1

                                                ISAAC   NEWTON      

                                        4 ianuarie 1643-31 martie 1727

Isaac Newton (s-a nascut in orasul Kensington) renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedintele Academiei Regale de Ştiinţe a Angliei. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, �n domeniul opticii, matematicii şi �n special al mecanicii. �n 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, �n care a descris Legea universală a gravitaţiei şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, �mpreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la inventarea şi dezvoltarea calculului diferenţial şi a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează at�t mişcarea globului terestru, c�t şi a altor corpuri cereşti, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiaţii monocromatice de diferite culori.

Newton a fost un fizician, �nainte de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el �nsuşi. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică şi matematică a activităţii sale, ci a rămas de preferinţă fizician. �n aceasta constă neobişnuita tenacitate şi economia g�ndirii sale. P�nă la Newton şi după el, p�nă �n timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului ştiinţific, de o forţă şi o durată mai mare.

Newton a fost primul care şi-a dat seama de aceasta. Spencer ne comunică următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puţin timp �naintea morţii sale: "Nu ştiu cum arăt eu �n faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează căut�nd din timp �n timp pietricele mai colorate dec�t de obicei, sau o scoică roşie, �n timp ce marele ocean al adevărului se �ntinde necunoscut �n faţa mea."                                                                                         Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă; el a murit necăsătorit, iar călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe, netrec�nd graniţele Angliei. Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiaţi, de o v�rstă cu el.                   Newton s-a născut �n satul Woolsthorpe, situat la 10 km sud de orăşelul Grantham, �n apropierea ţărmului răsăritean al Angliei.

Isaac Newton

Storey a murit la v�rsta de 82 de ani. Casa farmacistului din Grantham era astfel, �n multe privinţe, plăcută lui Newton. Se spune că �n cursul deselor sale drumuri la b�lciul din Grantham, t�nărul fermier uita de �nsărcinările gospodăreşti care i se dădeau, lăsa calul �n paza bătr�nului servitor care �l �nsoţea şi petrecea ore �n şir la familia Clark.

Societatea Regală a devenit arena principală a luptei şi a victoriilor ştiinţifice ale lui Newton. De la 30 noiembrie 1703 şi p�nă la sf�rşitul vieţii, el a fost preşedintele acestei societăţi.

Telescopul lui Newton a devenit cur�nd un obiect de m�ndrie naţională �n Marea Britanie şi aparatul preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru perfecţionarea lui s-au făcut de către Edmund Halley, �ncă din timpul c�nd trăia Newton. El �nsuşi a continuat să lucreze, cel puţin 10 ani, la �mbunătăţirea aparatului. �n Optica se menţionează faptul că �n perioada 1681-1682 el a �ncercat să �nlocuiască oglinda metalică cu un menisc de sticlă, acoperit cu mercur pe partea convexă. Telescopul-reflector a fost folosit cu mult succes pentru descoperiri astronomice foarte importante de William Herschel, care a construit �n 1789 un instrument, a cărui oglindă avea un diametru de 122 cm. �n secolul al XIX-lea, lordul Ross a construit un reflector şi mai mare, cu o oglindă al cărei diametru a atins 182 cm. Cu ajutorul acestui telescop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale, adică universuri noi, corespunzătoare galaxiei noastre.                                                                                      Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la toată activitatea lui ulterioară.                                                                                                                                       Aşa cum �ntr-o uvertură, care precede unei mari piesă muzicale, motivele principale se �mpletesc, tot astfel �n telescopul lui Newton se pot urmări izvoarele tuturor direcţiilor principale ale g�ndirii şi activităţii sale ştiinţifice ulterioare.                                                                                                                  Ocolirea aberaţiei cromatice a constituit �nceputul tuturor cercetărilor optice ale lui Newton; căutarea aliajului potrivit pentru oglinzi a contribuit, probabil, �ntr-o măsură �nsemnată la cercetările sale chimice ulterioare şi la competenta conducere a Monetăriei. Scopul direct al telescopului – lumea aştrilor – l-a atras pe Newton spre problemele de bază ale mecanicii cereşti ale astronomiei. �n fine, munca sterilă cu suprafeţele nesferice, care a precedat reflectorul, era legată �n mod inevitabil de geometria secţiunilor conice şi de problemele generale ale analizei.                                                                                            După acest preludiu cu telescopul, s-au succedat fazele cele mai importante ale vieţii ştiinţifice a lui Newton. La o săptăm�nă de la admiterea lui ca membru al Societăţii Regale, el scrie următoarele r�nduri semnificative secretarului Societăţii, Oldenburg: „N-aţi putea să-mi comunicaţi �n apropiata dv. scrisoare, c�t timp vor mai dura şedinţele săptăm�nale ale Societăţii, căci eu doresc să supun aprobării Societăţii Regale o comunicare asupra unei descoperiri �n fizică, descoperire care m-a dus la construirea telescopului. Nu mă �ndoiesc că acest referat va fi mai plăcut dec�t comunicarea despre aparat; căci după judecata mea, este vorba de cea mai remarcabilă, dacă nu şi cea mai importantă descoperire care s-a făcut vreodată cu privire la fenomenele naturii.”                         Dacă ţinem seama că Newton a lucrat şi �n domeniul acusticii, cel puţin teoretic, vedem că urmele activităţii sale pot fi constatate �n toate domeniile fizicii: �n mecanică, �n căldură, �n teoria despre sunet, lumină, electricitate şi magnetism şi �n domeniul acelor fenomene, care astăzi sunt reunite sub denumirea de „fizică moleculară”.                          Triumful ştiinţific al lui Newton �n ultimele decenii se �mpletea �ntr-un anumit grad cu o bunăstare exterioară: onorurile palatului, respectul discipolilor, �ngrijire bună acasă.