1 Judeţul Galaţi


Date geografice

Judetul Galati este situat în partea central-estica a tării noastre, desfâşurându-se intre 45 ° 25' si 46 ° 10' latitudine nordică, între 27 ° 20' si 28 ° 10' longitudine estica. Ca poziţie geografică, judeţul Galaţi se înscrie în aria judeţelor pericarpatice-dunărene, fiind situat in partea cea mai sudică a Moldovei, la confluenţa a trei mari ape curgatoare: Dunare, Siret si Prut, în sectorul fluvio-maritim al ţării. În partea de nord se margineşte cu judeţul Vaslui, la est Prutul formează graniţa naturală cu Republica Moldova, spre sud Dunarea stabileşte limita cu judeţul Tulcea, la sud-vest, pe linia Siretului, are ca vecin judeţul Braila, iar la vest şi nord-vest, în mare parte pe cursul ace¬luiaşi râu, se învecinează cu judeţul Vrancea. În aceste limite geografice judeţul Galaţi ocupa 4466,32 km, adică 1,9 la suta din suprafaţa României.
Judeţul Galaţi are o climă blândă şi este bogat în resurse naturale. Dovezi ale existenţei sale de-a lungul timpului stau descoperirile arheologice care datează din paleolitic. Situat de-a lungul drumurilor comerciale europene, aşezarea Mila 80 de pe Dunare, este multimilenară. Fortificaţiile geto-dacice de la vărsarea Siretului in Dunare, au fost transformate într-un castrum militar şi aşezare civila. A fost nodul care a transmis civilizaţia româna în Moldova şi în ţările din nordul Mării Negre. Timp de secole, zona a fost traversata de drumurile comerciale române si greceşti. Consolidarea autorităţii statale în Moldova în secolul al XV-lea, a transformat Galaţiul într-un oraş-port, centru important economic şi comercial - singurul port liber al României timp de multe secole.

Relieful

Prin poziţia sa la exteriorul arcului carpatic, judeţul Galaţi ocupa zona de întrepatrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice, est-europeană, sud-europeană şi în parte central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condiţiile climaterice, în învelişul vegetal şi de soluri, cît şi în structura geologică a reliefului.
Aceasta din urma ofera o privelişte cu înalţimi domolite, cuprinse între 310 m în nord si 5-10 m la sud. Regiunea în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord şi mai slabă în sud, distingându-se, dupa altitudine, poziţie şi particularităţi de relief, cinci unităţi geomorfologice: Podi¬şul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Si¬retului Inferior şi Lunca Prutului de Jos.

Clima

Teritoriul Judeţului Galaţi aparţine în totalitate sectorului cu climă continentală(partea sudică şi centrală însumând mai bine de 90% din suprafaţă, se încadreaza în tinutul cu climă de câmpie, iar extremitatea nordică reprezentând 10% din teritoriu, în ţinutul cu climă de dealuri). În ambele ţinuturi climatice, verile sunt foarte calde şi uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar şi de întreruperi frecvente provocate de advecţiile de aer cald şi umed din S si SV care determină intervale de încălzire şi de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului şi Dunării introduc în valorile şi regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed şi mai racoros vara şi mai umed şi mai puţin rece iarna. Circulaţia generala a atmosferei are ca trasaturi principale frecventa relativ mare a advecţiilor lente de aer temperat - oceanic din V si NV (mai ales în semestrul cald), frecventa de asemenea mare a advecţiilor de aer temperat - continental din NE si E (mai ales în anotimpul rece), precum si advecţiile mai puţin frecvente de aer arctic din N si aer tropical maritim din SV si S.

Regiune

Judeţul Galaţi face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est ( împreuna cu judeţele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanţa şi Tulcea ), din Euroregiunea Dunării de Jos ( alături de raioanele din sudul Republicii Moldova şi vestul Ucrainei ) precum şi din Zona Economica Liberă "Galati-Giurgiulesti-Reni".

Asezarea geografica

Situat în partea central-estică a ţării, la vărsarea Siretului şi Prutului în Dunare, judeţul Galaţi ocupă o suprafaţă de 4.466 kmp, reprezentând 1,9 % din suprafaţa Romaniei. Judeţul are 2 municipii Galaţi şi Tecuci şi 2 oraşe, Bereşti şi Târgu Bujor, 56 de comune cu 186 de comune. Zona de legatură dintre Podişul Covurlui la nord (50% din suprafaţa judeţului), Cămpia Tecuci şi Covurlui (34%), şi Lunca Siretului şi Prutului (16%) la sud, asigurş judeţului o configuraţie geografică coerentă. La 1 Ianuarie 1996, populaţia numara 643.000 locuitori sau 2,8% din populaţia totală a ţării (locul 9 pe ţară din punct de vedere al populaţiei). Structura populaţiei judeţului este urmatoarea: 50,1% barbaţi si 49,9 % femei; 60,4% populaţie urbană si 39,6 % populaţie rurală. Din punct de vedere al densităţii populaţiei, judeţul Galaţi se situeaza pe locul al treilea în ţară cu 145 locuitori /kmp. Resedinţa administrativă - Galaţi - este al 5-lea oraă al ţării ca marime (329.300 locuitori) si cel mai mare port situat pe Dunarea maritimă. Oraşul Galaţi este situat la 130 km de ţarmul Mării Negre şi la aproximativ 250 km de Bucureşti (capitala Romaniei), Iaşi, Ploieşti, Buzău, Constanţa, Chişinau (Republica Moldava) şi Odessa (Ucraina). Judeţul Galaţi face parte din Regiunea de Dezvoltare a Sud-Estului (care include şi judeţele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanţa şi Tulcea), EuroRegiunea Dunărea de Jos (împreuna cu districtele sudice ale Republicii Moldova şi districtele vestice din Ucraina) şi Zona Comerciala Libera Galaţi-Giurgiulesti-Reni.

Condiţiile naturale

Galaţi poartă în peisaj amprenta unor influenţe datorate acelor entităţi geografice europene care se interferează pe pământul României.




Rezervaţii şi monumente ale naturii

Principala rezervaţie naturală din judeţul Galaţi este localizată pe nisipurile din câmpia Tecuciului şi anume la sud de localitatea Lieşti, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâşie de circa 4 km lungime şi 0,5 - 1 km lăţime având o suprafaţă de circa 84 ha şi care se continuă până în lunca Siretului.La câţiva kilometri de Municipiul Galaţi se află rezervaţia paleontologică de la Barboşi (Tirighina) cu o suprafaţă de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluşte din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galaţi, şi anume la nord de oraş, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tuluceşti, în locul numit Râpa Bălaia, se află cea de-a doua rezervaţie paleontologică. A treia rezervaţie paleontologică se află lângă oraşul Tecuci, pe şoseaua Tecuci-Valea Mărului-Pechea-Galaţi, cu o suprafaţă de 1,5 ha. Rezervaţia se află pe terasa inferioară a Bârladului, la punctul numit “La Rateş”, adică acolo unde a fost cândva un han. În partea de răsărit a judeţului, pe teritoriul comunei Băneasa, între localităţile Băneasa şi Roşcani, se află Pădurea Băneasa, în care, pe lângă pădurea în sine este ocrotit şi bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende şi o mare serbare populară care are loc în fiecare an. Se spune că bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuţi  în lupta de la Roşcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci datorită lipsei de apă. Şi în pădurea de la Hanu Conachi se desfăşoară în fiecare an, sărbătoarea salcâmului. Aceste două rezervaţii constituie nu numai obiective ştiinţifice, dar şi atracţii permanente pentru turişti.

Populaţia

Judeţul Galaţi are 2 municipii, 2 oraşe şi 60 comune. Populaţia stabilă a  judeţului Galaţi pe municipii, oraşe, comune şi sexe la 1 iulie 2005 se prezintă astfel:

JUDEŢ / LOCALITATI    TOTAL    MASCULIN    FEMININ
JUDEŢUL GALAŢI    620500    307067    313433
URBAN    352847    171418    181429
Municipiul Galaţi    298366    145015    153351
Municipiul Tecuci    43287    20806    22481
Oraş Beresti    3526    1763    1763
Oraş Tg. Bujor    7668    3834    3834
RURAL    267653    135649    132004
Bălăbăneşti    2237    1151    1086
Bălăşeşti    2582    1299    1283
Băleni    2615    1340    1275
Băneasa    2165    1100    1065
Barcea    6132    3127    3005
Beresti – Meria    4274    2107    2167
Brahăşeşti    8839    4485    4354
Braniştea    4086    2021    2065
Buciumeni    2671    1258    1413
Cavadinesti    3186    1613    1573
Cerţeşti    2498    1279    1219
Corni    2430    1249    1181
Corod    7731    3895    3836
Cosmesti    6811    3464    3347

1 Costache Negri    2664    1361    1303
Cuca    2508    1253    1255
Cudalbi    8078    4095    3983
Cuza - Vodã    3105    1584    1521
Dragănesti    6045    3119    2926
Drăguşeni    5592    2891    2701
Fârţănesti    5275    2695    2580
Folteşti    3425    1731    1694
Frumuşiţa    5359    2683    2676
Fundeni    3982    1978    2004
Ghidigeni    6453    3311    3142
Gohor    3794    1887    1907
Griviţa    3882    1990    1892
Independenţa    4789    2340    2449
Iveşti    9824    4952    4872
Jorăsti    1943    989    954
Lieşti    11138    5616    5522
Măstăcani    5167    2659    2508
Matca    12054    6170    5884
Movileni    3362    1748    1614
Munteni    7214    3684    3530
Nămoloasa    2204    1097    1107
Negrileşti    2812    1434    1378
Nicoresti    4162    2011    2151
Oancea    1494    735    759
Pechea    11535    5978    5557
Piscu    5003    2551    2452
Poiana    1854    906    948
Priponeşti    2446    1207    1239
Rădeşti    1686    858    828
Rediu    3863    2017    1846
Scânteiesti    2690    1432    1258
Schela    3638    1865    1773
Şendreni    3194    1592    1602
Slobozia Conachi    4046    2073    1973
Smârdan    4289    2206    2083
Smulţi    1549    781    768
Suceveni    2102    1041    1061
Ţepu    2589    1296    1293
Tudor Vladimirescu    5470    2680    2790
Tuluceşti    7640    3892    3748
Umbrăreşti    7096    3570    3526
Valea Mărului    3795    1951    1844
Vânători    4245    2152    2093
Vârlezi    2204    1100    1104
Vlădeşti    2137    1100    1037

Date istorice

Teritoriul judeţului Galati poartă mărturii materiale ale prezenţei omului din timpuri străvechi, preistorice. Analiza succesiunii şi repartiţiei dovezilor arheologice de cultură materială arată că teritoriul judeţului a fost populat şi a intrat pe circuitul folosinţei umane din timpuri preistorice.
Cele mai vechi vestigii umane în ţinutul Covurluiului aparţin paleoliticului final şi epipaleoliticului. Culturile paleolitice sunt localizate la Bereşti şi la Cavadineşti. Paleoliticul superior a fost pus în evidenţă în nordul judeţului, pe moşiile aşezărilor Pleşa, Puricani, Crăieşti, Bălăbăneşti, Şipote, Rădeşti, Băneasa, Suceveni.
În succesiunea strategică arheologică au fost localizate şi aşezări din neoliticul vechi, aparţinând culturii Criş, ce apar sub formă de aşezări neîntărite. Urmele acestei culturi au fost descoperite la  Negrileşti şi la nord de Tecuci, pe valea Bârladului, la Munteni. La Bereşti au fost puse în evidenţă urme ale culturilor Precucuteniene şi Cucuteniene. Cultura Precucuteniană este reprezentată prin ceramică pictată bicromă şi tricomă la Stoicani, Măstăcani, Smulţi, Drăgăneşti, Băneasa, Suceveni. Cetăţuia de la Stoicani arată, prin resturile culturii materiale, ocupaţiile vânătoreşti, de creşterea animalelor şi de cultură a plantelor, practicate de locuitorii acestui teritoriu, ca şi unele meşteşuguri casnice, ca de exemplu olăritul, torsul, ţesutul. Continuitatea populaţiei este dovedită de culturile materiale aparţinând perioadei de tranziţie spre epoca bronzului, reprezentate prin aşezări de tip “Sălaş”, la Stoicani.
Epoca fierului a lăsat numeroase urme materiale descoperite şi cercetate în peste 15 localităţi actuale, arătând pătrunderea unor influenţe ale civilizaţiei greceşti dinspre Dobrogea. Astfel, ceramică şi monede greceşti au fost descoperite la Galaţi, Barboşi şi Frumuşiţa, iar la Galaţi se pare că a existat chiar o aşezare grecească. Vestigiile arheologice permit reconstituirea unui ax al pătrunderii civilizaţiei şi culturii materiale greceşti pe direcţia Histria - gura Siretului - Barboşi - Poiana (Tecuci) - Trotuş - Oituz, ceea ce demonstrează intensitatea activităţii materiale şi spirituale a autohtonilor.
Cultura geto-dacică este reprezentată prin aşezări localizate pe vetrele actuale de la Galaţi şi Frumuşiţa şi prin aşezarea Piroboridava (Poiana, comuna Nicoreşti).
Viaţa romană a fost deosebit de intensă. Castrul militar de la Barboşi şi aşezarea civilă de pe vatra Galaţilor de azi întreţineau legături comerciale cu Moesia Inferioară şi cu Grecia şi Asia Mică pe Dunăre şi Pontul Euxin.
Numeroase urme materiale pun în evidenţă şi perioada migraţiei popoarelor, care au lăsat urme şi în toponimia acestor locuri.
În secolele X-XIII se înscriu şi pe teritoriul actual al judeţului Galaţi forme ale feudalismului timpuriu, strâns legate de influenţa bizantină, fapt atestat de numeroase monede bizantine descoperite. În secolele XV-XVI sunt atestate de documente istorice scrise, numeroase aşezări, ca de exemplu Blăjerii de Jos (1448), Lieşti (1495), Şerbăneştii (1430), Buceştii (1548), Drăgăneşti (1575) etc., iar în secolul al XVII-lea Umbrăreşti (1649), Salcea (1695), etc.
Pe harta lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldaviae sunt consemnate aşezările Nicoreşti, Poiana, Piscu, Corod, Oancea, Adam, Tulucesti, Folteşti, Tecuci, Galaţi.
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea apar sloboziile, care duc la îndesirea reţelei de aşezări rurale, din care astăzi s-au păstrat Slobozia Băneasa, Slobozia Oancea,  Slobozia Conachi şi Slobozia Corni.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au ivit aşezări rurale noi ca urmare a creşterii producţiei marfă de cereale după 1859, a reformei agrare din 1864 şi după împroprietărirea din 1879.
Diferitele forme de populare - migraţiile, păstoritului agricol, infiltraţiile lente şi colonizările, imigrările (lipoveni, greci, bulgari, armeni, evrei etc.) au contribuit la modificarea structurii demografice a judeţului. Astfel, popularea a fost stimulată de dezvoltarea agriculturii, de liberalizarea comerţului, de intensificarea circulaţiei, de procesele de împroprietărire.
În prima jumătate a secolului al  XIX-lea, au avut loc frământări social-politice şi conflicte numeroase. Acestea au contribuit la accelerarea procesului de destrămare a relaţiilor feudale şi la apariţia şi accentuarea relaţiilor de producţie capitaliste.
Masele populare din judeţ au acţionat în mişcarea antiotomană din anul 1821 şi în aceea revoluţionară de la 1848.
Participarea activă a populaţiei din fostele judeţe Covurlui şi Tecuci la lupta pentru unirea principatelor a fost determinată, în bună parte, de faptul că aici au trăit şi activat patrioţi înflăcăraţi ca Alexandru Ioan Cuza (care a fost pârcălab de Galaţi) şi Costache Negri (originar din satul Mînjina care astăzi îi poartă numele). La Mînjina participau la elaborarea ideilor unioniste personalităţi marcante ale neamului românesc, cum ar fi: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu.