pentru că altfel programul care īl foloseşte, nu mai ştie să īl folosească.



Ştergerea fişierelor



              Operaţia de ştergere a fişierelor se face atunci cīnd nu vrem să le mai folosim şi se face cu comanda DEL. Sintaxa comenzii DEL este foarte simplă :
DEL numefişier
De exemplu, dacă se doreşte ştergerea fişierului BUGET.DOC care se află īn catalogul (directorul) \ALMEUDOC, atunci se folosesc comenzile :
CD C:\ALMEUDOC
DEL BUGET.DOC
Dacă se doreşte, se poate efectua operaţia de ştergere, scriind o singură linie de comandă, ca īn exemplul de mai jos :
DEL C:\ALMEUDOC\BUGET.DOC
Dacă se primeşte mesajul de eroare Acces Denied (Acces interzis) la utilizarea comenzii DEL asta īnseamnă că fişierul este protejat. Pentru a-l deproteja, trebuie utilizată comanda ATTRIB, dar trebuie să avem īn vedere că fişierul a fost protejat dintr-un anumit motiv.



Ştergerea unor fişier selectate

După cum am īnvăţat, MS-DOS utilizează două caractere de īnlocuire, şi anume : asteriscul (*) pentru a īnlocui mai multe caractere, ca īn exemplul : *.DOC şi semnul īntrebării (?) pentru a īnlocui un singur caracter,ca īn exemplul :
BUG??.DOC .
De exemplu, dacă se doreşte să se şteargă toate fişierele din catalogul ALMEUDOC se scrie următoarea linie de comandă :
DEL *.*    
Dacă dorim să ni se ceară confirmarea, īnainte de a şterge un fişier, atunci se adugă comutatorul  /P (de la invitaţie), la sfīrşitul comenzii DEL .
DEL *.* /P
Sistemul de operare MS-DOS ne īntreabă īnainte de a şterge fiecare fişier. Se apasă Y pentru a şterge fişierul sau N pentru a sări peste acel fişier, fără a-l şterge.


Crearea unui director (catalog)



Pentru a crea un catalog se foloseşte comanda MD (Make Directory – creează catalog). Catalogul care se creează se află īn catalogul curent. Dacă ne aflăm īn catalogul rădăcină el se numeşte Catalog (Director) iar dacă ne aflăm  īntr-un catalog, atunci el se numeşte Subcatalog (SubDirector).
De exemplu, pentru a crea catalogul Proiecte, se tastează comanda :
MD Proiecte
Se pot crea cataloage şi īntr-un alt catalog decīt īn cel curent, adăugīnd calea :
MD C:\Proiecte


Formatarea



Formatarea este operaţia prin care o unitate de disc, este īmpărţită īn piste şi sectoare. Pistele sīnt nişte cercuri concentrice, care pornesc cu numerotarea de la exterior către interior. Sectoarele seamănă cu feliile de portocale, atunci cīnd portocala este tăiată transversal de la jumătate.
Prin operaţia de formatare, unităţile de disc sīnt pregătite să īnregistreze informaţie. Este necesară o singură formatare la īnceput. Dacă avem deja date, prin operaţia de formatare se pierd toate datele de pe acea unitate de disc. Operaţia se practică cīnd nu se poate distruge un virus.
Pentru a formata o dischetă, se tastează comanda :
Format A:
Iar pentru a formata harddiscul se tastează comanda :
Format C:
La ora actuală, datorită capacităţii mari de stocare a harddiscurilor moderne, ele sīnt partiţionate, adică īmpărţite īn mai multe discuri logice. Astfel că pentru un HDD nu mai este alocată numai litera C ci se alocă mai multe litere, conform cu cīte partiţii există. Pentru formatare se scrie litera corespunzătoare unităţii logice.
Eticheta de volum sau Volume Label este numele dat unui disc, nume ce se īnregistrează electronic pe discul propriu-zis, īn timpul procedurii de formatare. Acesta apare pe ecran, atunci cīnd se foloseşte comanda DIR.
Dacă īn timpul formatării se descoperă sectoare defecte, ele sīnt marcate pentru ca sistemul de operare să nu le folosească.
O dischetă care īncă se mai foloseşte la ora actuală (Ianuarie 2000) este cea de 3,5 inc. Prin formatare ea are 80 de piste, cu cīte 18 sectoare pe pistă şi foloseşte ambele feţe, fără a fi īntoarsă.

Copierea dichetelor


Pentru copierea dischetelor se foloseşte comanda Diskcopy. De obicei se foloseşte o singură unitate de disc şi de aceea comanda are forma :
Diskcopy A: A:
Prima unitate este discul sursă (A:) iar a doua discul destinaţie, care īn cazul nostru este tot A: . Există calculatoare cu a doua unitate de disc la fel şi atunci se scrie B: .
La copierea dischetelor cu comanda Diskcopy trebuie să avem ambele unităţi de disc cu aceiaşi densitate, deci nu putem copia cu această comandă de pe dischete de 5,25 inch (cine mai are aşa ceva ?) pe dischete de 3,5 inch.

Verificarea unităţilor de disc


Pentru a verifica starea unei unităţi de disc şi pentru a īncerca să facem remedieri, se utilizează comanda Scandisk.
Scandisk C: D:             Scanează unităţile de disc C: şi D:
Scandisk /ALL              Scanează toate unităţile de disc
Scandisk C: /Autofix    Scanează Discul C: şi īnştiinţează utilizatorul
                                       cīnd īntīlneşte defecte şi oferă posibilitatea de a
                                       alege cum să procedăm.





Despre memorie



Memoria convenţională – Reprezintă primii 640 Ko de RAM. Aceasta este cea mai importantă parte de memorie.
Memoria superioară       – Reprezintă  memoria  dintre  640 Ko şi 1 Mo.  Īn mod normal, această zonă este rezervată pentru sistemul de operare.
Memoria extinsă              – Este  memoria  peste  1 Mo. Aceasta nu poate fi folosită pentru a rula programe, ci doar pentru stocarea temporară a datelor. Numai anumite programe speciale, cum ar fi Windows 3.1 sau 3.11 sau AutoCAD-ul pot folosi această zonă de memorie. Aceste programe au acces la memoria extinsă, nu prin intermediul sistemului de operare DOS, ci printr-un manager al memoriei extinse cum ar fi EMM386.EXE .
Memoria suplimentară – (High memory). Reprezintă primii 64 Ko de memorie extinsă. Cu ajutorul unui manager de memorie cum ar fi HIMEM.SYS , sistemul de operare DOS poate avea acces direct la această parte a memoriei extinse. Īn memoria īnaltă sīnt stocate programele pentru dispozitivele periferice, programele rezidente īn memorie sau chiar sistemul DOS.
Memoria expandată      – Este o  memorie specială care este cuplată cu DOS-ul printr-o fereastră din memoria superioară.

Pentru a vedea cītă memorie are sistemul de calcul şi de care tip se scrie comanda : MEM şi se apasă Enter.
Pentru a afişa o listă de programe īncărcate curent īn memorie, se foloseşte comanda MEM īmpreună cu comutatorul logic /C şi cu comutatorul logic /P pentru a se afişa informaţiile ecran cu ecran. Comanda se scrie astfel :
MEM /C /P











Editarea unui fişier cu editorul DOS



Pentru a porni acest editor, se tastează īn linia de comandă Edit şi pe ecran ne apare fereastra programului.

 
Imaginea nr. 1 : Editorul DOS

Este un editor simplu care poate crea fişiere noi, le poate deschide, le putem salva pe disc, le putem tipări, se pot face căutări. Este bun pentru editarea fişierelor Autoexec.bat şi Config.sys .


Fişierul Autoexec.bat


Iată cīteva din cele mai obişnuite comenzi dintr-un fişier Autoexec.Bat :
    PATH (Cale). Indică sistemului de operare DOS o listă de cataloage īn care să caute fişierele program ce nu se găsesc īn catalogul curent.
PATH C:\DOS
    SMARTDRV.EXE . Această comandă introdusă īn Autoexec.bat

        Vornicescu Silviu
vornicescus@yahoo.com
          0741.145.430

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro