1

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE TREZORERIE

SI INTERBANCARE

         Prin contabilitatea operatiunilor de trezorerie si interbancare se asigură

evidenta următoarelor operatiuni:

> operatiunilor de casă;

> operatiunilor de decontare cu BNR privind rezervele obligatorii ale băncilor, conturile curente, compensarea multilaterală a plătilor interbancare;

> operatiunilor privind împrumuturile de refinantare de la BNR;

> operatiunilor prin conturile de corespondent, depozitele, creditele si împrumuturile interbancare;

> operatiunilor de pensiune interbancare.

Operatiunile de trezorerie au o pondere însemnată în totalul operatiunilor

bancare si prezintă o importantă deosebită în ceea ce priveste stabilitatea monetară.

Structura operatiunilor de trezorerie în societătile bancare este următoarea:

> operatiuni de casă în lei si devize;

> operatiuni cu cecuri;

> operatiuni privind retragerile de numerar prin cărtile de plată

2.1 Contabilitatea operatiunilor de casă în lei si devize

         Numerarul, desi are o pondere mică în circulatia bănească, ocupă un loc important în activitatea bancară.

Formele de existentă a numerarului sunt bancnotele si monedele metalice.

Numerarul este un mijloc de plată nedeterminat, general si cu efect de plată

imediat. Ca în majoritatea tărilor, si în România, circulatia numerarului este

reglementată prin lege.

         Preluarea prin încasare a sumelor monetare aduse de clienti si eliberarea de

sume către clienti, reprezintă o operatiune frecventă efectuată de bănci.

         Compartimentele de tezaur si casieriile bancare trebuie să facă fată

operatiunilor generatoare de încasări si plăti si în acelasi timp să-si aducă propria

contributie la rentabilitatea băncii.

         Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile trebuie să solicite

în scris, BNR aprobarea de functionare a acestuia. Dacă banca comercială respectă

prevederile legale de operatiuni cu numerar si dispune de amenajări speciale,

primeste autorizatia de functionare împreună cu plafonul de casă.

Casele bancare pot fi de mai multe tipuri:

A) Casele operative de încasări, se ocupă de primirea numerarului în urma

încasărilor sau pentru retragerea din circulatie a bancnotelor sau monedelor uzate.

Primirea numerarului se face pe baza următoarelor documente:

> foaie de vărsământ cu chitantă, utilizată pentru depunerea numerarului de către clienti;

> ordin de încasare, folosit în cadrul operatiunilor de depunere interne a băncii;

> borderou însotitor, utilizat de agentii economici când depun numerar la

casierie în genti sigilate;

> documente de casă emise de sistemul informatic al băncii.

B) Casele operative de plăti, se ocupă cu eliberarea de numerar la cererea

clientilor. Aceste case pot fi deschise pentru operatiuni în lei sau valută. Eliberarea

numerarului se face pe baza următoarelor documente:

1. cec simplu;

2. ordin de plată în cazul în care se depune excedentul de numerar la BNR;

3. cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;

4. cambie;

5. bilet la ordin;

6. documente emise de sistemul informatic al băncii.

C) Casele speciale, sunt specifice sucursalelor si derulează operatiuni cu numerar în cadrul retelei bancare.

D) Casele pentru operatiuni cu metale pretioase, pietre pretioase si alte valori.

E) Casele de schimb valutar amplasate în afara băncii.

Această prezentare nu exclude existenta unor case mixte, care să răspundă mai multor nevoi diferite.

Operatiunile de casă sunt înregistrate cu ajutorul contului 101 "Casa".

         Acest cont evidentiază numerarul aflat în casieria băncii, precum si miscarea acestuia ca urmare a încasărilor si plătilor efectuate. Bancnotele si

monedele expediate prin intermediul societătilor de transport rămân înregistrate în

contul 101 „Casa", până în momentul transferului proprietătii efective a fondurilor,

indiferent de modalitătile folosite pentru transferul acestor fonduri. Contul 101 „Casa" este un cont de activ, se debitează cu sumele încasate si se creditează cu sumele plătite în numerar. Soldul debitor al contului arată numerarul existent în casieria băncii.

2.2 Contabilitatea operatiunilor cu cecuri

         Cecul este un ordin scris dat de client băncii sale prin care cere acesteia să

plătească o anumită sumă, fie lui pentru retrageri de numerar, fie către o altă

persoană specificată de client pentru plata unei datorii.

         Cecul pune în relatie directă trei persoane: trăgător, tras si beneficiar.

Pentru a putea ordona, trăgătorul trebuie să îsi constituie în prealabil un depozit în bancă din care să efectueze plata. Cecul se trage asupra băncii numai în limita fondurilor existente în cont.

         Circuitul cecului vizează parcurgerea următoarelor etape:

> efectuarea unei tranzactii care să creeze o obligatie de plată;

> în baza disponibilului din cont, banca dă clientilor săi carnetele de cecuri;

> la achizitia mărfii, clientul-debitor completează un cec în vederea acoperirii obligatiei de plată si îl dă creditorului-beneficiar;

> în acest moment banca, debitorul si creditorul devin persoane implicate în

operatiunea cu cecul, respectiv, tras, trăgător si beneficiar;

> beneficiarul prezintă cecul spre încasare la banca sa spre a fi trimis băncii plătitorului;

> banca plătitorului trimite suma de plată la banca beneficiarului, respectiv

suma ajunge la acesta din urmă;

> datoria debitorului fată de creditor se stinge.

în procesul utilizării cecului se întâlnesc mai multe operatiuni:

a) Operatiunea de gir - cecul poate circula de la o persoană la alta prin operatiunea de gir, când girantul transferă unei alte persoane numită giratar toate

drepturile beneficiarului. Mentiunea privind circulatia cecului prin gir se face pe

verso-ul cecului, prin operatiunea numită andosare.

b) Operatiunea de aval - este operatiunea prin care o persoană numită

avalist (cel care dă avalul), garantează obligatia plătii pentru o altă persoană numită

avalizat, direct sau pe cale de regres, pentru toată suma prevăzută sau pentru o parte

din aceasta. Dacă avalistul a plătit în locul avalizatului, dobândeste toate drepturile

din cec fată de acesta din urmă.

c) Operatiunea de plată a cecului. Cecul este plătibil la vedere datorită

faptului că banca este obligată să-1 achite la prezentare sau într-un termen scurt. In

România plata se face în termen de opt zile dacă este plătibil la locul emiterii sau în

maximum 15 zile dacă este plătibil în altă localitate, în cazul cecului circular

termenul este de 30 de zile, iar pentru cecurile emise în raport cu străinătatea,

termenul maxim poate fi de 90 zile.

d) Operatiunea de regres si de protest - refuzul de plată poate fi făcut de trăgător, în cazul în care cecul este furat sau pierdut, si de bancă, în cazul în care nu există disponibilităti în cont. Dacă nu se efectuează plata, beneficiarul poate înainta un protest si pe baza acestuia poate să urmărească persoanele obligate la plata cambiei printr-o actiune de regres, în acest caz, el trebuie să facă dovada refuzului plătii printr-un act notarial, prin declaratia băncii sau prin confirmarea oficială a Casei de compensatie. Trăgătorul trebuie să suporte toate cheltuielile si dobânzile apărute în urma refuzului de plată.

Cecurile se pot clasifica după două criterii:

a) după beneficiar avem cec nominativ (beneficiarul plătii este o persoană clar stabilită, transmiterea se face prin girare) si cec la purtător(numele beneficiarului lipseste, iar transmiterea cecului se face prin remiterea de la o persoană la alta).

b) după modul de încasare, avem:

> cec nebarat, se plăteste în numerar sau în cont, fără nici un fel de restrictie;

> cec barat, care se plăteste cu unele restrictii, de regulă plata se face la altă bancă;

> cec de virament, este însotit de clauze ca „plătibil în cont" sau „numai prin virament", iar plata cecului se face numai scriptural, creditându-se contul beneficiarului;

> cec certificat, este cecul pentru care banca plătitoare a blocat suma necesară plătii până la prezentarea legală la plată; prin această operatiune trăgătorul nu mai poate retrage din contul său suma destinată plătii cecului respectiv, înainte de expirarea termenului de

prezentare al acestuia;

> cec circular, este un cec emis de bancă în relatiile cu subunitătile sale sau cu alte bănci; este plătibil la vedere dar pentru o durată de cel mult 30 de zile de la emitere;

> cec de călătorie, reprezintă un cec având caracteristici asemănătoare bancnotei. Este emis în sume fixe, în moneda natională sau în valute. Poate avea o durată determinată sau nedeterminată.

         Pentru evidentierea operatiunilor cu cecuri se utilizează conturile:

         Contul 1611 "Valori de recuperat" evidentiază sumele de recuperat de la

alte bănci înregistrate provizoriu în acest cont, precum si cecurile de călătorie

cumpărate remise spre încasare emitentilor.

         Contul 1611 „Valori de recuperat" este un cont de activ, se debitează cu sumele plătite de bancă si se creditează cu sumele încasate sau cu sumele de recuperat devenite îndoielnice.

         Soldul contului reprezintă valori de recuperat de la alte bănci.

Contul 2611 "Valori de recuperat" evidentiază valori plătite de bancă

altor clienti ai băncii, cecuri, efecte de comert si alte valori emise la încasare, neplătite si restituite prin casa de compensatie, precum si valori în litigiu ale băncii cu clientela.

         Soldul contului reprezintă valori de recuperat de la clientelă.

Contul 3712 "Valori primite Ia încasare" este un cont de activ, se debitează cu valoarea cecurilor, efectelor de comert si alte valori primite la încasat, si se creditează la încasarea cecurilor sau la refuzul primit la prezentarea la compensare.

Soldul contului reprezintă cecuri, efecte de comert si alte valori primite la

încasare si neîncasate.

Contul 3716 "Conturi indisponibile privind valori la încasare" este un cont de pasiv utilizat atunci când cecul primit spre încasare va fi plătit numai după ce se obtine contravaloarea de la emitent. Se creditează cu valoarea cecurilor primite spre încasare si se debitează cu sumele încasate de la emitenti.

         Soldul contului reprezintă valoarea cecurilor, efectelor de comert si a altor

valori remise spre încasare si neîncasate.

Exemple de înregistrări contabile: La banca initiatoare:

1. Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului

clientului:

2.3 Contabilitatea cărtilor de plată

         Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul căruia se pot realiza plăti în reteaua comercială sau se pot obtine lichidităti de la bancă.

         Cărtile de plată sunt confectionate din plastic, având dimensiuni standardizate international. Pe partea din fată se află denumirea, simbolul cărtii si elementele de identificare si personalizare. Pe verso cartea prezintă un loc pentru semnătura titularului.

în functie de caracteristicile tehnologice, există:

> cărti de plată cu bandă magnetică;

> cărti de plată cu microprocesor.

Cărtile de plată se pot clasifica după functiile îndeplinite în:

> carte de credit - îi permite utilizatorului să facă plăti sau să obtină numerar din disponibilul din cont si în lipsa acestuia în baza unei linii de creditare plafonate, deschisă la bancă. Creditul astfel acordat de bancă poate fi utilizat de posesorul cărtii în schimbul plătii unei dobânzi;

> carte de debit - se deosebeste de cartea de credit prin faptul că plătile sau retragerile de numerar se pot realiza numai dacă există disponibil în contul curent al titularului;

> carte pentru retragerea de numerar - se foloseste numai la obtinerea de numerar si depunerea de numerar folosind un automat bancar. Nu permite utilizarea sa pentru plată;

> carte de garantare a cecurilor - permite în plus fată de o carte de credit si validarea unei sume înscrise în cecuri de titulari;

> carte multifunctională sau derivată - este una dintre cărtile prezentate mai sus, dar care prezintă si alte facilităti în utilizare (carte de călătorie, cărti de telefon).

Decontările operatiunilor cu cărti bancare se realizează apelând la sistemul electronic de transfer al fondurilor. Acest sistem se bazează pe elementele:

> distribuitorul automat de numerar (Cash- Dispecer- CD);

> automatul bancar (trezorierul bancar);

> terminalele la punctele de vânzare.

Distribuitorul automat de numerar este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat să retragă numerar sub formă de bancnote si monedă metalică.

         Etapele care trebuie parcurse în cazul distribuitorului automat sunt următoarele:

> detinătorul cărtii de plată va introduce cartea de plată în aparat si numărul personal de identificare (PIN);

> titularul cărtii de plată va solicita prin tastare suma dorită care trebuie să fie cuprinsă în limita disponibilului din cont. Dacă suma solicitată depăseste această limită operatia va fi anulată;

> eliberarea de către distribuitorul automat de numerar a sumei solicitate, concomitent cu debitarea contului bancar al detinătorului;

> dispozitivul va confirma prin afisare, efectuarea si încheierea tranzactiei si va restitui detinătorului cartea de plată.

         Automatul bancar este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat retragerea de numerar, precum si accesul la diferite servicii cum ar fi: solicitarea de informatii privind contul personal, transferul de sume.

         Utilizarea cărtilor de plată prin intermediul automatului bancar presupune

parcurgerea mai multor etape:

> introducerea cărtii de plată în aparat si tastarea numărului de personal (PIN);

> introducerea prin tastare a datelor cerute pe ecranul aparatului si

confirmarea actiunii sau a sumei cerute;

> primirea de către utilizator a unei "chitante justificative" privind operatiunea efectuată;

> restituirea cărtii de plată detinătorului.

         Pentru utilizarea cărtii de plată, se creează un analitic la contul curent al clientului, respectiv 2511 "Conturi curente / cârd". Acest analitic se creditează

cu intrările prin care se alimentează contul si se debitează la iesirile din cont, în

urma unor plăti sau retrageri de numerar. Dobânzile aferente contului 2511 sunt

reflectate într-un cont atasat.

         Fluxurile de numerar la automatele bancare sunt evidentiate cu ajutorul

contului 367 "Alte stocuri si asimilate". Acest cont evidentiază alte stocuri aflate

în gestiunea băncii (bonuri valorice, timbre fiscale si postale, tichete si bilete de

călătorie, bilete de tratament si odihnă, formulare cu regim special), precum si

numerarul aflat în ghiseele automate de bancă.

         Contul 367 „Alte stocuri si asimilate" este un cont de activ, se debitează la alimentarea automatului cu numerar, în corespondentă cu contul 101 "Casa" si se

creditează la retragerile de monedă din dispozitiv, cu ajutorul cărtii bancare.

Soldul contului reprezintă valoarea altor stocuri si asimilate existente.

2.4 Contabilitatea operatiunilor de casă în devize

         Operatiunile de casă în devize mai sunt denumite si operatii de schimb manual si constau în vânzarea si cumpărarea de devize de către persoanele fizice.

         Pentru înregistrarea operatiunilor în devize care generează si operatiuni contabile în lei sau creat conturi de legătură între conturile în devize si cele în lei.

         Cu ajutorul acestor conturi se asigură legătura între balanta patrimoniului în devize si cea generală în lei.

         Conturile de legătură sunt denumite, prin planul de conturi „Conturi de ajustare" a valorilor bilantiere.

Contul 372 „Conturi de ajustare" se dezvoltă în patru conturi sintetice de gradul II, după cum urmează:

3721 „Pozitie de schimb"

3722 „Contravaloarea pozitiei de schimb"

3723 „Conturi de ajustare în devize"

3729 „Conturi de ajustare privind alte elemente în afara bilantului"

Contul 3721 „Pozitie de schimb" este un cont de legătură între contabilitatea în devize si contabilitatea în lei, utilizat pentru restabilirea echilibrului dintre active si pasive, prin înregistrarea în contul de rezultate a câstigurilor sau a pierderilor aferente evaluării operatiilor în devize.

Contul 3721 „Pozitie de schimb" este un cont bifunctional.

         Se creditează cu operatiunile care duc la cresterea cantitativă si valorică a devizelor proprii, cu diferentele valorice pozitive rezultate din reevaluarea activelor

în devize, la sfârsitul fiecărei luni, cu diferentele negative rezultate din reevaluarea

pasivelor în devize, pe baza cursului, la sfârsitul lunii.

         Se debitează cu operatiunile care duc la scăderea cantitativă si valorică a

devizelor proprii, cu diferentele valorice negative rezultate din reevaluarea activelor în devize, cu diferentele valorice pozitive rezultate din reevaluarea pasivelor în devize, pe baza cursului valutar, la sfârsitul lunii.

         Soldul creditor al contului reflectă active nete în devize.

Soldul debitor al contului reflectă datorii nete în devize.

Contul 3722 „Contravaloarea pozitiei de schimb" tine evidenta contravalorii în lei a operatiilor în devize.

         Este un cont bifunctional. Acest cont are o functionare inversă contului

3721 „Pozitie de schimb".

Evaluarea în lei a operatiunilor în devize se face la cursul zilei, astfel încât soldurile de sens opus ale celor două conturi de ajustare în cursul lunii trebuie să fie egale, adică soldul debitor al contului 3721 „Pozitie de schimb" trebuie să corespundă cu soldul creditor al contului 3722 „Contravaloarea pozitiei de schimb" si invers.

Soldul debitor al contului reprezintă contravaloarea în lei a activelor nete în devize.

 Soldul creditor al contului'reprezintă contravaloarea în lei a datoriilor nete în devize.

înregistrări determinate de operatiuni de casă în devize:

1) Se cumpără 200 E. Cursul valutar de cumpărare este de 35.000 lei/E,

în urma acestei înregistrări se realizează echilibrul între soldurile de ajustare.

Soldul real din contul 3721 „Pozitia de schimb" este soldul evaluat la cursul

de referintă al băncii la sfârsitul lunii.

Diferentele de curs valutar rezultate prin metoda „la cursul zilei" adoptată de bănci pentru evaluarea devizelor din stoc, se înregistrează astfel:

> diferentele favorabile în creditul contului 7061 „Venituri din operatiunile de

schimb si arbitraj";

> diferentele nefavorabile în debitul contului 6061 „Pierderi din operatiunile de schimb si arbitraj" în corespondenŃă cu contul 3722 „Contravaloarea pozitiei de schimb".

2.5 Contabilitatea decontărilor interbancare si intrabancare

Dacă nu ar fi existat băncile, singura modalitate de plată ar fi fost numerarul.

         Aparitia si dezvoltarea băncilor a determinat aparitia viramentului.

Decontarea bancară este o operatiune prin care are loc lichidarea obligatiilor de plată prin intermediul conturilor deschise la bănci, fără bani în numerar, respectiv prin efectuarea de viramente dintr-un cont în altul. în urma operatiei de decontare se sting creante si datorii dintre părti.

         Decontarea poate fi efectuată prin următoarele modalităti:

A) Acceptarea;

B) Asigurarea cu anticipatie a sumelor necesare efectuării unei plăti.

A) Acceptarea este un act prin care debitorul se obligă să plătească o anumită sumă, la o dată precizată, sau într-o perioadă specificată, creditorului ori posesorului unui titlu de credit.

         Acceptarea este o formă de decontare prin care plătile dintre persoanele

juridice sau fizice se efectuează pe baza consimtământului plătitorului, consimtământ dat prin depunerea la bancă a documentelor de decontare emise de către plătitor, sau acceptate de către acesta în urma initierii efectuate de către beneficiar.

         Instrumentele de decontare în cazul acceptării sunt următoarele:

> ordinul de plată este un instrument de plată si de decontare utilizat

pentru stingerea unei obligatii devenite exigibile, respectiv o dispozitie dată de un

         Relatiile dintre bănci pot fi relatii interbancare si relatii intrabancare, iar decontările aferente acestora vor fi la fel, interbancare si intrabancare.

2.5.1 Contabilitatea decontărilor interbancare

Relatiile interbancare sunt relatii dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane juridice independente. In acest caz, avem următoarele tipuri de relatii:

> relatii dintre bănci si banca centrală, derulate prin intermediul conturilor curente deschise de bănci la banca centrală;

> relatii interne sau relatii desfăsurate între băncile apartinând aceluiasi sistem bancar, derulate prin intermediul sistemului de compensare interbancară sau utilizând relatiile de corespondent create;

> relatii externe dintre bănci ce apartin unor sisteme bancare diferite (relatii de corespondent sau de parteneriat cu bănci străine).

         Decontările interbancare reprezintă plăti fără numerar, efectuate de unitătile bancare pentru clientii lor sau în numerar, având ca beneficiar o unitate bancară a altei bănci. Aceste operatiuni se pot efectua în două moduri:

A) Decontări prin case de compensatii

B) Decontări prin conturi corespondente.

A) Decontări prin case de compensatii

Casele de compensatii functionează sub tutela băncii centrale. Pentru realizarea procesului de compensare, fiecare bancă îsi deschide un cont curent la banca centrală.

în conditiile în care o bancă doreste să efectueze la cererea unui client, o plată către un furnizor ce are contul la o altă bancă, va initia operatiunea pe lângă casa de compensatii. Astfel, banca plătitorului va depune documentele de plată la casa de compensatii. Pe baza acestor documente, casa de compensatii, creditează contul curent al băncii, operatiune echivalentă cu o iesire de fonduri din bancă si debitează contul curent al băncii furnizorului, operatiune echivalentă cu o intrare de fonduri în bancă. Concomitent, fiecare bancă are grijă să opereze în contul clientului său această operatiune. Contul plătitorului este debitat, iar contul furnizorului beneficiar este creditat. în procesul compensării se realizează nu numai decontarea, ci si compensarea operatiunilor bancare. Aceasta înseamnă că se are în vedere totalul

plătilor si încasărilor băncii dintr-o zi pentru operarea în contul curent deschis la

compensare.

         Operatiunile sunt contabilizate folosind conturile 111 "Cont curent la BNR"

ti 341 "Decontări intrabancare". în functie de locul unde se află unitătile bancare ale plătitorului si ale beneficiarului si de locul unde se realizează compensarea, întâlnim următoarele situatii (considerăm că banca plătitorului initiază plata):

a. Banca plătitorului si banca beneficiarului sunt în acelasi judet, iar compensarea se va face la Casa de Compensatii din judetul unde se află situate băncile.

b. Banca plătitorului si banca beneficiarului sunt situate în judete diferite, iar compensarea se face în judetul beneficiarului. Compensarea se va face între banca beneficiarului si sucursala plătitorului din acelasi judet. Banca plătitorului trebuie să vireze suma de plată printr-o operatiune intrabancară la sucursala sa din judetul beneficiarului. Vom avea următoarele etape în cazul următor:

> expedierea avizului de creditare către subunitatea din judetul unde se va

face compensarea în vederea efectuării plătii:

c. Băncile sunt situate în judete diferite, iar compensarea se face în judetul băncii plătitorului, în acest caz, compensarea se face între banca plătitorului si sucursala băncii beneficiarului din acelasi judet, în acest caz vom avea:

d. Băncile se află în judete diferite, iar compensarea se face la nivelul centralelor prin sistemul BNR. în acest caz apar două operatiuni intrabancare. În prima operatiune se realizează un virament de la subunitatea plătitorului către centrală, iar în a doua se face un virament de la centrala băncii beneficiarului către subunitatea unde aceasta are contul. 

B) Decontări prin conturi corespondente în cadrul relatiilor dintre bănci un loc important îl are acordarea statutului de bancă corespondentă, care presupune existenta următoarelor caracteristici:

> se bazează pe cunoastere si încredere reciprocă între bănci;

> băncile îsi deschid conturi curente reciproce (conturi de corespondentă nostro si loro) în cadrul cărora se stabilesc plafoane maxime de îndatorare;

> se stabileste regimul de dobânzi si de comisioane pentru operatiunile reciproce si reguli de stingere a datoriilor;

> în relatiile internationale, fiecare bancă efectuează pentru banca corespondentă operatiuni în zona în care functionează.

         Utilizând conturile de corespondent, băncile pot realiza decontări directe

fără să apeleze la casele de compensatii, accelerând astfel circuitul decontărilor

interbancare. Conturile de corespondent pot fi:

> conturi nostro, sunt conturi curente ale băncii deschise la alte bănci, reprezentând plasamente la acele bănci; contul „nostro" este operabil la banca proprietară a disponibilului din cont;

> conturi loro, sunt conturi curente ale altor bănci deschise la bancă, reprezentând resurse obtinute de la acele bănci; contul „loro" sau „vostro" este operabil la banca ce gestionează disponibilitătile altei bănci.

         Decontările interne prin conturi de corespondent sunt reflectate contabil prin conturile 121 "Conturi de corespondent la bănci" (nostro) si 122 "Conturi de corespondent ale băncilor" (loro).