1 I)Principiul I al termodinamicii

  1)Formulare primara

    Un numar mare de experiente au condus la urmatoare concluzie, care constituie enuntul de baza al Principiului I al termodinamicii.
    Daca un sistem este inchis intr-un invelis adiabatic , atunci lucrul mecanic efectuat de fortele exterioare  intr-o transformare oarecare depinde numai de starea initiala si starea finala a sistemului.
    Stiind ca exista o functie U, depinzand numai de starea sistemului astfel incat lucrul mecanic intr-o transformare oarecare, de la starea a de-a lungul curbei C , pana la starea b, transformare pe acre o vom numic pe scurt aCb are valoarea:

            LaCb = Ub - Ua
    Functia U se numeste „energie interna” a sistemului iar Ua (respectiv Ub) este valoarea ei in starea a (respectiv in starea b). Aceasta marime este definita pana la o constanta  aditiva arbitrara. Pentru a preciza valoarea acestei constante , se alege in mod arbitrar o anumita stare 0 ca „stare de referinta” careia i se atribuie in mod onventional energia zero.

            U0 = 0.

    La  formularea data mai sus ca principiul intai trebuie sa mai adaugam urmatoarea completare:
    Oricare ar fi starea „a” a sistemului, se poate gasi o transformare care uneste starea „a” cu starea de referinta 0, care poate fi realizata fizic cel putin in unul dintre sensuri (de la a inchis sau de la 0 la a) in conditiile precizate de enunt ( sistemul inchis intr-un invelis adiabatic). Atunci oricarei stari a ii putem atribui o energie bine definita  prin una dintre relatiile urmatoare:


         LaCa = 0
    Sub forma diferentiala Principiul I se formuleaza:

    dU = d L

2)Cantitatea de caldura

    Daca sistemul nu este inchis intr-un invelis adiabatic, atunci proprietatile lucrului mecanic, enuntate mai sus , nu mai sunt in general valabile. Intr-o transformare 1 suferita de sistem lucrul mecanic, depinde in general , nu numai de stare initiala si finala a transformarii, ci si de toate transformarile intermediare.Egalitatea LaCb = Ub - Ua nu mai poate avea loc .
    In aceste conditii se introduce marimea definita prin :
 
    QaCb = Ub – Ua - LaCb.
       Aceasta marime se numeste „cantitatea de caldura”  primita (algebric) de sistem in cursul transformarii considerate. Daca ea este pozitiva se spune ca sistemul  primeste caldura respectiva de la lumea inconjuratoare iar daca este negativa se spune ca sistemul a cedat lumii exterioare o cantitate de caldura egala cu valoarea absoluta a marimii QaCb . Alaturi de schimbul de lucru mecanic intre un sistem si lumea exterioara, schimbul de caldura reprezinta o forma de intercatie intre sistem si lumea exterioara care prezinta o importanta deosebita pentru termodinamica.
    Deoarece in membrul al 2-lea al  QaCb = Ub – Ua - LaCb. Figureaza expresia lucrului mecanic LaCb. care in general depinde nu numai de starea initiala si cea finala ci de toate starile intermediare ale transformarii aceeasi afirmatie se aplica si marimii QaCb. Scriind insa egalitatea QaCb = Ub – Ua - LaCb sub forma:
            Ub – Ua = LaCb +QaCb
se constata ca desi fiecare termen din membrul al doilea depinde de starile intermediare, suma lor nu depinde decat de starea initiala si cea finala.
In special daca transformarea considerata cicilica din Ub – Ua = LaCb +QaCb  rezulta:
        LaCb +QaCb = 0
daca una dintre cele doua marimi este pozitiva, atunci cealalta este obligatoriu negativa ; spre exemplu sistemul nu poate ceda lucru mecanic lumii exterioare  
(L  < 0) fara sa primeasca  o  cantitate de caldura (Q > 0).
    Intre aceste marimi exista realtia:

        | LaCb | = | QaCb |
ceea ce se formuleaza spunand  ca lucrul mecanic cedat este „echivalent” cu caldura primita.
    Egalitatea Ub – Ua = LaCb +QaCb care constituie formularea generala a Principiului I se poate scrie si sub forma diferentiala :

        dU = dL + dQ
simbolul d aratand ca fiecare in parte dintre termenii din membrul al doilea este o expresie diferentiala  care nu este diferentiala totala exacta.
   II)Principiul al II-lea al termodinamicii
     Cu toate ca problema dezbatuta de cercetare nu este pur teologica, totusi este o problema care merita sa fie tratata pentru ca ea tine de acceptarea sau respectiv lepadarea persoanei lui Dumnezeu ca si Creator.
In mod aparent legea a doua a termodinamicii nu pare sa aiba de a face cu teologia sau cu creationismul. Dar, s-a constatat ca aceasta lege este legea cea mai bine confirmata si mai universal valabila dintre toate legile din fizica, din ea reiesind printr-o analizare aprofundata, ca Universul tinde din ce in ce mai mult spre dezordine, aceasta constatare daramand cu usurinta teoria evolutionismului.
Scopul acestei lucrari este tocmai sa demonstreze ca legea a doua a termodinamicii este “mana in mana”cu modelul creationist, care sustine ca toate lucrurile au luat fiinta datorita unei Inteligente, datorita fortei creatoare a lui Dumnezeu, dar din cauza pacatului totul merge spre degenerare.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro