1
ECOTEHNICA PLANTATIEI
POMICOLE
PE ROD
-SAMANTOASE-
DEFINITIE,TERMINOLOGIE
Pomicultura este o ramura a
stiintelor agricole si ,in acelasi timp,unul dintre principalele
sectoare ale productiei horticole.Etimologic,aceata denmire deriva de
la latinescul pomus,-i=arbore fructifer si
cultura,-ae=ingrijire,cultivare.Ca sector de productie,pomicultura
reprezina activiatea tehnico-economica si administrativa desfasurata
pentru obtinerea fructelor.
Aparuta initial ca o indeletnicire
practica,productia de fructe a avut o evolutie progresiva,trecand de la
acumulari de cunostinte si experienta la generalizari,principii si legi.
Activitatea desfasurata i domeniul stiintei
pomicole are ca scop obtinerea fructelor,acestea fiind produse
horticole indispensabile vietii omului.Fructele proaspete constituie
singura categorie de alimente de origine vegetala care intra in
alimentatia umana asa cum le produce planta,fara nici un fel de
preparare culinara sau industriala si fara nici un fel de
adaos(condimente,mirodenii,etc).Dimpotriva,utilizarea lor ca mancaruri
gatite,compoturi sau alte produse preparate in gspodarie sau
industrializate conduce la micsorarea valorii biologice
initiale(ex.reducerea continutului in vitamine).
CLASIFICAREA POMICOLA
In fuctie de particularitatile biologice si
tehnologice ale speciilor fructifere de climat temperat,au fost
alcatuite 4 grupe:pomacee,drupacee,nucifere si baciforme,carora li se
adauga si grupa speciilor subtropicale.
Pomaceele(samantoasele)Cuprind specii din
familia ROSACEAE,subfamilia POMOIDEAE,si anume:mar,par,gutui,etc.
Speciile de pomoidee sunt bine adaptate
climatului temperat in care s-au format.Sunt foarte rezistente la
ger,astfel ca suporta bine cele mai aspre ierni din climatul
nostru.Repausul de iarna al mugurilor lor fiind lung,inflorirea scapa
de brumele tarzii de primavara.Fiind pretentiaoase fata de umiditate si
de fertilitatea solului,reusesc mai ales in zona dealurilor din tara
noastra.Soiurile cu maturarea timpurie a fructelor au cerinte mai
scazute fata de apa,astfel ca pot fi cultivate si in regiunile mai
secetoase.Durata de viata in cultura a speciilor de pomacee este
mare,iar intrarea pe rod relativ tarzie.Acestea depind mult de sistemul
de cultura:in livezile clasice pomii traiesc 60-70 ani si incep sa
produca economic de la 5-7 ani;in cele intensive si
superintensive,traiesc 15-25 ani si dau recolte economice incepand din
al doilea si al treilea an.
Fructele sunt „false”,deoarece la alcatuirea
lor participa nu numai ovarul,ci si receptaculul
florii,concrescute;acestea poarta denumirea de poame.Mugurii florali
sunt micsti.Ramurile de rod ale pomaceelor au muguri floriferi situati
terminal,iar spre baza lor exista rezerve de muguri vegetativi.
Degarnisirea ramurilor se face intr-un ritm
lent.Suporta taierile si isi vndeca ranile relativ usor.Majoritatea
soiurilor sunt autosterile.Se altoiesc pe numerosi portaltoi(mai ales
la mar).
INTRETINEREA SI LUCRAREA SOLULUI
In plantatiile pomicole din tara noastra sunt raspandite
urmatoarele sisteme de intretinere si lucrare a solului:ogorul
negru(lucrat);ogorul combinat cu erbicide;culturi intercalate;culturi
petru ingrasaminte verzi;inierbarea si mulcirea solului.
Ogorul lucrat.Se practica pe terenuri cu panta
redusa si in zone cu precipitatii scazute.Se caracterizeaza prin
mentinerea solului afanat pe tot parcursul anului,fara crusta si
buruieni,prin mobilizare repetata.Acest mod de intretinere se
realizeaza pe intervale,prin executarea unei araturi de toamna,iar in
primavara si in cursul verii se fac 3-4 discuiri si cultivari
alternativ.Pe randul de pomi,solul se mobilizeaza manual sau
mecanizat.Aratura se face pe soluri usoare la 18-20 cm,cand portaltoiul
utilizat are o inradacinare profunda si la 10-12 cm ,in cazul
portaltoilorcu inradacinare superficiala;pe solurile mijlocii la 20-25
cm,la speciile altoite pe portaltoi cu inradacinare profunda si la
10-14 cm,la portaltoii cu inradacinare superficiala;pe solurile
grele,in functie de adancimea de inradacinare,se recomanda executarea
lucrarii la 12-25 cm.
Ogorul cu ingrasaminte verzi.Este recomandat pentru zone
cu precipitatii de peste 700 mm anual.
In intervalul cand pomii au nevoi mari de apa
si elemente nutritive solul se intretine ca ogor lucrat,iar in restul
timpului este ocupa cu culturi pentru ingrasaminte verzi.Acestea se
incorporeaza in sol la inflorire,cand au continutul maxim de substante
nutritive.
In functie de momentul infiintarii culturilor
pentru ingrasamant verde,pot fi:de toamna,primavara si vara.
Ogorul cu ingrasaminte verzi prezinta
urmatoarele avantaje:mareste continutul solului in materie
organica;reduce procesul de eroziune a solului;ipiedica procesul de
imburuienare si intensifica activitatea microorganismelor
aerobe;inlatura excesul de umiditate;reduce oscilatiile de
temperatura;favorizeaza structurarea solului si obtinerea unor fructe
de calitate superioara si cu pastrare buna.
Inierbarea solului.Se realizeaza prin cultivarea
terenului din plantatii cu diferite ieruri perene.Se practica in zone
cu precipitatii suficiente,amplasate pe terenuri in panta si supuse
eroziunii,sau pe terenuri plane care nu pot fi irigate.Imbinarea poate
fi facuta pe toata suprafata sau numai pe intervalele dintre randurile
de pomi ,iar pe randuri de pomi o banda de 1-2m se intretine ca ogor
lucrat.In cazul in care distanta dintre randurile de pomi si intre pomi
pe rand este mai mare portiunea lucrata este circulara ,iar raza
cercului este mai mare fata de proiectia coroanei cu 0,5-1,0.In functie
de durata intelenirii terenului inierbarea poate fi:permanenta(cand
ineierbarea are aceeasi durata de existenta cu plantatia)si
temporara(cand dupa 2-4 ani de la infiintare se desteleneste si
se incorporeaza in sol,urmand ca o perioada similara de timp sa se
intretina ca ogor lucrat.In acest caz intelenirea nu se face pe toata
suprafata parcelui ci in alternanta .
Inierbarea temporara,alternativa a intervalelor,sub
forma de benzi si cosirea repetata a ierbii nu influenteaza negativ
cresterea si fructificarea pomilor.
FERTILIZAREA PLANTATIILOR POMICOLE
Necesitatea administrarii ingrasamintelor este
determinata de cateva particularitati:plantatiile pomicole sunt
amplasate cu precadere pe terenuri in panta,cu fertilitate naturala mai
slaba;livezile fiind monoculturi care ocupa terenul peste 15-20
ani,secatuiesc unilateral solul in substante nutritive ;aprovizionarea
cu ingrasaminte influenteaza nivelul productiei in anul
respectiv,precum si gradul de diferentiere a mugurilor floriferi pentru
recolta anului viitor.De regula,1 kg de ingrasaminte NPK determina un
spor de 6-7 kg de fructe.
Administrearea ingrasamintelor determina urmatoarele
efecte pozitive:se obtin productii sporite(2-10 ori) si de calitate
superioara;grabeste intrarea pe rod a pomilor ;prelungeste longevitatea
plantatiilor ;mareste capacitatea de asimilare a aparatului
foliar ;asigura o crestere mai intensa a lastarilor ;se formeaza ramuri
de rod viguroase;creste rezistenta pomilor la ger si la unele boli,etc.
Consumul de eslemente nutritive.
Intre sistemele de prductie exista deosebiri
importante de consum.Astefel in primii 5 ani de la plantare,pomii
dintr-o livada clasica de mar extrag de pe 1 ha 210 kg substante
nutritive;cei din livada intensiva 590 kg,iar cei din livada
superintensiva 1459 kg.Dupa 10 ani consumul se ridica la 931 kg in
livada clasica,2961 kg in cea intensiva si 5010 kg in cea
superintensiva.
Doze,epoci si feluri de ingrasamant
Pentru plantatiile tinere se pot
recomanda,orientativ,pe un pom anual:5 kg gunoi de grajd+16 g N,12 g
P205,8 g K2O.Toamna se incorporeaza ingrasamintele organice de Psi
K+1/4 din doza de N,iar primavara restul de N.
Fertilizarea suplimentara foliara.Ingrasamintele
complexe foliare romanesti faciliteaza absorbtia mai rapida a
elementelor minerale,chiar in conditii de seceta prelungita.Ele au dus
sporuri mari de recolte de mar.
Aplicarea amendamentelor pe solurile acide.Se face o
data la 8-10 ani,sub aratura de toamna,inaintea plantarii
pomilor.Rezultate bune s-au obtinut pe soluri brun-roscate podzolite
dintr-o livada de mar de la SCPP Geoagiu,cand s-au aplicat 9950 kg
calcar/ha si 9 t/ha reziduri calcaroase.
Tipuri de ingrasaminte folosite in
pomicultura.Ingrasaminte organice,gunoi de grajd,compost,turba,guni de
pasari,dejectii lichide,frunze uscate,ingrasaminte verzi.
Ingrasaminte chimice:INGRASAMINTE AZOTATE,
INGRASAMINTE FOSFATICE,INGRASAMINTE POTASICE,INGRASAMINTE CHIMICE
COMPLEXE.
IRIGAREA LIVEZILOR
Asigurarea factorului apa constituie un element
determinant in desfasurarea procesului de crastere si productie a
pomilor.Exista o corelatie pozitiva intre volumul transpiratiei si
cantitatea de substanta uscata elaborata de planta,raport cunoscut sub
denumirea de coeficient de transpiratie.Acesta este utilizat pentru
evaluarea consumului hidric ale diferitelor specii pomicole.
Evaluarea cantitatii de apa din sol.Se poate realiza
fie prin metode clasice de ridicare a probelor de sol,cantarire,uscare
in etuva si calculul continutului de apa,fie cu ajutorul unor mijloace
mai expeditive :tensiometre,umidometre cu rezistenta electrica de tip
Bouyoucos,umidometre cu neutroni si altele.
Metode de irigare.Dintre cele mai
folosite,mentionam:pe brazda,prin aspersiune,subterana,prin picurare si
bazine.
Udarea pe brazde este adoptata pe solurile cu
textura mijlocie,terenuri cu pante reduse si uniforme,precum si pe
pante mai mari,orientand brazdele pe curbele de nivel cu o inclinare de
1-1,5%.Este un sistem economic datorita circulatiei apei prin
gravitatie.
Irigarea prin bazine poate fi adoptata pe terenuri
cu panta de 1-2 %.Apa adusa prin canale deschise sau conducte ingropate
este distribuita la baza omului in bazine amenajate cu digulete de
15-25 cm inaltime.
RECOLTAREA FRUCTELOR
Recoltarea productiei de fructe finalizeaza complexul de
masuri aplicat in livada,care determina evolutia calitatii produselor
in procesul de valorificare.Recoltarea si manipularea fructelor
solicita un nivel corepunzator de dotare tehnica si un volum mare de
forta de minca ,in special pentru fructele destinate consumului in
stare proaspata.
In perioada recoltarii,in fermele
pomicole,numarul muncitorilor creste de 15-20 ori.Multitudinea
speciilor si soiurilor existente fac ca recoltarea fructelor din
parioadele optime,in functie de destinatia productiei ,sa fie un proces
tehnologic complex ce hotaraste,in final,insasi eficienta culturii
Dotarea tehnico-materiala pentru recoltarea
fructelor.Fermele specializate trebuie sa aiba o dotare tehnica
materiala corespunzatoare pentru a nu se intarzia recoltarea insasi.
ALTOIREA
Altoirea prin oculatie este o metoda foarte veche de altoire si
continua sa fie cea mai des folosita. Desi exista cateva variante de
apicare a acestei metode, principiul este acelasi: sub o deschidere
practicata in scoarta portaltoiului se amplaseaza un fragment din
scoarta altoiului care contine un mugure al acestuia. Cele mai
cunoscute metode de oculatie sunt: oculatia in ochi dormind, oculatia
in ochi crescand, oculatia inelara, oculatia cu placa intermediara.
Oculatia in ochi dormind
O conditie importanta in vedereaaplicarii oculatiei este desprinderea
cu usurinta a scoartei port-altoiului. Pentru aceasta, perioada optima
este situata in lunile iulie-august. Nu trebuie sa se inteleaga ca in
restul anului este imposibil sa poata fi dezlipita scoarta de pe lemn.
Sunt destule cazuri in care oculatia se practica la inceputul
primaverii, cu altoi recoltati atunci si cu un oarecare procent de
reusita. Iulie-august este, insa, perioada optima cand desprinderea
scoartei de lemn are loc cu raniri minime ale tesutului de cambiu. In
general, in pepiniere se altoiesc in luna iulie- prunul, piersicul,
parul, gutuiul si cateva soiuri de mar. In august, sunt altoiti marul,
ciresul si visinul.
Pe portaltoi se alege locul de practicare a inciziei in forma de T.
Acesta se va afla intr-o zona de scoarta neteda, situata la 10-15 cm de
la sol in cazul portaloilor obtinuti vegetativ si la 6-7 cm de la sol
in cazul celor obtinuti generativ. Este preferabil ca altoiul sa fie
aplicat spre directia din care sufla vatul predominant. Se va curata
scoarta de pamant cu ajutorul unei carpe uscate si se va practica
incizia in forma de T doar din doua taieri consecutive: prima,
orizontala, va avea lungimea de aproximativ 1 cm, iar cea de-a doua,
verticala, lunga de 3 cm. nu se va dezlipi inca scoarta pe cele doua
laturi ale taieturii verticale. Se va urmari doar taierea scoartei, nu
si patrunderea in tesutul lemnos. Din recipientul de pastrare se scoate
primul fragment de lastar-altoi care, obligatoriu, a fost deja fasonat
in momentul recoltarii: frunzele indepartate, lasand doar 1 cm de
petiol, verful nelignificat si baza indepartata. Intru-cat dintr-un
lastar fasonat pot fi preluate atatea fragmente-altoi cati muguri
contine, se recomanda inceperea cu primul mugure de la varf. Se prinde
cu mana stanga ramura-altoi, astfel incat varful acesteia sa iasa din
palma, in interior, 3-4 cm. patru degete ale mainii drepte vor apuca
manerul briceagului iar degetul mare va sprijini ramura la iesirea
acesteia dinpalma stanga. Preferabil, dintr-o singura miscare se va
detasa mugurele altoi.
Conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca un mugure
altoi apt de a fi folosit sunt urmatoarele:
- taietura in scoarta nu trebuie sa atinga nucleul mugurelui (radacina
acestuia inspre interior);
- scutisorul cu mugurele altoi trebuie sa contina tesut de cambiu pe o
suprafata cat mai mare;
- nu trebuie antrenat decat foarte putin tesut lemnos.
Daca la examinare rezulta ca taietura a fost prea superficiala si ca a
fost atins nucleul mugurelui, se renunta la utilizarea acelui scutisor
cu mugurele altoi. Daca se constata ca a fost antrenat prea mult
lemn,acesta va fi indepartat cu grija si, in functie de reusita,
scutisorul se va utiliza sau nu.
Atunci cand se considera ca scutisorul cu mugurele altoi este apt
pentru a fi aplicat pe portaltoi se trece la dezlipirea scoartei in
zona inciziei in forma de T.
Pentru aceasta se foloseste varful lamei briceaguluide altoit si numai
in caz de desprindere cevca mai anevoiasa se va utiliza spatula aflata
pe partea opusa a varfului lamei. Baza scutisorului (mugurele orientat
in sus) se introduce in partea superioara a deschiderii in T si se
apasa usor scutisorul in jos fara a atinge mugurele. Cand acesta nu mai
inainteaza, nu se va mai insista prin fortare. Daca, in final, o parte
a portiunii de scoarta a ramas deasupra taierii orizontale a inciziei
T, atunci scutisorul va fi scurtat astfel incat sa patrunda perfect in
interior.
Operatia urmatoare consta in legarea zonei de altoire cu rafie sau
benzi speciale de altoit. Legarea incepe de la partea superioara si va
ocoli foarte atent mugurele.
Rezultatele concludente ale operatiei de altoire pot fi oferite cam
dupa 3 saptamani. Starea petiolului frunzi aflate pe scutisor este
foarte concludenta: daca petiolul a cazut singur sau daca se desprinde
la cea mai usoara atingere, sunt semne ca altoiul s-a prins. Daca,
dimpotriva, petiolul est euscat dar se edsprinde greu de scutisor care,
la randul lui, are un aspect uscat, prinderea este putin probabila.
Altoirea in ochi crescand
Se executa intocami ca si altoirea in ochi dormind dar este aplicata la
inceputul lunii mai, folosind ramuri recoltate inca in toamna.
Scutisorul se introduce sub scoarta direct de pe lama briceagului fara
al atinge cu mana.
Oculatia inelara
Comparativ cu alti pomi fructiferi, scoarta de nuc est emai groasa,
distanta de la stratul tesutului de cambiu fiind seminifcativ mai mare.
Preintr-o taiere limitata in lungime la aproximativ 30 mm a
scutisorului-altoi nu se va putea reusi prinderea decat a unei
suprafete mici de tesut cambial. Acesta este motivu pentru care, in
acest caz, se practica o fereastra dreptunghiulara in scoarta
portaloiului iar pe ramura de altoi se preia un ffragment de scoarta de
aceleasi dimensiuni cu care se astupa fereastra portaltoiului.
Oculatia inelara se aplica pe trunchi la diverse inaltimi dar si pe
ramificatiile principale alecoroanei. In acest din urma caz, pe o
ramificatie pot fi plantati chiar mai multi altoi, pornind de la o
distanta de aprox. 40 cm de la punctul de ramificare din tulpina.
Altoirea se poate face si din lemn de mai multi ani.
Oculatia cu placa intermediara
Exista situatii cand un anumit port-altoi cunoscut ca fiind compatibil
cu o anumita specie respinge totusi unul sau mai multe soiuri
apartinand speciei respective si le tolereaza pe celelalte. In aceste
situatii se poate face o altoire intermediara, dar procedeul necesita
timp. In loc sa se execute o altoire intermediara si sa se astepte pana
cand altoiul creste suficient pentru a fi el insusi altoit, se
intercaleaza o placuta preluata de pe lastratul intermediar si se
amplaseaza intre altoi si portaltoi.
In despicatura T se introduce, mai intai, placa intermediara, iar peste
ea, placa altoi pana la jumatate. In continuare, cele doua palci se
imping impreuna in pozitie definitiva. Legarea se face ca in cazul
oculatiei clasice.
Altoirea Chip
Aceasta metoda de altoire este, intr-un fel, un hibrid intre altoirea
prin oculatie si cea copulativa.
Altoirea prin oculatie presupune utilizarea unui fragment de scoarta
care contine un singur mugure altoi si nu trebuie sa contina tesut
lemnos. Altoirea Chip foloseste tot un fragment de ramura cu un tesut
mugure, dar acest altoi poate contine si o anumita cantitate de tesut
lemnos.
Metoda Chip se poate aplica iarna, primavara dar si vara. Dupa ce
loculd e altoire a fost ales pe trunchi la inlatime de 10-15 cm fata de
sol se degajeaza zona de posibilii lastari si se curata locul cu o
carpa. Prima taietura se aplica portaltoiului transversal pe ax, sub un
unghi de apoximativ 20 de grade cu orizontala. Aceasta taietura va avea
o profunzime de cel putin 3 mm. Se muta lama briceagului deasupra
acestei taieturi cu 3-4 cm. se practica o taiere pierduta condusa
in asa fel incat finalul ei sa intalneasca capatul interior al primei
taieturi. Fragmentul detasat cu aceste doua taieturi nu se poate
utiliza, deci se arunca in final. De pe ramura altoi va trebui sa fie
detasat un fragment identic ca marime cu cel detasat de pe portaltoi
dar care trebuie sa contina un mugure dispus la jumatate din inaltimea
penei altoiului. Pentru aceasta va putea fi folosit fragmentul detasat
de pe portaltoi facand masuratorile si insemnarile necesare. Se mai pot
face si retusuri, dar important este ca, in final, altoiul trebuie sa
se imbine perfect in sectiunea portaltoiului. Se leaga cu banda de
polietilena, pornind de la partea superioara si se ocoleste cu grija
mugurele. Atunci cand altoirea se face primaara, se recomanda
protejarea zonei ranite. Bandajul se va indeparta dupa aprox. 5
saptamani.
1
CULTURA MARULUI
Importanta:In productia mondiala de fructe,marul are o pozitie
deosebita deoarece,impreuna cu bananierul si portocalul,asigura 2/3 din
recolta globala,fiecare dintre specii contribuind in masura aproape
egala.
Pondearea pe care o are cultura marului in economia mondiala a
productiei de fructe se datoareaza,in primul rand,rolului pe care il au
fructele in alimentatia ratioanala a omului,apoi in prevenirea si
combaterea unor maladii,in sporirea venitului national,precum si in
ameliorarea conditiilor microclimatice de viata.
Merele au o compozitie chimica extrem de complexa.Ele
contin:zaharuri,acizi organici,substante tanoide,pectice,proteine.
Continutul in substante hranitoare,precum si echilibrul zahar/aciditate
specific,asociat cu substante aromate si cu o coloratie variata,face ca
marul sa constituie o imbinare fericita de proprietati alimentare si
organoleptice.Armonia gustului,parfumul subtil si textura placuta a
merelor sunt apreciate unanim si le situeaza in categoria alimentelor
solicitate pe toate meridianele si paralelele globului.
Aria de raspandire.Cele peste 4500000 ha ocupate cu mar sunt raspnadite
in ambele emisfere ale globului terestru si in toate continentele .Desi
unele tari situate in zone tropicale dau productii care ajung la nivele
ce merita a fi mentionate in statisticile internationale,marul ramane
specia fructifera caracteristica zonelor temperate.Recoltele obtinute
in tarile tropicale sunt de natura sa sublinieze marea varietate a
acestei specii ,posibilitatile ei de aclimatizare la conditii de mediu
diferit si,ca urmare,de extindere,a arealului de cultura.
In Romania exista conditii naturale de clima si sol foarte favorabile
pentru cultura marului,care ocupa in prezent 116 mii ha amplasate in
principal in regiunile care corespund ariei naturale de raspandire a
speciei spontane-marul paduret.Acesta este nelipsit din peisajul
padurilor noastre de stejar si fag care se asociaza de preferinta.
Din analiza productiei pe tara se constata ca 5 judete din zonele de
deal,enumerate in ordinea volumului
productiei:Bistrita-Nasaud,Arges,Amaramures,Valcea si suceava sdau
aproximativ 40% din recolta totala a tarii.
SPECII SPONTANE,SOIURI
Indiscutabil,principala specie spontana ce a contribuit la formarea
multor soiuri este marul paduret.In tara noastra el este situat apx in
centrul vastei arii de raspandire,care cuprinde Europa,partea
septentrionala,Asia Mica,S fostei URSS,S si E Marii Caspice.
O alta specie spontana care a participat la formarea unora dintre
actualele soiuri este marul pitic.
Marul siberian este a treia specie spintana cu rol de genitoare a unor
soiuri cultivate.
Marul siberian este foarte productiv,foarte rezistent la ger dar sufera
de seceta in verile calde.
Marul chinezesc are,de asemenea,contributie insemnata la formarea unor
soiuri cultivate,nu a fost gasit in stare spontana,din care cauza unii
specialisti nici nu-l considera specie independenta.Are caractere
intermediare intre marul pitic si cel siberian si apropiate de marul
cultivat.Este raspandit pe tot continentul Asiei de unde s-a extins
pana dincoace de Muntii Urali in centrul si nordul CIS.
Marul japonez ,specia hibrida de vigoare redusa cu fructe
mici,lung-pedunculate,este si el mult utilizat in hibridari datorita
rezistentei la bolimin special la fainarea marului,cea de-a doua boala
in ordinea descrescanda a pagubelor provocate marului .
CARACTERISTICI MORFOLOGICE SI DE PRODUCTIE
Asocierea diferitelor soiuri cu unul din numerosii portaltoi cnduce la
obtinerea de pomi ale caror particularitati biologice constituie
rezultatul interactiunii celor 2 parteneri si sunt diferite de ale
fiecaruia luat separat.Aceasta sporeste diversitatea speciei si ii
confera o mare amplitudine ecologica,precum si posibilitatea de
cultivare in forme si sisteme variate.
Habitusul si ristmul de crestere al organelor epigee.Forma si
dimensiunile coroanei sunt caracteristice soiului.Coroanele pot fi
sferice sau globuloase
(Cretesc,Patul,Jonathan),sferic-turtite(Domnesc,Banana de iarna,Frumos
galben)larg-piramidale(starking delicious)sau chiar
columnara(Wijcik,Walz,Bolero).
Vigoarea merilor cultivati.Este determinata de asociatia
soi-portaltoi,de factori de mediu si tehnologia de cultura.Conditiile
favorabile de mediu si agrotehnica superiara conduc la dimensiuni mai
mari ale pomilor in comparatie cu un mediu nefavorabil,sol sarac si
absenta lucrarilor de ingrijire.
Ritmul de crestere al ramurilor de schelet si implicit al
volumului
coroanei este destul de mare in tineretea pomilor si scade pe masura
inaintarii in varsta.In periada de tinerete,nivelul cresterii anuale a
lastarilor de prelungire a ramurilor de schelet,denumiti in ultima
vreme si lastari indicatori trebuie sa fie cuprinsa intre 60 si 80 cm.
Pentru periada de maturitate in care domina procesul de
rodire,,lastarii indicatori trebuie sa atinga lungini de 20-35 cm la
merii altoiti pe portaltoii vigurosi cu coroane globuloase si de cel
putin 30-40 cm la merii altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare
mijlocie.
Calitatea fructelor.In aceasta privinta,rolul primordial revine
soilului.In diverse asociatii soi-portaltoi s-a observat,insa ca si
portaltoiul poate influenta.Portaltoii vigurosi influenteaza in sensul
reducerii dimensiunilor fructului M7 favorizeaza o buna coloratie a
fructelor,M2,dimpotriva,conduce la o slaba coloratie a lor.
Durata medie a vietii marului este de 35-40 ani;in cazul altoirii pe
portaltoi vigurosi poate atinge chiar 50 ani,pe portaltoi vegetativi de
vigoare slaba si submijlocie si cultivati in sistem intensiv,el atinge
o varsta medie de 20-30 ani .In cultura superintensiva durata economica
a pomilor altoiti pe portaltoi de vigoare scazuta se apreciaza la 10-15
ani .
Epoca de coacere a merelor.Se esaloneaza pe o periada mare de
timp,incepand din iunie-iulie,cand fructele se afla pe pom si pana in
decembrie in care caz maturitatea de consum are loc in depozitul de
pastrare .
COMBATEREA BILOGICA A INSECTELOR DAUNATOARE IN LIVEZILE DE MER
In livezile de mar numarul agentilor fitopatogeni si
al
daunatorilor este mare, ceea ce face ca pe plan mondial pirderile sa
fie apreciate la 28,8 %.
Dintre daunatorii mai raspanditi citam : paduchele
din San Jose’
(Quadraspidiotus perniciosus), Paduchele verde al marului (Aphis pomi),
Puricele melifer al marului (Psylla mali), Viermele merelor
(Laspeyresia pomonella), Nalbarul sau Albilita (Aporia crataegi),
Fluturele cu abdomen auriu (Euproctis chrysonrheea), Omida paroasa a
stejarului (Lymantria dispar), Omida paroasa a dudului (Hyphantria
cunea), Inelarul (Malacosoma neustria), Cotarul verde (Cheimatobia
brumata), Gargarita florilor de mar (Anthonomus pomorum) gandacul paros
(Epicometis hirta), carabusul de mai ( Melolontha melolontha),
Gargarita mugurilor (seiaphobus squalidus), Gandacul puietilor
(Capnodis tenebrionis), Viespea cu feresrau (Hoplocampa testudinea),
Acarianul brun (Bryobia rubrioculus), Acarianul Rosu (Panonychus ulmi).
Metodele Biologice de combatere a bolilor si
daunatorilor constituie piatra fundamentala a conceptului de lupta
integrata.
In combaterea biologica se folosesc zoofagi (dusmani
naturali) care limiteaza inmultirea daunatorilor.
In tara noastra in anul 1923 W. Knechtel a introdus
viespea
parazita nomofaga Aphelinus mali importata din Franta si a obtinut o
diminuare in proportie de 80 – 100 % a populatiilor de paduche lanos
(Eriosoma lanigerum) din livezile de mar. In prezent in combaterea
biologica se folosesc urmatoarele insecte parazite :
- Prospaltella perniciosi care se dezvolta pe seama
larvei si
adultilor paduchelui din San Jose’. Cresterea vispei se face in
laboratoare speciale. Vispile obtinute se lanseaza in livezile
infestate primavara in lunile aprilie mai in 2 etape : la inceput la
aparitia larvelor si la aparitia adultilor. Norma de lansare variaza in
functie de gradul de infestare. Aceasta viespe reduce cu 80 – 90 %
daunatorii de carantina din livezile de mar.
- Trichogramma embryophagum. Aceasta viespe
paraziteaza in special
oule de Sitotroga cerealella. Lansarea in livezile d emeri se face in
perioada depuneri in masa a oulelor de catre daunator, cu o norma de
20.000 – 30.000 de viespi / ha.
Paduchele din San Jose’ are numeroase specii de paraziti si pradatori
naturali dintre care ca specii parazite mai importante sunt :
Prospaltella perniciosi, P. Fasciata si Aphytis proclia iar ca specii
pradatoare : Chilorus bipustulatus si C. renipustulatus. Aceste specii
sunt importate in perspectiva folosirii lor in combaterea biologica
dirijata.
Impotriva speciilor de Lepidoptere defoliatoare se folosesc tratamente
cu Thuringin (0,4%), Dipel (0,1%), Bactospeine (0,15%).
Omizile defoliatoare pot fi mentinute sub PEDP de tratamente
sistematice cu preparate de baza de B. thuringiemsis. Un astfel de
produs contine 6000 U.A. (unitati active)/mg de complex spori –
cristale, in doza de 1,5 kg/ha sub forma de pulbere umectabila este
foarte eficace.
Viermele merelor este combatut cu preparate biologice pe baza de
bacterii cu Bacillus thuringiesmsis (Turintux) si B. cereus.
Folosindu-se viespi oofagi ca : Trichogramma embryophagum, prin lansari
de cate 20.000 – 60.000 de viespi/ha, se obtine o reducere a stocului
cu 35 – 65 %.
Se foloseste feromonul sexual specific : Atrapom, Codlemone pentru
stabilirea momentelor optime in avertizarea tratamentelor (prin
atragerea mascululor in sursa de feromoni) sau pentru combaterea
directa (prin dezorientarea masculilor). Amplasarea a 1 – 2 curse cu
feromoni la ha permite stabilirea mai precisa a curbelor de zbor.
Tot impotriva virmelui merelor (Laspeyresia pomonella) s-a aplicat
metoda autocida. Acest procedeu implica fie iradierea populatiilor
daunatoare in biotopul lor natural, fie alcatuirea de loturi de
indivizi care sunt mentinuti in conditii controlate si care, dupa
aplicarea unui tratament de starilizare, sunt eliberati in natura. Prin
lansarea unui efectiv de insecte sterile mult superior populatiilor
naturale in care se aplica acest tratament, acest neajuns poate fi
inlaturat.
Pentru combaterea biologica a insectei Hypantria cunea se utilizeaza
endohormoni, substante secretate de glandele cu secretie interna a
insectelor si care intervin in dezvoltarea acestora. Acestia sunt :
hormonul juvenil si hormonul de naparlire. Prin tratarea stadiilor
sensibile ale insectelor cu aceste substante se produc perturbari in
dezvoltare, iar in final se ajunge la sterilizarea sau pierderea
insectelor. In tara noastra s-au sintetizat o serie de substante
juvenoide ca : JTC – 1, JTC – 2, JTN – 3, JTN – 4, JA – 1, JA – 2, JA –
3, JA – 4.
Totusi pretul cresteri in masa al acestei insecte este prea ridicat
trebuie facut un calcul economic mai amanuntit si pe o durata de timp
mai mare, deoarece dupa 3 ani de lansari, tratamentele se pot face
numai localizat, in unele focare. Metodele actuale de utilizare a
masculilor sterili nu permit eradicarea speciei.
Pentru pragurile de daunare ale acarienilor, virmelui marului, viespea
marului, s-a studiat fauna utila , astfel ca primele elemente de
combatere au fost puse in practica. Pe baza observatiilor privind
evolutia daunatorilor si a PEDP se poate reduce cu 30 – 40 % nr. de
tratamente. Un numar insemnat de lucrari a fost consacrat metodelor
biologice de combatere prin aplicarea de produse pe baza de B.
thuringiemsis sau introducerea speciei Aphelinus mali.
Intre masurile chimice si cele biologice trebuie optat ori de care ori
este posibil pentru cele biologice. Si in acest caz numarul de
tratamente este ridicat, dar posibilitatile de introducere a unei
scheme de combatere in practica sunt mai mari.
CULTURA GUTUIULUI
Importanta.Gutuile constituie o materie prima valoroasa pentru
industrailizare,datorita insusirilor superioare :grad ridicat de
gelificare,mentinerea a aromei si a fermitatii pulpei dupa prelucrare
;aciditatea naturala placuta la produsele de confiserie.
Cultura gutuiului este mai putin pretentioasa,are numar redus de boli
si daunatori,are cerinte reduse fata de ingrasaminte,taierile sunt mai
simple,nefiind nevoie de interventii anuale,rarirea fructelor se face
mai rar,fructele sunt mai rezistente la recoltare si transport ,iar
pastrarea se face timp de 1-2 luni,cu consum mic de energie.Din aceste
motive,cheltuielile de productie sunt cu 20-25 % mai reduse fata de mar
si par.
Origine si arie de raspandire.Gutuiul este originar din Caucaz de unde
s-a raspandit in Asia Mica,Grcia si de aici in Europa .Italia se afla
pe primul loc in Europa cu productia cea mai mare de fructe.
PARTICULARITATI BIOLOGICE
Principalele soiuri de gutui
cultivate la noi in
tara.Sortimentul este relativ redus.Colectia noastra de gutui se afla
la Tg Ji.Exista numeroase populatii autohtone de gutui
valoroase.Principalele soiuri din sortimentul national au fost studiate
si in tarile vecine.
Caracteristici morfologice
si de productie.Sistemul radicular
are o dezvoltare orizontala,este bogat ramificat si repartizat
superficial in sol.In stare naturala gutuiul este arbustoid,iar in
plantatii pomii au trunchiul de inaltime mijlocie,cu coroana
deasa,neregulata.Lastarii sunt tomentosi,iar frunzele
mari,oval-alungite,cu marginile intregi.Florile sunt
mari,terminale,solitare si apar pe lastari scurti.Fructul ,de marime si
forme diferite,este inserat pe ramura,fara peduncul,are sclereide si
seminte multe.
PARTICULARITATI
TEHNOLOGICE
Specificul producerii
materialului saditor
In plantatiile intensive se
foloseste portaltoiul vegetativ de
gutui em-a.In vederea unor ancorari mai bune a pomilor in sol si spre a
evita doborarea lor de catre vant,soiul de gutui CHAMPION a fost altoit
cu succes si pe portaltoiul franc de Mosna.
Specificul agrotehnicii
gutuiului in livada
Gutuiul se planteaza toamna,dar si
primavara devreme,intrucat porneste tarziu in vegetatie.
Coroana gutuiului se conduce in
vas intarziat sau ca piramida
mixta intrerupta.La pomii tineri ramurile anuale mai lungi de 60 cm se
scurteaza la 1 /3,in scopul ramificarii si reducerii zonei de muguri
dorminzi.
Recoltarea gutuilor.Se face cand
culoarea fructelor vireaza de la
verde spre galbui,iar puful se desprinde in mod natural sau se sterge
cu usurinta.
BIBLIOGRAFIE
- Protectia plantelor, Al. Lazar, M. Hatman, I. Bobes, T. Perju, T.
Sapunaru, M.
Goian, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1980.
- Combaterea integrala in protectia plantelor, T. Baicu, A. Savulescu,
Editura
Ceres, Bucuresti 1978.
-Pomicultura,M.Popescu,I.Militiu,V.Cireasa,P.Parnia,G.Ropan,N.Cepoiu
I.Godeanu,GH.Drobota,Editura Didactica de Pedagogica,
Bucuresti
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |