1 Transformatorul de curent
Transformatorul de curent este o solutie simpla de masurare izolata galvanic īn cazul particular, dar des īntalnit, al curentului alternativ pur sinusoidal. La fel cu senzorii de curent magnetici acesta este construit de obicei pe un tor din material feromagnetic (fig. 11A). Transformatorul de curent funcţionează ca orice transformator, curentii din īnfasurarile primar si secundar fiind legati de relatia:
i S NS = i P NP (4)
unde     iP = curentul din primar;
iS = curentul din secundar;
NP = numarul de spire din primar;
NS = numarul de spire din secundar (fig. 11B).
Curentul din primar induce īn secundar un curent care este transformat de rezistenta de sarcina RL īntr-o tensiune (fig. 11C). Īn aplicatiile tipice ale transformatorului de curent secundarul are mai multe spire decat primarul care de obicei are o singura spira. Astfel curentul din secundar are valori substantial mai mici si mai usor de masurat decat cele din primar.
 
Transformatorul de curent este o solutie simpla de masurare izolata galvanic īn cazul curentului alternativ (A). Curentii primar si secundar sunt dati de relatia iP NP = iS NS (B). Utilizarea corecta presupune o rezistenta de valoare mica pe bornele īnfasurarii secundare.RT .
Un transformator de curent ideal nu apare ca o sarcina inductiva, asa cum apare senzorul de curent cu efect Hall, ci ca un rezistor īn serie cu īnfasurarea primara. Valoarea acestui rezistor este data de relatia:
RP = RS (NP / NS)2
Rezistenta parazita produce īn circuitul primar o cadere de tensiune la fel ca o rezistenta reala de aceasi valoare īn serie cu primarul.
Comportarea neideala a transformatorului de curent necesita cateva precizari. Īn masuratorile de curenti la frecvente joase pana la moderate (<10 kHz) conteaza cuplajul mutual si reactanta secundarului. Cuplajul mutual reprezinta gradul īn care fluxul generat de primar trece prin secundar si invers. Un transformator eficient are un cuplaj mutual mare. Miezurile toroidale si cele tip E favorizeaza cuplajul mare.
Reactanta secundarului este necesar sa fie, la frecventele de interes, semnificativ mai mare decat rezistenta sa totala (XLS > 10 RS) pentru a avea īn secundar un curent care sa reflecte cu precizie curentul primar. Reactanta se poate calcula cu formula:
ZL = 2p f N2 AL / 109
unde     f = frecventa de lucru īn Hz:
N = numarul de spire;
AL = inductanta caracteristica īn mH/1000 spire
ZR = reactanta inductiva īn Ohm-i.
Fenomenul de saturatie se poate manifesta si īn transformatoarele de curent, dar curentul alternativ necesar saturatiei este semnificativ mai mare decat cel din curent continuu deoarece curentul indus īn secundar genereaza un flux magnetic īn opozitie cu cel din primar (legea Lenz). Trebuie avut grija sa nu existe componente continui suprapuse peste curentul alternativ fiindcă acestea pot satura rapid miezul si distorsiona măsurătorile.

TRANSFORMATORUL TRIFAZAT - ELEMENT DE REŢEA

Transformatorul este un element component al reţelei electrice. Prin intermediul
transformatoarelor electrice se transformă o putere electrica alternativa cu anumiţi
parametrii īntr-o altă putere electrică alternativă de aceeaşi frecvenţă dar cu parametrii electrici modificaţi.
Elementele caracteristice sau datele de catalog ale unui transformator sunt:

•    Puterea nominala aparenta, SnT;
•    Tensiunile nominale primare . i secundare, U1 , U2;

1 •    Raportul de transformare, K12;
•    Impedanţa de scurtcircuit, Zsc;
•    Tensiunile relative de scurtcircuit, usc;
•    Curentul de mers in gol, I0;
•    Pierderile īn scurtcircuit, ∆psc;
•    Pierderile la mersul īn gol, ∆p0;
•    Numerele caracteristice.
Īnfăşurarea care primeşte energia se numeşte īnfăşurare primară iar īnfăşurarea care cedează (alimentează) energia se numeşte īnfăşurare secundară.
CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELOR

După funcţia pe care o au īn cadrul sistemului electric, se disting următoarele categorii de transformatoare:
•    Transformatoare de putere;
•    Transformatoare auxiliare;
•    Transformatoare de separare;
•    Autotransformatoare.
CONEXIUNILE TRANSFORMATOARELOR

Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a īnfăşurărilor
sale şi precizarea unghiului de defazaj al fazorului tensiunii secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare corespunzătoare. Pentru transformatoarele trifazate de putere se folosesc trei conexiuni de bază: īn stea, īn triunghi . i īn zig-zag.
Conexiunile īn stea, triunghi şi īn zig-zag se reprezintă convenţional prin literele
Y, D şi Z, pentru īnfăşurările de īnalta tensiune şi prin literele y, d şi z pentru
īnfăşurările de joasa tensiune. Cānd una din īnfăşurări are nulul accesibil şi legat direct la pămānt la simbolul respectiv se adaugă cifra 0, de exemplu Y0, sau y0.
Alegerea grupei de conexiuni a transformatorului se face īn funcţie de condiţiile
de funcţionare ale transformatorului. Astfel pentru transformatoarele din staţiile
centralelor electrice īnfăşurările pe partea centralei se adoptă īn triunghi iar pe partea reţelei īn stea. Pentru transformatoarele din staţiile de conexiuni se adopta conexiunea stea-stea.

SCHEMELE ECHIVALENTE ALE TRANSFORMATOARELOR

In cadrul studiilor de sistem, un transformator electric poate fi considerat ca şi o
cutie neagră, cu o intrare şi o ieşire. Terminalele de la intrare sunt legate la reţea şi au un anumit nivel de tensiune, iar ieşirea este legata la sarcina electrica cu un alt nivel de tensiune.
Parametrii electrici din schema electrică echivalent . a transformatorului se
numesc constantele transformatorului. Acestea caracterizează regimul de funcţionare al transformatorului. Constantele transformatorului se determină practic din īncercările transformatorului, sau prin măsurători pe transformatoarele existente. In funcţie de reţeaua de secvenţă ce se construieşte, se disting schemele electrice echivalente de secvenţa ale transformatoarelor şi corespunzător constantele de secvenţă. Acestea sunt constantele de secvenţă directă/pozitivă, inversă/negativă şi homopolară/zero.
Schemele electrice echivalente de secvenţă directă şi inversă sunt identice, iar constantele transformatorului de secvenţă directă şi inversă sunt egale. Schema electrica echivalenta de secvenţă. homopolară depinde de tipul constructiv al transformatorului, de schema de conexiuni a īnfăşurărilor şi de puterea transformatorului. Un transformator trifazat, īn regim de īncărcare simetrică şi echilibrată poate fi reprezentat printr-o schemă electrică echivalentă monofazată raportată la tensiunea nominală a īnfăşurării primare sau secundare. Această reprezentare, pentru schema de secvenţă directă şi inversă poate fi in T, PI ori Г , după cum este reprezentată īn figurile 1.11, -a şi b si 1.12.
Rezistenta RT si reactanţa XT definesc parametrii longitudinali ai transformatorului, iar conductanţa GT şi susceptanţa inductiva BT formează. parametrii transversali ai transformatorului.

PARAMETRII/CONSTANTELE TRANSFORMATOARELOR CU DOUĂ
ĪNFĂŞURĂRI

Parametrii de secvenţă directă şi inversă

Transformatorul fiind un element static (fără elemente īn mişcare), Parametrii / constantele lui de secvenţă direct . sunt egali cu parametrii de secvenţă inversă.
Schema şi constantele unui transformator sunt complet determinate dacă se cunosc
următoarele mărimi:
SN - puterea aparenta nominala, īn VA, KVA sau MVA;
UN - tensiunile nominale primare, respectiv secundare, īn V sau KV;
∆Pscn - pierderile nominale de putere īn cupru (sau pierderile īn scurtcircuit),
corespunz . tor regimului de scurtcircuit, īn W sau KW;
∆PFe - pierderile nominale de putere corespunzătoare regimului de mers īn gol, īn W sau KW; Usc - tensiunea nominala de scurtcircuit, īn %;


Cele mai ok referate!
www.referateok.ro