1

Continente disparute

          Nimic din ceea ce ne �nconjoar� nu a r�mas necercetat omului: p�m�ntul pe care c�lc�m, m�runtaiele p�m�ntului, aerul, cerul, atmosfera terestr�, spa�iul cosmic, etc. Deci cu at�t mai mult nu puteau r�m�ne �n afara cercet�rilor apele p�m�ntului. Apa oceanelor dar si ceea ce este sub ap� a suscitat ineteresul oamenilor de stiin�� . Cu at�t mai mult cu c�t din cele mai vechi timpuri, legende si mituri vorbesc despre p�m�nturi disp�rute sub apele oceanelor Pacific si Atlantic.

          Pe cuprinsul Oceanului Pacific nu mai exist� ast�zi locuri necercetate, p�n� si cele mai mici petice de p�m�nt au fost identificate, localizate (�n raport cu ecuatorul si meridianul zero), m�surate, studiate ( din toate punctele de vedere: origine, faun�, flor�, clim�, s.a.m.d). Si totusi, mai exist� ast�zi pe insulele celui mai mare ocean al Terei, probleme nel�murite, controversate care duc la confrunt�ri si chiar dispute �ntre specialistii care �si sus�in diferite puncte de vedere, ipoteze, teorii. Una din aceste probleme este cea  a migra�iilor : de unde au venit locuitorii insulelor aflate �n bazinele r�s�ritean si central ale Pacificului? Dinspre apus, din Polinezia sau dinspre r�s�rit dinspre coastele Americii de Sud? Din studierea acestor probleme s-au n�scut cam 30 de ipoteze, bazate pe cercet�ri si descopreiri arheologice, antropologice, etnografice, oceanografice, ba chiar studierea ambarca�iunilor cu baloansoar polineziene si a plutelor din lemn de balsa preincase. �n aceste discutii s-a tinut seama de o lucrare veche a unui oarecare James Churchward, ce nu prea a fost luat� �n seam� la vremea ei, desi necesitase trei decenii de studiu (1870-1900), lucrare care avansa ideea c� acesti locuitori nu veniser� de nic�ieri ci erau urmasii adev�ra�ilor b�stinasi care se aflau aici, acum 50 000 de ani pe un �ntins continent numit MU, continent care a fost �nghi�it de apele oceanului �n urma unui cataclism de propor�ii. Marele continent avea o viat� fericit�, locuitorii s�i, �n num�r de milioane (64 000 000-spune cercet�torul), formau triburi sau popoare, aflate sub aceea�i conducere. Conduc�torul se numea Ra Mu iar Imperiul se chema Imperiul Soarelui. Locuitorii erau marinari priceputi si navigatori �ndr�zne�i, cutrierau m�rile si oceanele de la est la vest si de la nord la sud, orasele (7 principale) erau civilizate, foarte dezvoltate, cu constructii megalitice. Negotul, comertul �nfloreau.

          Pornind de la lucr�rile si descrierile lui J. Churchward ( cur�tate de lirismul si fantezia proprii scriitorului), se pune �ntrebarea dac� aceasta poate fi un punct de plecare demn de luat �n seam� pentru cercetarea existen�ei continentului scufundat, c�reia cercet�tori i-au dat numele de Pacifida.

J. Churchward a c�l�torit mult pentru a aduna dovezi �n sprijinul teoriilor sale: Insulele Caroline, Tibet, regiuni din Asia Central�, Egypt, Siberia, Noua Zeenland�, Samoa,Tahiti, Yucatan, Birmania, Polinezia, Miconezia, etc. au fost str�b�tue. Peste tot a studiat scrierile vechi dscoperite �n acele locuri, civiliza�ia b�stinas� si traditiile ei, monumentele arhitectonice vechi si tot ce tinea de trecutul �ndep�rtat.

          �n favoarea existen�ei cataclismului care a dus la pieirea continentului Pacifida (tara Mu - denumirea lui Churchward) sunt cataclismele reale, petrecute �n vremurile istorice, dar niciodat� de asa mare amploare si nu �n bzainul r�s�ritean al Pacificului ci �n cel vestic, zon� bogat� �n activittae vulcanic� si misc�ri tectonice. De exemplu uriasa eruptie a vulcanului Rakata de pe insula Krakatoa, �n 1883, care a f�cut peste 40 000 de victime(nu se cunoaste exact) iar unda de soc a f�cut ocolul P�m�ntului, fiind resim�it� �n toat� lumea (viteza ei fiind de 328metri/secund�); sau cataclismul care �n 1923 a f�cut 143 000 victime la Tokio si Yokohama, sau tsunami (val seismic) care  �n 1775 a f�cut 60 000 de victime la Lisabona.

          �n argumentatia existentei Pacifidei datele furnizate de geologie ocup� un loc important. Studiile geologice-geografice nu au infirmat dar nici nu au dovedit existen�a acestui continent. Dar �n zona din aproierea Insulei Pastelui (insul� ce a st�rnit cel mai mere interes oamenilor de ttiint� din toate puncetele de vedere) o expeditie oceanografic� sovietic� a constat c� pe o raz� de 6000m ad�ncimea medie a apelor nu dep�seste 150 de metri si chiar c� ea constituie partea cea mai �nalt� a unui lan� muntos de origine vulcanic�. Multi specialisti  sustin c� au exiat dou� sau mai multe uriase �ntinderi continentale r�m�si�e ale unui continent mai vechi care se �ntindea din largul coatelor Asiei p�n� �n Insula Pastelui. Al�ii c� ar fi vorba de trei continente: Hawiada, Pacifida de Est si Pacifida de Vest. Cercet�rile efectuate de geologi �ntreprinse cu mijloacele moderne ale stiin�ei deschid �nc� multe fronturi de investigatie, �n domeniul fenomenelor tectonice, vulcanice, etc, toate legate �ntr-un fel sau altul de aspectul geologic-geografic al problemei Pacifidei. Nici aspectul istorico-etnografic legat de existen�a oamenilor pe continentul sau continentele pacifide, eventualele urme materile l�sate de aceasta �n procesul complex al dezvolt�rii nu a fost ignorat. Studiul arheologic si etnografic al unor arhipelaguri din Polinezia, Maleezia, Oceania, �n deosbi a Insulei Pastelui a dus la o seam� de concluzii interesante dar niciuna nu a dus la certitudini ci mai degrab� au deschis noi piste de cercetare. Tainele Insulei Pastelui (printre care t�blitele cu scrierea rongo-rongo nedescifrat�, mormintele acoperite cu platforme (numite Ahu), �n�untru c�rora au fost g�site schelete cu aspect nemaint�nit ast�zi pe insul�, statuile gigantice) r�mase �nc� �n studiu ca si studierea altei ipoteze privind migra�ia popula�iei c�tre Oceania si anume a pupulatiilor de pe coastele Americii de Sud (eventual Peru) sunt �nc� probleme ce preocup� specialisti din toate domeniile: oceanografi, istorici, lingvisti, antropologi, etnografi, arheologi, etc.

          Poate nu este departe vremea c�nd toate aceste probleme se vor l�muri si misterele Insulei celor 1000 de enigme (Insula Pastelui) si a celorlate insule ale Pacificului vor fi dezlegate.

          Dac� studierea Pacificului si c�utarea dovezilor existentei Pacifidei a entuziasmat si a canalizat at�ta energie a specialistilor de tot felul acelasi lucru se poate spune si despre cercet�rile f�cute pentru a dovedi existenta unui continent scufundat sub apele Oceanului Atlantic ba chiar si mai mult dec�t at�t.

          S-a scris at�t de mult si de variat despre Atlantida �nc�t �ns�si preocuparea despre existenta ei ocup� un loc �n istoria universal� a culturii. �n ciuda esecurilor la care au dus cercet�rile referitoare la dovezile materiale ale acestui continent curiozitatea general� asupra acestei probleme se men�ine cu tenacitate. Lumea doreste s� cunoasc� datele problemei, iscusin�a �ncerc�rilor de a o rezolva, chiar dac� solu�ia definitiv� nu-i va putea fi oferit� prea cur�nd sau poate niciodat�.

          Pentru prima oar� s-a relatat despre existen�a continentul disp�rut �n apele Atlanticului, �n dou� din Dialogurile lui Platon -Timeu (Timaios) si Critias. De atunci p�n� ast�zi au ap�rut zeci de mii de lucr�ri �tiin�ifice si beletristice, articole mai ample sau simple eseuri, dintre care c�teva mii sunt studii consacrate �n �ntregime acestei probleme.

          Filozoful grec Platon a consemnat �n operele sale o stranie legend� despre un continent cu numele Atlantida, disp�rut �n vremuri str�vechi, sub apele Atlanticului. �n dialogul Timaois, dilog imaginat �ntre patru personaje : Socrate, maestrul autorului, Timaios din Locri, filozof pitagoreic, Hermocrates strateg siracuzan exilat si Critias cel T�n�r, poet si istoric atenian, Platon �l pune pe acesta din urm� s� intervin� cu povestea Atlantidei pe care Critias ar fi auzit-o de la bunicul s�u, Critias cel B�tr�n, care la r�ndul s�u o de�inea de la un str�bunic, Dropides care si acesta o stia de la ruda sa �nteleptul legiuitor Solon, c�ruia �n sf�rsit i-o spusese un venerabil preot egiptean din Sais, pe temeiul unor str�vechi m�rturii hieroglifice; anume: cu 9000 de ani �n urm�, str�mosii atenienilor ar fi dus un r�zboi glorios pentru ap�rarea lumii din jurul Mediteranei, amenin�at� de invazia locuitorilor Atlantidei, o insul� de la apus de Coloanele lui Hercules ( str�mtoarea Gibraltar) care era „mai mare dec�t Libia (Africa) si Asia (Asia Mic�) la un loc“. Dar cur�nd dup� aceea s-ar fi produs un cataclism, „cu potopuri si cutremure  de p�m�nt“, care a �nghi�it continentul „�ntr-o singur� zi si o noapte de urgie“.

          �ntr-un alt dialog, Critias, consacrat numai acestei legende, Platon revine si �l pune pe interlocutor s� descrie mai cu lux de am�nunte, conflictul dintre atenieni si atlanti, precum si informatii despre Atlantida: aspectul geografic, bog�tiile ei, organizarea social� a locuitorilor, civiliza�ia lor, etc. Dar lucrarea, ultima pe care a scris-o Platon se �ncheie brusc, �n mijlocul unei fraze.

          P�n� la Platon nici un alt autor antic nu a pomenit nimic despre existen�a acestui p�m�nt iar autorii postplatonici care au amintit acest lucru nu au adus nimic nou. Multi filozofi neoplatonici au contestat aceast� legend�, spun�nd c� este o fictiune literar�, o alegorie a luptei dintre idei abstracte. Printre cei care au socotit-o o inventie imginar� se num�r� si Aristotel care a fost timp de 26 de ani elevul lui Platon.

          Fapt este c� ideea lui Platon despre existen�a unui p�m�nt dincolo de Coloanele lui Hercules nu era str�in� de o idee popular� foarte r�sp�ndit� �n lumea veche. Din experieta navigatorilor fenicieni si cartaginezi, care merseser� de multe ori pe coastele atlantice ale Europie si Africii, cu tot secretul care �l p�strau asupra acestor incursiuni, s-au aflat destule stiri drespre interiorul dep�rtat al oceanului. Si probabil cor�bierii greci s-au aventurat pe urmele lor si au ajuns p�n� �n Insulele Canare sau poate cine stie mai departe.  

          S-au emis multe ipoteze �n privinta localiz�rii Atlantidei.

Una din ipotezele pzi�iei geografice a  Atlantidei ar fi c� aceasta a fost situat� �n Creta minoic�. Cel dint�i care a relatat aceast� idee a fost un oarecare K.J. Frost la �nceputul secolului XX, �n articolul Continentul disp�rut  ap�rut �n ziarul Time. Argumentele aduse  arat�u c� s�p�turile recente efectuate �n Creta duc la reconsi-derarea �ntregii istorii a Mediteranei. �n articol, se spune c� �n Egiptul din timpul dinastiei a XVIII-lea (perioada la care se referea preotul egiptean), �n epoca �n care Theba se afla la apogeul gloriei, Creta era un vast imperiu. Ea domina insulele grecesti iar prin rela�iile comerciale influenta sa se �ntindea din nordul Adriaticei p�n� la Tell-el-Amarna, si din Sicilia p�n� �n Siria. Comertul maritim �ntre Europa, Asia si Africa era �n m�inile cretanilor. Civilizatia minoic�, prin excelent� medite-ranean� se  deosebea de cea din Egipt si Orient, ea fiind din multe puncte de vedere de un modernism izbitor. Dezvoltarea deosebit� a Cretei, bog��ia ei, legenda le atribuie f�r� �ndoial� for�ei maritime si comerciale a domniei lui Minos.

Regatul minoic a fost �n antichitate un stat putrenic, unit, destul de izolat de celelate na�iuni astfel �nc�t putea p�rea un continent aparte, cu caracteristici proprii.

Astfel c�nd acesta  a dec�zut subit, chiar �n momentul c�nd p�rea mai puternic, c�nd Cnossosul si orasele aliate au fost lovite �n puterea lor maritim� si comercial�, �ti d�dea impresia c� a fost �nghitit de apa m�rii, ca �n povestea Atlantidei. Mai departe articolul spune c� povestea Atlantidei asa cum o descrie Critias cel t�n�r are tr�s�turi minoice. 

Ipoteza avansat� de Frost a fost �mbr��isat� si de alti  cercet�rori dar ea cap�t� o semnifica�ie istoric� numai dac� se accept� „con�inutul ei egiptean“.

Desi vechile inscriptii egiptene erau s�race �n date geografice totusi mai g�sim unele date, ce-i drept sumare, de interes istoric si geografic. Astfel �ntr-un document egiptean din secolul al III-lea �.en. se mentioneaz� prima oar� numele de Keftiu, pe care unii cercet�tori �l identific� cu Creta, precum  si despre ni�te insule aflate �n mijlocul M�rii Verzi (Mediterana). Cercet�torul Luce arat� c� informatorii lui Solon i-au zugr�vit o imagine amestecat� despre rela�iile egipto-egeene, docu-mente pres�rate cu am�nunte din scrieri pe care nu le avem. Mai t�rziu numele de Keftiu dispare din documentele egiptene, periaod� ce corespunde cu catastrofa de pe insula Terra, eruptia uria�� a unui vulcan care a creat valuri enorme si cutremure de p�m�nt.

J.V. Luce a preluat ipoteza minoic� a Atlantidei si a dezvoltat-o  potrivit cu cercet�rile arheologice moderne. Argumneta�ia lui desi logic� este foarte complicat� si neoncludent�. �ns� lucr�rile arheologice din anii ’40 efectuate de un arheolog grec au ar�tat c� distrugerea regatului minoic nu s-a f�cut de c�tre niste invadatori str�ini, asa cum se avansa ideea �n scrierile antice  ci dipari�ia lui se datoreaz� unor uriase eruptii vulcanice (probabil catastrofa de pe Terra, insul� situat� la 120 km distant�) cum ar�tau gropile  pline de roci vulcanice si piatr� ponce, deplasate sub actiunea unei cantit�ti mari de ap�.

Dac� insula Atlantis a fost Creta, distrus� de erup�ia de pe Terra, atunci cronologia lui Platon este infirmat� si  scufundarea Atlantidei a avut loc cu trei milenii si jum�tate �n urm�, nu cu 11 sau 12., atunci c�nd Taurul M�rii a fost trimis s� distrug� regatul lui Minos si s�-l pedepseasc�, dup� cum spune legenda.

Adversarii ipotezei minoice sunt numerosi prin faptul c� majoritatea atlanto-logilor �nclin� s� acorde credibilitate lui Platon, at�t �n ceea ce priveste cronologia, c�t si situarea ei �n Atlantic dincolo de Coloanele lui Hercules, insul� de la care spune, Platon „se deschidea navigatorilor accesul spre alte insule, iar de la acele insule spre �ntreg continentul opus“. Aceast� afirmatie ar putea dovedi c� Platon stia de existenta Americii.

Astfel atentia geografilor a fost atras� de grupurile de insule ale Macaroneziei din dreptul Africii, (Canare, Madeira, Azore, insulele Capului Vrerde) si ale Antilelor si Bermudelor din fata Americii, care dau impresia r�m�sitelor marginale ale unui continent scufundat. Din lips� de dovezi conving�toare, de ordin geologic, aceast� ipotez� a fost abandonat� la sf�r�itul secolului al XIX-lea, dar reluat� dup� al doilea r�zboi mondial cu mijloacele perfec�ionate ale �tiin�ei moderne.

Dintre cele cinci grupuri de insule men�ionate, Insulele Canare, cunoscute din antichitate,  au st�rnit un interes deosebit pentru c� datele geografice si paleografice ar�tau c� ele fac parte dintr-un bloc continental care s-a scufundat �ntr-un trecut nu prea �ndep�rtat, apoi sunt singurele insule unde s-a descoperit populatie autohton� – guansii–  exterminat� sau asimilat� acum vreo cinci secole de cuceritori, popula�ie a c�rei origine nu este �nc� l�murit�. Guan�ii aveau o mare aversiune fa�� de ocean, ciudat� la un popor insular, pe care mul�i speciali�ti  o explic� ca groaza fa�� de ceva ce s-a �ntmplat �n vremuri str�vechi, din cauza unui catclism .

Etnologii, antropologii, arheologii nu au ajuns la ceva concludent desi datele materiale nu lipsesc; nici filologii, care au studiat limba si scrierea guans� nu pot da un r�spuns. Ipoteza c� guansii ar fi urmasii vechilor atlanti nu a fost nici dovedit� nici infirmat� desi o mul�ime de expeditii stiintifice s-au perindat prin Insulele Canare si nimic nu prea a r�mas necercetat.

�n �ncercarea de a localiza asezarea geografic� folosind textul lui Platon, multi atlantologi se refer� la unica indica�ie mai precis� continut� �n dialogul Critias, si anume ..., celui mare i-a dat un nume de la care a primit denumirea si �ntreaga insul� si marea, numit� Atlantic�, c�ci numle �nt�iului fiu, era Atlas. Celuilat geam�n i-a revenit ... partea de la marginea insulei, �n preajma Coloanelor lui Hercules, ... care se numeste ast�zi Gadeira... . Acet nume a fost dat ulterior �ntregului tinut“. Conform acestei informatii Gadeira sau Gadir se recunoaste �n orasul Cadiz (�n golful atlantic Cadiz, Anadaluzia spaniol�), �ntemeiat de fenicieni �n jurul anului 1100 �.e.n. �n apropierea Gadirului se afla vechiul Tartessos care nu a fost �nc� localizat.

�n lipsa dovezilor arheologice, pentru analiza valabilit��ii argumetelor �n favoarea identific�rii Tartessosului cu Atlantis s-a apelat la scrierile antice. Toate izvoarele localizeaz� Tartessosul �n Baetica (Andaluzia)  �n apropierea unor bogate z�c�minte de cupru. Printre bog�tiile Tartessosului se num�rau purpura (substan�� de culoare rosu�ie violacee, extras� din anumite specii de moluste), z�c�minte de aur, argint, cositir. Locuitori stiau si s� prelucreze metalele.

Bog�tia Atlantidei era at�t  de mare, spun Platon, c� nici un alt stat nu a mai atins asa o stare �nfloritoare nici �aninte si nici  dup� pieiresa sa. Iar Tartessosul era unul dintre cele mai bogate orase ale Europei.

Mul�i cercet�tori consider� c� locuitorii acestui oras  erau de origine etrusc�.

Toate studiile si cercet�rile f�cute nu au dus, evident, la lucruri certe.

Istorici si arheologi spanioli continu� cercet�rile �ncepute cu decenii �n urm�. S�p�turile scot la iveal� numeroase piese, unele de origine greceasc�, altele cartagineze, dar si statuete si bijuterii tartasiene care dovedesc c� Tartessos a fost nu numai un oras infloritor dar chiar centrul unui regat mare si foarte puternic.

Cercet�rile care s-au �nterprins �n sud-vestul  Peninsulei Iberice nu au dus la descoperirea Tartessosului, si nici n-a demonstrat existenta Atlantidei, dar a confirmat multe dintre cele scrise de autori antici de prestigiu (Hesiod, Strabon, Pliniu, etc) sau textele mai mult sau mai putin legendare (Biblia, Homer).

Acestea sunt c�teva dintre ipotezele emise �n leg�tur� cu Atlantida, ipoteze �n favoarea c�rora au fost aduse multe argumente, care au necesitat mult� munc� de cercetare, de-a lungul a zeci, chiar sute de ani. Problema este departe de a fi rezolvat�. Mitul Atlantidei a inspirat si mul�i scriitori dintre care amintim pe Jules Verne si Lev Tolstoi. Dar interesul st�rnit printre oamenii de stiinrt� a determinat cercet�ri serioase �n multe domenii (istorie, oceanografie, etnografie, geologie, antropologie, filologie, etc), care au dus la rezultate remarcabile. Este drept c� Atlantida nu a fost �ns� descoperit� dar cine stie, nu este departe ziua c�nd toate misterele vor fi elucidate pe baza unor noi date care vor apare si enigma multisecualr� a acestui p�m�nt legendar va fi rezolvat�.