1

PREZENTARE ORASE SI LOCALITATI

ARAD

1. Date geografice

¨  Amplasament - Municipiul Arad este situat în extremitatea vestică a României, în Câmpia aluvionară a Aradului, la intersecţia unor importante artere de circulaţie naţionale şi internaţionale. Este traversat de la est la vest de râul Mureş.
¨  Suprafaţa municipiului: 4618 ha.
¨  Populaţia totală (2002): 172.824 locuitori din care: 82,6% sunt de naţionalitate română, 12,9% maghiară, 1,7% romi, 1,3% germani, 0,3% sârbi, 0,2% slovaci, 0,15% bulgari, 0,85% altele.
¨ Altitudine medie - 110 m,
¨  Clima - continental-moderată, cu slabe influenţe mediteraneene
¨  Solurile: predomină cernoziomuri.

2. Potenţialul turistic al Municipiului Arad

Turismul cultural-istoric:
       Municipiul Arad  deţine un bogat patrimoniu cultural-istoric, oferind vizitatorilor un adevărat muzeu în aer liber al stilurilor arhitectonice specifice sec XVIII, XIX şi XX, monumente de artă şi istorie, spectacole de teatru, concerte ale filarmonicii, expoziţii de artă plastică, expoziţii muzeale de istorie, artă şi ştiinţe ale naturii , festivaluri şi sărbători.
       Iubitorii de arhitectură pot admira clădiri construite în stil baroc, renascentist, eclectic, clasic, neogotic sau secession,  cum sunt : Palatul Administrativ ,Palatul Cenad ,Palatul Neumann ,Palatul de Justiţie ,Palatul Finanţelor ,Turnul de apă, Casa Kelemen, Banca Naţională, Palatul Cultural, Palatul Szantay, Palatul Bohuş .

 Clădiri cu valoare istorică:    

          Există anumite clădiri în Arad care păstrează cu ele amintirea unor personalităţi sau a unor evenimente istorice care au marcat viaţa cetăţii. Acestea sunt: Înalta Preparandie, Casa Vama Veche,  cu Lacăt, Casa parohiei catolice Aradul Nou, Casa cu ghiulele, Hotel Ardealul, Teatrul Vechi, Cetatea Aradului etc.

CETATEA ARADULUI

      Actuala cetate a Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice existente, în momentul de faţă, în zona de vest a ţării.
Ridicată în a doua jumătate a secolului al XVII -lea, cetatea a fost considerată ca una dintre cele mai impresionante fortificaţii militare ale timpurilor respective. În rândurile ce urmează vom încerca să prezentăm motivaţia construirii acestui impresionant edificiu.
Odată cu încheierea războaielor austro-turce din prima jumătate a veacului alXVIII-lea şi după ocuparea Transilvaniei, a Banatului şi a altor teritorii de către Imperiul Habsburgic, s-a preconizat construirea unor fortificaţii militare , în regiunile pe atunci abia ocupate, pentru asigurarea dominaţiei în aceste zone.

De asemenea Cancelaria de la Viena a întocmit un plan strategic ce prevedea ridicarea unei centuri de cetăţi între zona interioară apropiată graniţei imperiului spre sud şi est. Din rândul acestor cetăţi au făcut parte fortificaţiile de la Oradea, Timişoara şi Arad. Planul cetăţii Aradului a fost aprobat personal de împărăteasa Maria Theresa şi de fiul ei Iosif al II-lea.
       Noua cetate a Aradului, în conformitate cu planul imperial, trebuia să înlocuiască vechea cetate arădeană şi să corespundă din punct de vedere al tehnicii militare contemporane. Ca loc de construire a fost aleasă o peninsulă a Mureşului (pe malul stâng ) pe care oraşul a cedat-o autorităţilor militare. De construirea cetăţii, în momentul respectiv, a fost legată problema strămutării oraşului în câmpia Zimandului, pentru ca cei din cetate să aibă câmp deschis de tragere. Rezistenţa populaţiei şi apelurile la Viena au determinat suspendarea acestei idei. Edificarea Cetăţii, operă a arhitectului Harsch, a început în vara anului 1763, după sistemul Vauban şi este o construcţie în formă de dublă stea cu 6 colţuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate şi alte construcţii militare.

        Lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa forţei de muncă, aşa încât cetatea a fost terminată în 1783. După terminarea lucrărilor, în cetate au fost amplasate diferite unităţi militare şi în felul acesta Aradul a devenit un centru militaro-politic al dominaţiei austriece în zonă. Istoricul cetăţii, în mai bine de 200 de ani de existenţă, este legat de diferite evenimente importante. În timpul Revoluţiei lui Horea, în 1784, cetatea a fost unul din centrele de acţiune a trupelor imperiale împotriva răsculaţilor. În vremea războaielor napoleoniene în cetate au fost ţinuţi numeroşi prizonieri francezi. După revoluţia din 1848, în cazematele cetăţii, au fost închişi şi condamnaţi numeroşi revoluţionari printre care şi Eftimie Murgu. Odată cu sfârşitul secolului al XIX-lea, când se schimbă concepţia strategică, cetatea îşi pierde importanţa devenind o simplă cazarmă.

ALESD

Aleşd (în maghiară: Élesd) este un oraş în judeţul Bihor, Transilvania, România, la circa 38 km est de municipiul Oradea. Are o populaţie de 10.376 locuitori. Zona beneficiază de un important potenţial turistic şi sportiv evidenţiat prin: existenţa unor resurse naturale ca: izvorul de ape minerale din localitatea Pădurea Neagra şi apă termală (în Aleşd)

• Infrastructura pentru turism şi agrement: un hotel şi un motel, 4 restaurante; un ştrand cu apă termală; un lac de acumulare pe care se pot practica pescuitul şi sporturile nautice
• Existenţa unor obiective de interes turistic: Biserica Ortodoxă Tinaud- din sec XVII, Biserica Ortodoxă din lemn Pestiş- din sec.XVIII, Cetatea Piatra Şoimului-Pestiş- din sec XIII, Castelul Poiana Florilor- din sec.XIX etc.
• Sărbători populare cîmpeneşti şi evenimente socio-culturale din zonă: Tîrgul de vară Aleşdana
• Potenţial sportiv exprimat prin: un stadion cu 2000 locuri, 2 săli de sport, 2 baze sportive, un teren de fotbal şi un bazin de înot.
• Posibilitatea desfăşurării de activităţi de vînătoare şi pescuit sportiv: în pădurile din zonă trăiesc o mare diversitate de animale sălbatice, iar în lacul de acumulare se poate practica pescuitul sportiv şi vînatul la păsări de baltă.

JIBOU

       Principalele resurse naturale ale zonei le reprezinta nisipul si prundisul, exploatat din balastiere si sortat prin statiile de sortare existente. Bogatiile subsolului se limiteaza la zacaminte mici de carbune inferior si zacaminte de gips.
Sursa naturala care nu a fost exploatata in mod corespunzator, este cea  reprezentata de apele curative de la Baile Jibou.                                                                Orasul Jibou reprezinta un nod de comunicatii important, atat rutier cat si feroviar. Fiind situat aroximativ in centrul judetului Salaj , Jibou are asigurata o buna legatura cu restul localitatilor. In orasul Jibou si localitatile apartinatoare se gasesc monumente si situri arheologice precum si monumente si ansambluri de arhitectura ( asezari din epoca bronzului, asezari dacice, ruine de turn roman, ansamblul Wesselényi,Castelul Beldy cu parcul sau etc.) ce reprezinta puncte de atractie turistica cu mare potential.

Ca punct de atractie pentru foarte multi vizitatori din tara si de peste hotare este Gradina Botanica din orasul Jibou. Aceasta a luat fiinta in anul 1968 si in prezent se intinde pe o suprafata de 25 ha, asezata in cadrul ansamblului Wesselényi.
Colectiile Gradinii Botanice cuprind peste 5.000 de specii de plante provenite din variate zone geografice ale lumii.
In cadrul activitatilor ce se desfasoara in cadrul Gradinii Botanice, se produc un bogat si variat sortiment de plante ornamentale, care sunt distribuite in scopul folosirii acestora ca material demonstrativ si pentru ornamentarea parcurilor si localurilor scolilor.
Personalul de specialitate din cadrul unitatii, organizeaza manifestari stiintifice, seminarii, simpozioane, participa la congrese nationale si internationale, colaboreaza la elaborarea unor publicatii in tara si strainatate.
Anual Gradina Botanica editeaza catalogul de seminte si mostre de plante, prin intermediul caruia unitatea intretine un schimb activ cu peste 450 gradini botanice si alte institutii de profil din intreaga lume.

    O posibilitate poate sa ofere dezvoltarii turismului, punerea in valoare in conditii corespunzatoare a apelor curative de la Baile Jibou, apa care este sulfuroasa, clorurata, sulfatata - sodica, calcica, magneziana, izotona.
Aceste ape sunt indicate atat pentru cura interna in afectiuni hepato-biliare, boli gastro-intestinale, de nutritie si dermatoze cronice, cat si pentru cura externa in afectiuni reumatismale cronice si afectiunile nervilor periferici.
Prin investitii minime s-ar putea crea o microbaza de tratament, care ar atrage bolnavii din zona, in trecut calitatile terapeutice ale acestor ape fiind foarte apreciate.

 BAIA MARE

     Municipiul Baia Mare, resedinta judetului Maramures, este un important centru urban din nord-vestul Rom&acircniei.
Este situat in partea vestica a judetului,in depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al Raului Sasar, la o altitudine medie de 228 m fata de nivelul marii, fiind cuprins de coordonatele geografice 47�39' - 47�48' latitudine nordica si 23�10' - 23�30' logitudine estica.  In componenta municipiului Baia Mare intra si localitatile Blidari, Firiza, Valea Neagra, Valea Borcutului, insumand o suprafata de 23.471 ha.
La nord se invecineaza cu Muntii Ignişului, la sud cu localitatile Recea si Groşi, la est cu orasul Baia Sprie si la vest cu comuna Tăuţii Măgherăuş. Datorita pozitiei sale geografice avantajoase, Baia Mare intruneste atributele unui insemnat nod rutier si feroviar, constituind punctul de convergenta pentru localitatile din imprejurimi: Baia Sprie, Recea, Tăuţii Măgherăuş. Prin valentele sale actuale, municipiul Baia Mare se dovedeste a fi un centru urban important din aceasta parte a tarii, avand o dezvoltare dinamica specifica. Activitatilor economice traditionale de pana acum li se adauga altele noi, care se doresc integrate in economia zonei.
     Componenta culturala este deobsebit de importanta, iar invatamantul baimarean este mult apreciat in tara.
     Se fac eforturi pentru ca acest oras sa fie din nou un punct atractiv pentru turisti si oameni de afaceri, fiind avantajat de pozitia sa geografica, de numeroasele statiuni, dar si de potentialul uman extraordinar.

        In ceea ce priveste arhitectura orasului, constructiile baimarene din zona veche a orasului sunt completate astazi de cele moderne, cu elemente specifice locale. Se evidentiaza zona comerciala, care cuprinde sediile bancilor, ale unor firme, magazinele cele mai mari din oras.
        Prin marturiile trecutului si framantarile cotidiene ale prezentului, Baia Mare ni se dezvaluie astazi ca fiind unul in plina ascensiune in plan economico-social, care doreste sa-si consolideze pozitia dezvaluind lumii intregi ca traditia si modernismul se pot manifesta intr-o simbioza perfecta.

BORSA

     Borsa este o localitate in nordul extrem al Romaniei (Judetul Maramures), in partea rasariteana a Depresiunii Maramuresului inchisa de Muntii Rodnei si Muntii Maramuresului (Carpatii Rasariteni), situata la 700-850 m altitudine, pe Valea Viseului, in apropierea Pasului Prislop (altitudine 1.414 m), care leaga Transilvania de Bucovina (o zona turistica foarte frecventata); populatia orasului numara 30.504 locuitori (la 1 iulie 1991). Clima specifica zonelor montane, rece si umeda, cu veri racoroase (in jur de l5°C in luna iulie) si ierni reci (in jur de 7°C in luna ianuarie). Temperatura medie anuala este de 7°C . Precipitatii abundente (900-1000 mm anual). Un aer pur, intens ozonat.                          

   In partea rasariteana a orasului, la poalele Masivului Rodnei, l2 km departare de centru, se afla un important complex turistic, deschis in tot cursul anului, dispunand de mai multe hoteluri moderne. Zona ofera conditii pentru practicarea alpinismului si sporturilor de iarna (piste de schi cu grade variate de dificultate, trambuline de ski omologate, de 113 m, practicabile pana in lunile aprilie si mai). Cu funicularul (1.920 m lungine, 500 m inclinatie) se poate ajunge de la Complexul turistic la Poiana Stiol si mai departe, cu skilift (790 m lungime) la varful Stiol (1.611 m). Izvoare cu ape minerale carbogazoase, sau continand fier, calciu, magneziu sunt recomandate in tratamentul bolilor cronice ale tubului digestiv si in tratamentul bolilor renale. Dat fiind clima propice, statiunea este recomandata si pentru tratamentul nevrozelor astenice si al tulburarilor respiratorii. Biserica de lemn construita la 1700, cu picturi murale datand din 1775.

REGHIN

- Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc", traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen" sau a celei ungureşti "Szaszregen". Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Ungariei Andrei II este menţionat ca "Regun".

- Localitate ridicata la rang de municipiu în 1994.
- Localitatea este situata în zona de intersectie a paralelei 46 46’ 33” latitudine nordica cu meridianul 24 42’ 30” longitudine estica la confluenta riurilor Mures si Gurghiu.
- Altitudinea medie este de 395 m cu relieful specific depresiunii Reghinului.
- Localitatea este strabatuta de drumurile nationale DN15(Tg.-Mures-Reghin-Toplita), DN16(Reghin-Cluj) si DN16A.(Reghin-Bistrita) si drumuri judetene spre GURGHIU- JABENITA-LAPUSNA, IDECIU DE JOS, DEDRAD-BATOS.
- Circulatia feroviara este asigurata de calea ferata RAZBOIENI-DEDA.
- Populatia in urma recensamantului numara 36.173 locuitori.

TARGU – MURES

    S

        Judetul Mures este situat în zona central-nordica a tarii. Populatia la 1 iulie 1996 a fost de 606.303 locuitori din care 312.382 în mediul urban.Principalele municipii si orase : Targu Mures (resedinta de judet) 163.938 locuitori, Reghin 39.277 locuitori, Sighisoara 36.324 locuitori, Tarnaveni 30.500 locuitori, Ludus 18.951 locuitori, Sovata 12.249 locuitori, Iernut 10.068 locuitori.

    Teritoriul judetului constituie o depresiune intracarpatica ce coboara usor în trepte , de pe piscurile vulcanice ale Muntilor Calimani (2100 m) si ai Gurghiului spre mijlocul Campiei Transilvaniei ( 280 m) brazdata fiind de Valea Muresului si fragmentata de afluentii acestuia.Clima continental - moderata cu diferentieri în zona de dealuri si paduri, fata de cea de munte. Reteaua hidrografica cuprinde : Muresul (care strabate judetul pe o lungime de 180 km), Tarnava Mica, Tarnava Mare, Gurghiu, Niraj. In zona vestica a judetului se întinde o salba de lacuri si iazuri Taureni, Saulia, Faragau bine amenajate pentru piscicultura si agrement. |n statiunea Sovata se gaseste lacul Ursu considerat ca fiind cel mai caracteristic lac heliotermic din Europa. Activitatea turistica este sustinuta de existenta unei infrastructuri dezvoltate, cuprinzand în total 94 unitati de cazare între care 17 hoteluri, 5 hanuri si moteluri, 4 campinguri, 63 de vile turistice si 3 tabere pentru elevi si studenti. Acestea dispun de peste 6835 locuri de cazare.
Principalele zone turistice sunt Sighisoara cu Cetatea medievala, zonele montane, Lapusna, Defileul Muresului. La poalele muntilor Gurghiu se afla renumita statiune balneara Sovata ce ofera factori curativi de mare eficienta într-un numar mare de afectiuni, atragand în fiecare an un numar mare de turisti straini si romani. Un rol important în turismul muresan revine statiunilor locale Sangeorgiu de Mures, cu ape sarate, namoluri, ape iodurate si clorurate, Ideciul de Jos cu ape sarate, Rastolita si Lunca Bradului sunt micro statiuni climaterice. Municipiul Targu-Mures se remarca prin Complexul de agrement si sport "Week-End" de pe malul raului Mures pe o suprafata de 25 hectare, din care 5 hectare oglinda de apa, cu amenajari corespunzatoare, case de agrement, Gradina zoologica - a doua din tara, Cetatea Medievala.

SIGHISOARA

     Sighisora, complex medieval de arhitectura militara, civila, ecleziastica de valoare europeana, este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea Perla Transilvaniei.

Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198, insa fara baza documentara. Prima atestare documentara a localitatii - in 1280 - nu marcheaza insa si inceputul locuirii, atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazinul Mijlociu al Tarnavei Mari - locuire care cu mici intreruperi depaseste 40.000 de ani. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului, doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. Colonistii germani (sasi), asezati de regii Ungariei incepand cu a doua jumatate a secolului al XII-lea in sudul Transilvaniei sunt cei care intemeiaza o asezare rurala la baza dinspre sud a dealului Cetatii, langa apa paraului Saes (Shaas). Denumirea paraului devine si a localitatii la sfarsitul secolului al XIII-lea.

     Municipiul Sighisoara este situat la extremitatea sudica a judetului Mures, in Podisul Tarnavelor (zona raului Tarnava Mare) si se intinde de o parte si de alta a Tarnavei Mari, situat la 123 de km de la izvoarele raului in zona de varsare a paraului Saes. Sighisoara este al doilea oras ca marime si importanta (istorica, economica, politica, geografica) din judetul Mures, fiind ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand in subordine administrativa sase localitati componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi, Catunul Viilor) si un sat, Hetiur.

ALBA IULIA

      Istoria medie a orasului Alba Iulia incepe cu cetatea dacica de la Piatra Craivei - un masiv stancos ce domina orizontul dinspre nord - descoperita in ultimii ani. Vechiul Apoulon dacic era resedinta unui trib sau a unei uniuni de triburi care stapanea zona centrala a Muresului si o parte din muntii Apuseni.
In perioada in care Imperiul traco-daco-get din veacul I i.Ch. se intareste si devine cel mai mare din Europa, dupa Imperiul Roman, Apoulon cunoaste o deosebita inflorire, ajungand unul dintre cele mai mari centre urbane ale Daciei, care a stat la limita epopeicei rezistente militare a dacilor, in fata invaziei romane.
Primul razboi daco - roman, din timpul regelui Decebal a pus Apoulon-ul la grele incercari de ordin economic. In schimb, al doilea razboi, condus de Traian, care viza aici regiunea bogata si minele de aur si argint, i-a adus distrugerea definitiva.
       Evenimente politice, sociale si culturale, momente de mare importanta din viata poporului nostru, au loc la Alba Iulia. Cel mai memorabil eveniment se petrece la sfarsitul sec. al XVI - lea : intrarea triumfala in oras a lui Mihai Viteazul (1593 - 1601) impreuna cu oastea sa, la 1 noiembrie 1599, trei zile dupa biruinta de la Selimbar. Alba Iulia avea sa devina astfel dupa cucerirea Moldovei, prima capitala a celor trei tari unite sub sceptrul marelui voievod.

      Municipiul Alba Iulia este situat într-o zona turistica atractiva pentru calatorul primit cu multa ospitalitate pe meleagurile sale.
Potentialul turistic al zonei îsi gaseste oglindirea într-o ampla constelatie de marturii ale unui trecut de milenii, exprimat în salba monumentelor istorice, de arhitectura si arta, în varietatea frumusetilor naturale.
       Teritoriul municipiului Alba a fost din timpuri stravechi o vatra de civilizatie umana, unde traditiile si obiceiurile folclorice specifice românilor exercita o atractie deosebita pentru turistii din tara si de peste hotare. Meleagurile Alba Iuliei sintetizeaza sincretic, în port, datini si obiceiuri, influentele venite din zona Muntilor Apuseni, Muresului, Sebesului ori Secaselor, românii convietuind în armonie cu celelalte natii care s-au asezat de-a lungul istoriei pe aceste meleaguri. Vinul renumitelor podgorii ale Albei, cântecele si doinele inspirate din folclorul autentic al vaii Muresului si Muntilor Apuseni, frumusetea portului, bunatatea si întelepciunea oamenilor, toate acestea fac din acest tinut o tara de legenda.
Aceste produse turistice ce valorifica potentialul natural, istoric si cultural al regiunii noastre, au avut un impact pozitiv asupra dezvoltarii comunitatii locale, cât si a societatior ce presteaza activitati turistice. Ele s-au dovedit a fi afaceri de sine statatoare, aducatoare de profit, fiind un exemplu pozitiv în comunitatea de afaceri regionala. Obiective turistice :

Catedrala Reîntregirii : Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii, constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918. Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati. Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii. Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleasi motive decorative de inspiratie brâncoveneasca.
Ansamblul este dominat de un turn -clopotnita, înalt de 58 m, terminat în forma de cupola sprijinita pe coloane.În prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.

 Catedrala Romano-Catolica : Ridicata în secolul XIII, este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând armonios elementele romanice cu cele gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilica cu trei nave, transept cu trei abside semicirculare, turn peste careu si doua turnuri pe latura de vest, adaugându-se ulterior doua nave în zona transeptului. Cea mai importanta constructie din epoca Renasterii timpurii din Transilvania este fara îndoiala capela "Lazo", aflata pe latura nordica a catedralei, în interiorul acesteia se afla o bolta cu nervuri gotice târzii, având cheia de bolta decorata cu blazoanele unor personalitati transilvanene. În interiorul catedralei se afla sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alaturi de cele ale fratelui sau Johannes Miles, a fiului sau mai mare Ladislau (situate în nava laterala sudica) si cele ale reginei Isabella si a fiului sau Ioan Sigismund (situate în nava laterala opusa).

Muzeul Unirii - Cladirea Babilon : Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si al prestigiului stiintific. Muzeul este adapostit in Cladirea Babilon din 1968, care prin bogatia plastica a fatadelor reprezinta celui mai important monument de arhitectura romantica din oras. La origine cladire cu destinatie militara, cladirea Babilon a fost construita intre 1851-1853. Cladirea are 2 etaje si peste 100 de încaperi unde se afla expozitia de baza, depozitele, biblioteca si laboratoarele de restaurare.

Muzeul Unirii - Sala Unirii : Cladire simbolica, adânc intrata în constiinta poporului român, ca loc al înfaptuirii unuia dintre cele mai grandioase acte din istoria sa: Unirea de la I Decembrie 1918. In aceasta sala a avut loc adunarea celor 1228 de reprezentanti ai romanilor din Transilvania, care au decis unirea cu Romania in memorabila zi de 1 Decembrie 1918.În sala principala sunt expuse în original documentele unirii si steagurile cu care delegatii din întreaga tara au venit la marea unire.
Expozitia este organizata in fosta cladire a Cazinoului militar situat in fata intrarii principale a Muzeului Unirii.

DEVA

       Deva, orasul de la poalele Cetatii, este una dintre cele mai vechi asezari din tara noastra, oras care in zilele noastre ocupa un prim loc ca importanta intre cele cinci municipii ale judetului Hunedoara, fiind un important centru politic, administrativ si cultural, precum si localitatea de resedinta a judetului. Este situat in partea centrala a judetului, la 45*53' latitudine nordica si 22*54' longitudine estica, la o inaltime de 187 m fata de nivelul marii, intre Muntii Apuseni si Muntii Poiana Rusca. Orasul, s-a dezvoltat intr-un cadru natural pitoresc, pe malul stang al raului Mures, beneficiind de manoasa lunca a acestuia precum si de bogatele resurse minerale ale muntilor metaliferi si muntilor auriferi care il inconjoara. Asezat la o altitudine relativ scazuta, intr-o mica depresiune, beneficiaza de cea mai temperata clima din intreg Ardealul, fiind ferit de curenti, fapt ce recomanda orasul Deva ca un autentic centru turistic, odihnitor si reconfortant. Din punct de vedere al provinciilor istorice romanesti, orasul Deva este situat în zona de interferenta a Transilvaniei cu Banatul. Este asezat in partea centrala a judetului Hunedoara, pe cursul mijlociu al raului Mures,(mentionat de Herodot in anul 484 i.e.n ca raul Maris), pe malul stang al acestuia, la poalele ultimelor ramificatii ale muntilor Poiana Ruscai. Aceste ramificatii sant formatii de andezit, avand inaltimea maxima de 697m si sant cunoscute sub denumirea de dealurile Devei. Dupa aceste dealuri, care incep chiar din oras, in partea de sud, se gasesc localitatile Almasul Sec, Carjiti si Cherghes. Pe partea dreapta a Muresului se gasesc localitatile Harau, Chimindia, Banpotoc, Varmaga, Carpinis, Soimus, Balata, Barsau, Certej, Hondol, Sacaramb, Nojag. Spre est se gaseste localitatea Simeria, iar spre vest localitatile Mintia, Branisca, Vetel, Zam. Deva este inconjurata la vest de muntii Poiana Rusca si muntii Zarandului, la nord de muntii Apuseni, la est de dealul Uroi si muntii Sebesului iar la sud se pot vedea in departare, muntii Parangului si masivul Retezatului. Este situat in partea centrala a judetului, la 45*53' latitudine nordica si 22*54' longitudine estica, la o inaltime de 187 m fata de nivelul marii. Orasul Deva este accesibil din oricare zona a tarii, cu trenul sau cu masina.

 CETATEA DEVA : Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii. Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "...din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei".Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia. O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre. Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici. Sub dealul cetatii se afla palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec. XVI, de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la coturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon polilobat.

IMPRESII DE CALATORIE :  Exceptand faptul ca vremea nu a fost alaturi de noi pe parcursul practicii in Maramures, totul a fost o experienta unica cu care nu ne intalnim in nici o alta parte a Romaniei. In prima noapte de cazare in orasul Baia-Mare, la internatul de liceu au fost conditii bune si chiar am intalnit oameni noi “de-ai locului” cu care m-am imprietenit. Primul obiectiv turistic care m-a impresionat a fost Gradina Botanica din orasul Jibou cu cele doua sere ale sale in forma de balon si miile de specii de plante si pesti. Aici am vazut pentru prima data cum arata scaunul soacrei- un cactus in forma de taburete si faimosul pestisor auriu. Apoi, urmatoatele doua zile (sau nopti) de cazare au fost in localitatea Borsa, in complexul turistic. Conditiile de acolo au fost si ele bune, cu exceptia faptului ca nu am  prea avut caldura…dar am avut parte de distractie cat cuprinde. Cel mai mult mi-a placut “calatoria” cu telescaunul pana la Cascada Cailor. Care din cauza frigului era partial inghetata dar mult mai spectaculoasa, unde am facut o sumedenie de poze. La plecare din Borsa am prins primele semne ale iernii : lapovita si ninsoarea. Ultima noapte de cazare a fost in orasul medieval Sighisoara, intr-un hotel putin infricosator deoarece era foarte vechi, mirosea a igrasie iar peretii erau reci si goi dandu-i o usoara not ace se resimte uneori in filmele de groaza. Am vizitat pentru prima data pet imp de noapte Cetatea Sighisoarei, am vrut sa merg si in cimitir dar le-a fost teama colegelor mele. Desi era intuneric, cetatea parea parka vie, animate de cateva zeci de turisit romani si straini veniti sa vada sau sa revada frumoasa “perla a Sighisoarei” .

   Un alt obiectiv turistic interesant a fost Casa Memoriala din Sighet, unde am ramas uimita de ce s-a putut intampla in timpul regimului comunist, in care a existat atata suferinta si cand si-au pierdut viata atatia oameni nevinovati. Declaratia facuta de o fosta detinuta a acelui penitenciar, ce a nascut in detentie m-a cutremurat….nu credeam ca poate exista asa ceva…pana acum…e bine sa se stie ce a fost…e bine san nu mai fie nicioadata ce a fost…

Si pentru ca Cimitirul Vesel din Sapanta reprezinta dupa unii chintesenta turismului maramuresean, sau a locurilor care merita vazute in aceasta zona, nu pot spune ca am ramas impresionata de acest obiectiv turistic. Totusi am ramas uimita de modul in care oamenii locului pot vedea trecerea in nefiinta si modalitatea de a-l exprima, acesta fiind in totala discordanta cu ceea ce inseamna in general moartea sau cum este ea perceputa la modul general.

Deoarece era in preajma zilei mortilor, acea sarbatoare de  comemorare a sufletelor celor dragi, am avut posibilitatea sa vedem cateva fete si baieti imbracati in straiele traditionale maramuresene iesind de pe portile mari tipice Maramuresului si indreptandu-se spre casele de cultura ori cimitire. Pe fetele tuturor se citea veselia, bunatatea si pofta de viata cu care se naste fiecare maramuresean.