1  

 
    



 





 
 

Plaja Ipanema
Rio de Janeiro (însemnând Râu de Ianuarie în portugheză) este numele unui stat şi a unui oraş în sud-estul Braziliei. Oraşul este faimos pentru plajele sale cu hoteluri alineate, Copacabana şi Ipanema, pentru imensa statuie a lui Isus Cristos Mântuitorul ("Cristo Redentor") de pe muntele Corcovado, şi pentru carnavalul său anual.                    Populaţia oraşului este de aproximativ 6.150.000 locuitori (2004), ocupând o suprafaţă de 1256 km². Zona metropolitană curpinde o populaţie estimată între 10 şi 13 milioane.
Cuprins
•    1 Istorie
•    2 Sectoarele Oraşului
o    2.1 Centro
o    2.2 Zona de Sud
o    2.3 Zona de Nord
o    2.4 Zona de Vest
o    2.5 Barra da Tijuca
•    3 Favelas
•    4 Carnaval
•    5 Fotbal
•    6 Diverse
•    7 Vezi şi
•    8 Legături externe

Istorie
Golful în care este situat Rio de Janeiro (Golful Guanabara) a fost descoperit de europeni pe 1 ianuarie, 1502, prin exploratorul portughez Gaspar de Lemos; l-a numit "Rio" pentru că a crezut că era mai degrabă o gură de râu decât un golf.
Oraşul Sfântul Sebastian Rio de Janeiro a fost fondat la 1 martie 1565 în onoarea regelui Sebastian I al Portugaliei.
Rio de Janeiro a fost capitala Braziliei din 1764 până în 1960, când guvernul a fost transferat la Brasília, dar acesta a rămas unul dintre cele mai importante oraşe din ţară, al doilea cel mai mare dupăSão Paulo. Între 1808 şi 1821, în timpul invaziei napoleonice asupra Portugaliei metropolitane, oraşul a deveni capitala Portugaliei şi a extinsului său imperiu.
 

1888 Hartă germană a oraşului
Sectoarele Oraşului
Oraşul este împărţit adesea între centrul său istoric (Centro), Zona de Sud dezvoltată în turism, cu plajele sale faimoase la nivel mondia, Zona de Nord unde dezvoltată industrială, Zona de Vest şi regiunea nouă Barra da Tijuca.
Centro
Centro este zona istorică a oraşului. Atracţii turistice importante sunt Biserica Candelaria şi catedrala modernistă, Teatrul Municipal şi câteva muzee. Centro rămâne inima comunităţii de afaceri a oraşului. "Bondinho", un tramvai, pleacă din staţia centrală, trece printru-un fost apeduct în stil roman, şi se plimbă prin străzile abrupte ale cartierului învecinat Santa Teresa.
Zona de Sud
Zona sudică din Rio de Janeiro este formată din mai multe cartiere, printre care São Conrado, Leblon, Ipanema, Arpoador, Copacabana şi Leme, care compun faimoasa linie de coastă a oraşului.
Cartierul plajei Copacabana găzduieşte una dintre cele mai spectaculoase petreceri de An Nou. Peste două milioane de spectatori îmbulziţi pe nisip urmăresc artificiile. Din 2001, artificiile sunt lansate de pe vase, pentru a conferi mai multă siguranţă evenimentului.
După Copacabana şi Leme, se află cartierul Urca, în care se află Muntele Pâine de Zahăr ("Pão de Açúcar"), a cărui nume caracterizează faimoasa înălţare din mare. În vârf se poate ajunge cu telecabina, accesibilă de pe Dealul Urca ("Morro da Urca"), care oferă o priveleşte spre muntele Corcovado. Cel mai înalt munte al oraşului, totuşi, este Pedra da Gávea (Piatră de Gabier) din São Conrado (842m). Zborul cu planorul este o activitate populară pe o culme învecinată - după un zbor scurt, se aterizează pe plaja Praia do Pepino din São Conrado.
 

O vedere spre Ipanema de pe Corcovado. Insulele Cagarras se pot vedea în fundal
Zona de Nord
În Zona de Nord din Rio se află Stadionul Maracanã, stadionul de fotbal cu cea mai mare capacitate din lume, capabil să găzduiască aproape 200.000 de persoane (totuşi cel mai mare stadion de orice tip din lume se află în Praga, Republica Cehă) dar nu este folosit pentru fotbal). În era modernă, capacitatea a fost redusă conform cu regulile de siguranţă modernă, şi introducere de scaune pentru toţi spectatorii. În urma ultimelor renovări, va ajunge să deţină o capacitate de aproximativ 120.000 de persoane. Maracanã va fi locul de desfăşurare a Ceremoniilor de Deschidere şi Închidere precum şi a unor competiţii ale Jocurilor Pan-Americane 2007.


Zona de Vest
Zona de Vest este regiune metropolitană cea mai distantă faţă de centru oraşului. Include cartierele Barra da Tijuca, Jacarepaguá, Campo Grande, Santa Cruz şi Bangu. Barra da Tijuca rămâne o zonă de creştere rapidă, atrăgând în special sectorul mai bogat al populaţiei, în timp ce cartiere învecinate, din Zona de Vest relevă diferenţe mari între clasele sociale. Sectorul are zone industriale, însă în interiorul său se află şi câteva zone agricole. Pe lângă Barra da Tijuca şi Jacarepagua, un alt cartier cu o creştere economică importantă este Campo Grande. Câteva competiţii ale Jocurilor Pan-Americane din 2007 se vor desfăşura în Centrul Sportiv Miécimo da Silva, poreclit Şcoala Generală "Algodão" şi altele pe Stadionul Ítalo del Cima Stadium, în Campo Grande.
Barra da Tijuca
La vestul zonelor mai vechi este Barra da Tijuca, o zonă costală subdezvoltată anterior, care acum trece printr-o perioadă de reconstrucţie. Clădiri moderne de apartamente şi centre comerciale îi conferă zonei un aer americanizat spre deosebire de centrul înghesuit (Centro). Aceasta a atras transferarea oamenilor de afaceri în Barra da Tijuca pentru a profita de acest fapt. Plajele imense din Barra da Tijuca sunt de asemenea populare pentru locuitorii oraşului. Barra da Tijuca este locul unde va fi amplasat Satul Jocurilor Pan-Americane din 2007.
 

Portul Botafogo, cu luna deasupra muntelui Pâine de Zahăr

Favelas
Rio este un oraş al contraste, şi deşi mare parte din oraş concurează cu metropolele cele mai moderne ale lumii, un procent important din cei 13 milioane de locuitori ai oraşului încă trăiesc în gospodării sărace. Cele mai urâte locuri din aceste zone sărace sunt mahalalele, cunoscute sub numele de favelas, dezvoltate de obicei pe dealuri, unde clădirile înalte sunt dificil de construit, iar accidentele, datorate în general de ploi, sunt frecvente. Favelas, la fel ca în cazul ghetourilor din Bucureşti sau Budapesta, se confruntă cu probleme legate de droguri, crime şi atacuri de bandă.
Carnaval
Carnavalul de la Rio de Janeiro oferă mai multe distracţii, incluzând faimoasele parade Escolas de Samba în "sambódromo" şi bine-cunoscutele "blocos de carnaval" care străbat întreg oraşul. Cele mai faimoase sunt:
•    Cordão do bola preta : Paradele din centrul oraşului, este unul dintre cele mai tradiţionale "bloco de carnaval".
•    Trupa Ipanemei : parada homosexualilor care străbate plaja Ipanema.
•    Suvaco do Cristo : Paradă în grădina botanică, chiar sub braţul lui Cristo Redentor. Numele de Suvaco do Cristo se traduce în română ca "Subsoara lui Cristos", şi a fost ales din motivul menţionat mai sus.
 

O imagine a Zonei de Nord din Rio de Janeiro făcută din satelitul NASA Landsat 7
Fotbal
Rio de Janeiro este oraşul de origine a patru cluburi de fotbal braziliene: Flamengo, Botafogo, Fluminense şi Vasco. Faimosul stadion Maracanã este de asemenea situat în Rio de Janeiro.

Diverse
Oraşul va găzdui ediţia din 2007 a Jocurilor Pan-Americane, între 13 şi 29 iulie. Plaja Copacabana va fi locul de desfăşurare a competiţiilor de triatlon şi volei de plajă, cea de yachting desfăşurându-se în Golful Guanabara. Municipalitatea construieşte un nou stadion, în apropiere de Maracanã, cu o capacitate de 95.000 de spectatori. Va fi denumit după fostul preşedinte brazilian al FIFA João Havelange. Rio de Janeiro a fost de asemenea un candidat pentru Jocurile Olimpice din 2012.
Într-un episod al serialului The Simpsons, familia a plecat la Rio. Episodul a înfuriat o serie de oficiali din turism, care au ameninţat că vor da în judecată producătorii serialului.

















 
 

Însemnul hollywoodian
Hollywood este un cartier a oraşului Los Angeles, California din Statele Unite.
Hollywoodul a fost întemeiat în 1857. Relatările conform cărora numele ar proveni de la arbuşti sfinţiti aduşi din Anglia sunt în mare parte neadevărată. Se spune că numele de Hollywood a apărut, din întâmplare, când soţia lui Harvey Henderson Wilcox, un agent imobiliat în anii 1880, călătorind cu trenul, a întâlnit o femeie, care şi-a denumit casa "Hollywood" (lemn sfânt). Când doamna Wilcox s-a întors acasă, şi-a botezat ferma la fel.
Hollywood a devenit o municipalitate în 1903. În 1910, locuitorii de sex masculin au votat unirea cu oraşul Los Angeles, pentru a-şi asigura o sursă constantă de apă.
Spre începutul anilor 1900, mai multe companii de producţie cinematografică din New York şi New Jersey au început să se mute în însorita Californie, datorită vremii bune şi a zilelor mai lungi. Deşi lumina electrică exista la acea vreme, aceasta nu era destul de puternică ca să expună adecvat o peliculă; cea mai bună sursă de lumină pentru producţia cinematografică era lumina solară. Compania Nestor, primul studio de film din zona Hollywoodului, a fost fondată în 1911 de David Horsley. În acel an, s-au turnat acolo cincisprezece filme independente.
 

Hollywood la sfârşitul aniilor 1920
Distanţa dintre California de Sud şi New Jersey i-a îngreunat lui Thomas Edison impunerea brevetelor sale de invenţie în domeniul cinematografic. În acel moment, Edison deţinea aproape toate brevetele necesare pentru producţia unui film iar în est, producătorii de film care lucrau independent de Motion Picture Patents Company (compania lui Edison) erau adeseori acţionaţi în instanţă şi agresaţi de Edison şi agenţii săi. În conscinţă, producătorii de film din California puteau să lucreze indepedent, neatârnat de controlul lui Edison. Dacă trimitea agenţi în California, zvonurile despre aceştia ajungeau la Los Angeles înaintea agenţilor, iar producătorii de film puteau să fugă în Mexic.
Faimosul însemn al Hollywoodului a fost ridicat în anul 1923 şi era menit să promoveze noile dezvoltări imobiliare pe dealurile Hollywoodului, înfăţişând iniţial cuvântul "Hollywoodland". Pentru mulţi ani semnul a fost lăsat să se deterioreze. În 1949, Camera de Comerţ a Hollywoodului a călcat în prag şi s-a oferit să elimine ultimele patru litere şi să le repare pe celălalte. Semnul, amplasat în Parcul Griffith, a fost înregistrat ca marcă şi nu mai poate fi folosit fără permisiunea Camerei de Comerţ a Hollywoordului, care administrează şi venerabilul Walk of Fame.
 

Salutări de la Hollywood
Cuvântul "Hollywood" este utilizat colocvial cu sensul de industrie cinematografică şi de televiziune în California de sud, termenul derivând de la faimoasa comunitate.
Studioul Charlie Chaplin, de pe bulevardele La Brea şi De Lonpre, la sud de Sunset Boulevard (Bulevardul Soarelui), a fost construit în 1917. A avut mulţi propietari după 1953, printre care Kling Studios, care au produs serialul TV Superman cu George Reeves; Red Skelton, care le-a folosit ca sound stage pentru showurile CBS; de asemenea CBS a filmat aici Perry Mason cu Raymond Burr. A fost deţinut de asemenea de compania A&M Records condusă Herb Alpert şi Tijuana Brass Enterprises. Propietarzk curent este The Jim Henson Company, deţinătoarea show-ului Muppets. În 1969, Comitetul pentru Patrimoniu Cultural al oraşului Los Angeles a desemnat studioul un momument istoric.
Prima ceremonie de decernare a Premiilor Oscar a avut loc la 16 mai 1929 în timpul unui banchet desfăşurat în Sala Florilor a Hotelului Hollywood Roosevelt de pe Bulevardul Hollywood. Biletele costau $10.00, iar la ceremonie au participat două sute cincizeci de persoane.
 

Hollywood Walk of Fame
Faimoasa clădire Capitol Records de pe Strada Vine, la nord de Bulevardul Hollywood, este un studio de înregistrări închis pentru vizitele publicului, dar arhitectura sa circulară unică este specială, prin faptul că pare a fi o stivă de etaje.
În noiembrie 2002, o propunere de separare a Hollywoodului de Los Angeles şi formare a unui nou oraş a fost respinsă de marea majoritate a votanţilor.
Recent construitul Kodak Theatre de pe Bulevardul Hollywood, amplasat acolo unde se înălţa odată istoricul Hollywood Hotel, a devenit noua locaţie a ceremoniei de decernare a premiilor Oscar.
 
Ville de Paris
 
 





















Parisul este capitala şi cel mai mare oraş al Franţei. Oraşul este traversat de râul Sena, care împarte oraşul în două părţi - Malul Drept, în partea de nord a Parisului, şi Malul Stâng, în partea de sud.
Oraşul are o populaţie de 2.147.857 (1999), dar zona metropolitană are peste 11 milioane de locuitori (11.174.743 la recensământul din 1999)
Cuprins
•    1 Istorie
o    1.1 Populaţie istorică
•    2 Administraţie
•    3 Geografie
•    4 Transport
•    5 Locuri în Paris
o    5.1 Monumente si clădiri
o    5.2 Muzee
o    5.3 Suburbii, străzi şi alte zone
o    5.4 Viaţa de noapte
•    6 În aglomerarea urbană a Parisului
•    7 Evenimente
•    8 Legături externe

Istorie
Nucleul istoric al Parisului este Ile de la Cité, o insulă mică din care mare parte este ocupată de impresionantul Palais de Justice şi de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu una mai mică, Ile Saint-Louis, care este ocupată de case construite în secolul XVII şi XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special pe malul stâng cu vânzătorii ambulanţi de cărţi (faimoşii buchinişti, podurile istorice care traversează râul şi bulevardele precum Champs-Élysées.
 

Vedere din Turnul Montparnasse (Tour Montparnasse) către Turnul Eiffel. În dreapta, mormântul lui Napoleon se află sub domul aurit de la Les Invalides. Turnurile centrului de birouri şi divertisment La Defense se văd la orizont.
Parisul a fost ocupat de un trib galic până când au ajuns aici romanii în 52 î.Hr.. Invadatorii se refereau la ocupanţii anteriori ai oraşului ca parisii, însă au numit oraşul Lutetia, care înseamnă "loc mlăştinos". Aproximativ cincizeci de ani mai târziu oraşul s-a întins şi pe malul stâng al Senei, într-o zonă care a rămas şi astăzi cu numele Cartierul latin, şi a fost redenumit "Paris".
Ocupaţia romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut oraşul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX a obligat parizienii să construiască o fortăreaţă pe Ile de la Cité. În cursul uneia dintre invazii Parisul a fost cucerit de către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriaşă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi Carolingieni a dus la creşterea puterii conţilor Parisului. Odo, Conte de Paris a fost ales ca rege al Franţei de către lorzii feudali în timp ce Charles al III-lea avea pretenţii la tron. Până la urmă, în 987, Hugo Capet, conte de Paris, a fost ales de lorzii feudali după moartea ultimului urmaş Carolingian.
 


1 Vedere din Muzeu Orsay spre Grande Route
În cursul secolului XI oraşul s-a întins pe malul drept. Secolele XII şi XIII, care includ domnia lui Filip al II-lea Augustus (1180-1223), sunt notabile pentru creşterea oraşului. Drumurile principale au fost pavate, primul Luvru a fost construit ca fortăreaţă şi mai multe biserici, inclusiv catedrala Notre-Dame, au fost construite sau începute. Mai multe şcoli de pe malul stâng au fost unite în cadrul Sorbonei, care numără pe Albertus Magnus şi Sf. Thomas Aquinas printre primii profesori. În Evul Mediu Parisul a prosperat ca centru intelectual şi comercial, cu o întrerupere temporară când a lovit ciuma în secolul XIV. Sub domnia regelui Louis al XIV-lea, regele Soare, de la 1643 la 1715, reşedinţa regală s-a mutat la Versailles.
Revoluţia franceză a început cu luarea cu asalt a Bastiliei pe 14 iulie 1789. Multe dintre conflictele din anii următori au avut loc între Paris şi zonele rurale ale Franţei.
 

Vedere a Parisului şi a Senei din cafeneaua de pe magazinul La Samaritaine.
În 1870 războiul franco-prusac s-a încheiat cu un asediu al Parisului şi a Comunei Parisului, care s-a predat în 1871 după o iarnă de foamete. Turnul Eiffel, cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle Époque.
Populaţie istorică
•    1801: 547.800 de locuitori
•    1831: 714.000
•    1851: 1.053.000
•    1881: 2.240.000
•    1901: 2.661.000
•    1926: 2.871.000
Paris: evoluţia demografică între 1801 and 1926

1801
1851
1881
1926

547 800    1 053 000    2 240 000    2 871 000
Administraţie
Parisul este un département al Franţei (Paris, 75), parte din regiunea Ile-de-France. Parisul este împărţit în douăzeci de districte numerotate, arondismentele. Aceste districte sunt numerotate în spirală, cu primul arrondissement în centrul oraşului.
Până în 1964, département 75 era "Seine", care conţinea oraşul şi suburbiile înconjurătoare. Schimbarea acestei organizări a dus la crearea a trei noi départemente care formează un inel în jurul Parisului, deseori numite la petite couronne (coroniţa): Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis şi Val-de-Marne.
Bertrand Delanoë este primarul Parisului din 18 martie 2001.
Primari anteriori: Jacques Chirac, Jean Tiberi.
Geografie
Înălţimea Parisului variază din cauza dealurilor in multe districte:
•    Montmartre - 130 metri peste nivelul mării
•    Belleville - 115 metri peste nivelul mării
•    Menilmontant
•    Buttes-Chaumont
•    Passy
•    Chaillot
•    Montagne Ste-Genevieve
•    Butte-aux-Cailles
•    Montparnasse (dealul a fost nivelat in Secolul XVIII)
Transport
Parisul este deservit de două aeroporturi: Orly, la sud de Paris, şi Charles de Gaulle, la nord de Paris, situat în localitatea Roissy-en-France.
Parisul este dotat cu o reţea densă de metrou, numit Métro. De asemenea, RER-ul (Reţeaua Expresă Regională) ce face legătura intre diferitele departamente din jurul Parisului, străbate Parisul. În plus există o reţea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic trenuri pentru navetişti, trenuri naţionale şi TGV-uri (Train à Grande Vitesse) (numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie).
Oraşul este şi nodul principal al reţelei de autostrăzi şi este înconjurat de o şosea largă circulară numită Boulevard Peripherique. Intrările şi ieşirile de pe Peripherique sunt numite "Portes" (porţi), fiindcă acestea corespund cu porţile oraşului. Majoritatea acestor porţi au parcări unde neriveranii sunt sfătuiţi să-şi lase maşinile. Traficul parizian este renumit pentru încetineală şi pentru pericolul pentru integritatea caroseriei. Primăria a luat măsuri pentru fluidizarea traficului în comun (autobuze, taxi-uri), creând culoare speciale pentru acestea.
Locuri în Paris
 

Arcul de Triumf şi bulevardul Champs-Élysées
Monumente si clădiri
•    Turnul Eiffel - simbolul Parisului.
•    Arc de Triomphe - monument din centrul Place de l'Étoile, comemorând victoriile Franţei şi onorând pe cei care au murit în luptă.
•    Les Invalides - Muzeu şi loc de veci pentru mulţi soldaţi francezi şi pentru Napoleon.
•    Conciergerie - închisoare foarte veche unde mulţi membri ai regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluţia franceză.
•    Palais Garnier - sediul Operei din Paris, considerată de Adolf Hitler ca fiind cea mai frumoasă clădire din lume.
•    Catedrala Notre-Dame pe Ile de la Cité
•    Clădirea Samaritaine - galerii comerciale de la începutul secolului XX.
•    Sorbonne - universitate faimoasă, fondată în Evul Mediu.
•    Statuia Libertăţii - o versiune mai mică a statuii din portul din New York pe care Franţa a dăruit-o Statelor Unite în 1886.
•    Pantheonul din Paris - biserică şi mormânt al celor mai mari personalităţi ale Franţei.
•    Sainte-Chapelle - capelă din secolul XIII.
•    Église de la Madeleine - biserică
•    Place des Vosges - piaţă din districtul Marais creată în timpul domniei lui Henric al IV-lea

Muzee
•    Luvrul - un muzeu enorm care găzduieşte foarte multe opere de artă, inclusiv pictura Mona Lisa şi statuia Venus din Milo.
•    Muzeul d'Orsay - un muzeu de artă găzduit într-o gară din secolul XIX convertită, şi care conţine în special opere impresioniste.
•    Centrul Georges Pompidou, cunoscut şi ca Beaubourg - o clădire neobişnuită care găzduieşte muzeul de arte moderne şi un centru cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă această clădire se află şi atelierul Constantin Brâncuşi.
•    Musée Rodin - o mare colecţie de opere ale celui mai celebru sculptor francez.
•    Musée du Montparnasse în vechea reşedinţă a artistului Marie Vassilieff de la Avenue de Maine nr. 21, detaliază istoria comunităţii artistice din Montparnasse.
•    Musée Cluny, cunoscut şi ca Musée National du Moyen-Age, găzduieşte o mare colecţie de artă şi obiecte din Evul Mediu, inclusiv ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.
Suburbii, străzi şi alte zone
•    Montmartre - zonă istorică pe o colină, unde se află şi Basilique du Sacré-Cœur şi care este faimoasă şi pentru cafenele şi atelierele multor artişti importanţi.
•    Champs-Élysées - faimoasă stradă din lume, un bulevard de obicei plin de turişti.
•    Rue de Rivoli - magazine elegante pentru turişti.
•    Place de la Concorde - piaţa din care porneşte Champs-Élysées, cunoscută în trecut ca Place de la Revolution, locul obeliscului şi al ghilotinei.
•    Place de la Bastille - actuală piaţă, este locul unde se afla Bastilia până la Revoluţia Franceză.
•    Montparnasse - zonă istorică de pe malul stâng al Senei, faimoasă pentru ateliere, restaurante şi cafenele.
•    Cimitirul Pere Lachaise - unul dintre cele mai populare obiective pariziene, conţine mormintele multor francezi faimoşi, cât şi al oamenilor faimoşi din toată lumea care au ajuns să trăiască în Franţa (inclusiv români).
•    Cimetière de Montmartre
•    Cimetière de Montparnasse
•    Cimetière de Passy
•    Les Halles - zonă comercială care include şi un nod important de metrou.
•    Le Marais - zonă şic de pe malul stâng al Senei cu două comunităţi numeroase, homosexuală şi evreiască.

Viaţa de noapte
•    Le Lido - cabaret de pe Champs-Élysées faimos pentru spectacolele exotice şi unde, ca soldat american în permisie cu nişte prieteni, Elvis Presley a dat un concert ad hoc.
•    Bal du Moulin Rouge, Le Crazy Horse Saloon, Les Folies Bergère - cluburi de noapte faimoase.
În aglomerarea urbană a Parisului
•    Disneyland Resort Paris - parc de distracţii din estul oraşului.
•    La Défense - complex major comercial, de birouri şi teatre; tot aici este amplasat şi Grande Arche.
•    Palatul de la Versailles - fostul palat regal în oraşul Versailles din sud-estul Parisului. Cea mai mare atracţie turistică a Franţei.
•    Basilica Saint Denis - catedrală gotică foarte veche şi loc de veci al multor monarhi francezi, aflată în nordul oraşului.
Evenimente
•    iulie 1789 - Asaltul Bastiliei
o    Familia regală este forţată să revină din Versailles la Paris
•    1814 - Parisul ocupat de armatele celei de-a şasea coaliţii, după căderea lui Napoleon
•    1815 - Parisul este ocupat din nou, de data aceasta de către a şaptea coaliţie, după trecerea celor o sută de zile.
•    1855 - Expoziţia Universală din 1855
•    1856 - Are loc Congresul de la Paris
•    1867 - Expoziţia Universală din 1867
•    January 28th, 1871 - Cade Comuna din Paris
•    1878 - Expoziţia Universală din 1878
•    1889 - Expoziţia Universală din 1889 - Turnul Eiffel
•    1900 - Expoziţia Universală din 1900
o    Este inaugurat Metroul din Paris in iulie (la început o singură linie, ce străbătea Parisul de la est (Porte de Vincennes) la vest (Porte Maillot).
•    1925 - Expoziţia Internaţională de Arte Decorative şi Industriale moderne din 1925
•    1931 - Expoziţia Colonială Franceză din 1931
•    13 iunie, 1940 - Naziştii intră în Paris
•    1968 - revoltele studenţeşti din 1968 în Paris, combinate cu o serie de greve ale muncitorilor din ţară ameninţă să dea jos guvernul Charles de Gaulle.
•    1999 - Deschiderea Bibliotecii Naţionale Franceze

Date
Statut    Capitala Franţei

Populaţie
 • Total (2004)
 • Densitate

2.142.800 locuitori
24.448 locuitori/km²
Suprafaţă
105,397 km²

Altitudine    m
Coordonate geografice    48°52′ N 2°19′ E

Fus orar
UTC+1

Primar
Bertrand Delanoë
    
 





Kremlinul din Moscova
Kremlinul din Moscova (rusă: Московский Кремль) este cel mai cunoscut kremlin (citatadelă rusească). Este un complex fortificat (vezi Turnurile Kremlinului) care incluse palatele Kremlinului şi catedralele Kremlinului care domină Piaţa Roşie din Moscova. Complexul serveşte ca reşedinţă oficială şi ca principal loc de muncă al Preşedintelui Federaţiei Ruse.
Istorie
 

Vedere a Kremlinului din Moscova
Aici s-au aflat primele aşezări din zona Dealului Boroviţchi acolo unde râul Neglinnaia se varsă în râul [[Moscova (râul)|Moscova]. Încă din secolul al XI-lea a fost o structură fortificată importantă pe deal. Oraşul a fost extins foarte mult de Prinţul Iuri Dolgoruki în secolul al XX-lea. Fortăreaţa a fost numită Kremlin în 1331. Între 1366-1368, pe durata domniei lui Dmitri Donskoi, a fost construită o citadelă din piatră albă. Până la sfârşitul secolului al XV-lea, principatele ruseşti au fost unite sub conducerea marelui Prinţ Ivan cel Mare, care a devenit Mare prinţ al Întregii Rusii. El a organizat reconstrucţia Kremlinului, invitând un mare număr de vestiţi constructori din Italia, printre ei aflându-se şi arhitectul Aristotile Fioravanti.
 

Turnul Spasskaia, Kremlin
Clădirile
Triunghiul neregulat al zidurilor Kremlinului cuprind o suprafaţă de 27,5 hectare, iar piaţa Catedralelor este inima Kremlinuli. Ea este înconjurată de şase clădiri, din care trei catedrale. Catedrala Adormirii este cea mai veche, terminată în 1479, fiind cea mai mare catedrală din acele timpuri şi locul unde erau încoronaţi ţarii. Construcţia cu faţadă masivă din calcar, cu cinci turle cu cupole aurite a fost proiectul lui Fioravanti. Catedrala Bunei Vestiri, cu nouă cupole aurite a fost terminată în 1489. Catedrala Arhanghelului Mihaiil (1508) este în partea de sud-est al pieţei şi este locul de înhumare a peste cincizeci de membri ai familiilor regale ruseşti. O altă construcţie importantă este Turnul cu Clopot al lui Ivan cel Mare aflat în partea de nord-est al pieţei, are 81 de metri înălţime şi se spune că marchează centrul Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma în cazul de primejdie.
 

Ţar Puşka, Tunul Imperial, Kremlin
Cea mai veche construcţie civilă este Palatul Faţetelor (1491), unde se află tronurile imperiale, a fost ctitorit de Ival cel Groaznic. Următoarea clădire ca vechime este casa familiei regale, Palatul Terem. Primul Palat Terem a fost construit de Ivan al III-lea al Rusiei, dar cea mai mare parte a construcţiei din ziua de azi a fost finalizată în secolul al XVII-lea. Primele două palate sunt unite de Marele Palat al Kremlinului. Acesta a fost inaugurat de Nicolae I în 1838. A fost cea mai mare construcţie din Kremlin şi a costat 11 milioane de ruble. Are săli de recepţie, o scară monumentală roşie şi apartamente private.
Partea de nord a Kremlinului este ocupată de Arsenal. Primul Arsenal a fost construit de Petru cel Mare în 1701. Arsenalul din ziua de azi a fost construit în 1817 după ce trupele lui Napoleon au distrus vechea clădire în timpul invaziei sale eşuate în Rusia din 1812.
Zona de nord-vest a Kremlinului este ocupată de Clădirea Armureriei. Construită în 1851, este în zilele noastre muzeu.
Personalităţi politice
Numele Kremlin a devenit o metonimie folosită pentru a denumi guvernul Uniunii Sovietice (1922 – 1991) şi pe membrii săi de frunte, precum ar fi secretarul general, premierul, preşedintele, miniştrii şi comisarii. Mai este încă folosit, dar nu la aceiaşi scară, pentru a desemna guvernul Federaţiei Ruse.
Legături externe
•    Kremlinul din Moscova
•    Istoria Kremlinului