Acest experiment a luat denumirea de Efectul Magnus după fizicianul şi  chimistul german H.G. Magnus; el a fost primul care a experimentat(în anul  1853) şi a investigat acest efect.
  Fie un cilindru de rotaţie asezat într-un curent  de fluid în regim laminar, perpendicular pe axa cilindrului. 
  Datorită vâscozităţii (Forţei de frecare) cilindrul antrenează straturile  de fluid din vecinătatea sa, în sensul mişcării sale de rotaţie. În pct. A  viteza fluidului va fi mai mare decât în B, unde cilindrul se roteşte în sens  invers curgerii fluidului. Conform teoriei lui Bernoulli, presiunea statică  laterală asupra cilindrului va fi mai mare în B decât în A, astfel încât apare o forţă rezultantă transversală spre partea  unde viteza fluidului este mai mare. Acesta este Efectul Magnus.
  Ca regulă practică, corpul este  împins transversal din regiunea cu liniile de curent rare spre regiunea cu  liniile de curent dese.
  Efectul poate fi ilustrat punând în rotaţie un  cilindru din carton şi aruncându-l orizontal. După sensul rotaţiei, traiectoria  cilindrului va curba lin sau brusc spre pământ. Se poate folosi şi un plan  înclinat pe care se rostogoleste (şi luneca) un cilindru.
  O altă  experienţă se poate face după cum urmează:
  Materiale necesare :
Descrierea experimentului :
Observaţii :
Mosorul se va roti foarte  repede şi va aluneca, părăsind masa, în loc să cadă după parabolă, mosorul va  zbura în sus descriind o buclă. 
Pstatic + Pdinamic + Ppoziţie =  constant
  Ppoziţie = constant
  Pdinamic  – creşte datorită faptului că straturile sunt antrenate de cilindru;
  Pstatic –  din Legea lui Bernoulli, presiunea statică scade → forţa laterală rezultantă va  devia cilindrul, 
  obligându-l să efectueze o mişcare curbilinie.
  Aplicaţii practice la:
P = presiune.
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |