1

VENITUL, CONSUMUL SI ECONOMIILE

Concept, evolutie, inegalităti între tări

         Venitul national este valoarea adăugată netă – exprimată în preturile pietei – creată în decurs de un an de către agentii economici ai unei tări, în interiorul tării si în străinătate. El exclude din aria lui de cuprindere amortizarea capitalului fix si consumurile intermediare. Venitul national are tendinta de crestere. În acest sens, actionează sporirea numărului de persoane angajate în activitatea economică, cresterea eficientei, care depinde hotărâtor de gradul de calificare, dotarea tehnică a întreprinderilor, structura de ramură a economiei etc.

         În procesul repartitiei primare se formează cunoscutele forme fundamentale de venituri primare: salariul, profitul, dobânda si renta. Aceste venituri intră în posesia proprietarilor de factori de productie, în măsura în care ei sunt antrenati în circuitul economic, constituind obiect al cererii si ofertei si al actelor de schimb.

CONSUMUL SI ECONOMIILE

• Mărimi absolute

În procesul folosirii, venitul obtinut de către posesorii factorilor de productie se împarte în două părti: consum (C) si economii (E):

V = C + E

         Asa cum apar în această formulă, consumul si economiile sunt mărimi absolute.

Consumul (C) este acea parte a venitului care se utilizează pentru procurarea bunurilor si serviciilor destinate satisfacerii nevoilor curente. Economiile (E) reprezintă partea din venit rămasă după scăderea consumului: E = V – C

         Consumul poate fi, la rândul lui, privat si guvernamental. Primul are ca obiectiv solutionarea trebuintelor oamenilor, iar al doilea, solutionarea trebuintelor unor institutii guvernamentale; el este consum public. Economiile se pot grupa si ele în cele două categorii.

• Înclinatia spre consum si spre economii

         Consumul si economiile pot fi abordate si ca relatie, ca raporturi (procente)

fată de venit, sau ca înclinatii. Pentru mai buna cunoastere a aspectelor consumului si economiilor, a dependentei lor de venit si alti factori, precum si a consecintelor lor asupra productiei, este necesar să analizăm atât înclinatiile medii, cât si cele marginale spre consum si economii. Înclinatia medie spre consum (c) este relatia dintre cheltuielile pentru consum si suma totală a venitului. Aceasta scoate în evidentă dependenta consumului de venit, relatia functională dintre o mărime dată a venitului si cheltuielile pentru consum.

         Înclinatia medie spre consum se calculează, după formula:

Înclinatia medie spre consum scoate în relief cât cheltuim pentru consum dintr-o unitate monetară de venit (un dolar, o liră sterlină, un euro, un leu etc). În cazul nostru, dintr-un leu, de exemplu, consumăm 80 de bani sau 0,80 lei.

Înclinatia medie spre economii (e) este relatia dintre suma absolută a economiilor si venitul total. Ea se calculează cu ajutorul formulei:

Înclinatia marginală spre consum (c1) este relatia dintre suma de bani cheltuită pentru consum din venitul suplimentar obtinut si mărimea acestuia din urmă. Când venitul creste, ea exprimă sporul de consum pe unitatea suplimentară de venit si se calculează cu ajutorul formulei:

absolută a venitului.

Cunoscând înclinatia marginală spre consum, stim cât se cheltuieste pentru consum dintr-o unitate suplimentară de venit (când venitul creste). Pentru exemplificare, presupunem:

Dintr-un leu venit suplimentar, obtinut în T1, se consumă 0,70 lei, adică mai putin decât s-a consumat dintr-un leu venit, obtinut în To (0,80 lei).

         Consumul absolut a crescut în cazul nostru, dar mai putin decât a crescut venitul. Primul a sporit cu 11,75%, iar al doilea cu 20%.

Înclinatia marginală spre economii (e1) este raportul dintre economiile făcute din venitul suplimentar obtinut si mărimea acestuia din urmă. Când venitul creste, ea exprimă sporul de economii pe unitatea suplimentară

Dinamica înclinatiei spre consum si spre economii; factorii care o influentează

Pe termen lung, sporirea venitului real antrenează scăderea înclinatiei spre consum si cresterea înclinatiei spre economii; se măreste, astfel, diferenta dintre venitul absolut si consumul absolut. Rata economiilor este, într-o perioadă anume de timp, mai ridicată la popoarele dezvoltate decât la cele în curs de dezvoltare, ori sărace.

         Când consumul este egal cu venitul, economiile devin zero, iar rata consumului egală cu 1: Dacă V = 10.000 si C are aceeasi mărime, E = 0; c = 1 =

10.000/10.000 iar e = 0 = 0/10.000.

         Pe termen scurt, înclinatia spre consum si economii se modifică si la un venit constant datorită unor factori obiectivi si subiectivi, actionând independent de miscarea venitului.

         Factorii obiectivi. Între acesti factori, un rol mai însemnat au: rata dobânzii; relatia dintre venitul prezent si cel viitor, anticipat a se obtine; politica fiscală; cursul titlurilor de valoare si gradul în care economiile depuse spre fructificare la diverse institutii sunt garantate.

         Rata dobânzii în scădere descurajează economiile, iar rata dobânzii în crestere le favorizează. Aceste „imbolduri” pozitive ori negative date economisirii sunt temporare. Pe termen lung, ele au o actiune opusă. Rata în crestere a dobânzii, de exemplu, stimulează o perioadă de timp economisirea, dar diminuează investitiile si gradul de ocupare a fortei de muncă.

         Politica fiscală creste înclinatia spre consum când ea are drept efect o repartitie mai echitabilă a veniturilor tării între familii, prin impozitarea progresivă a veniturilor mari, de exemplu, si redistribuirea unor sume de bani în favoarea familiilor cu venituri reduse.

Evolutia puterii de cumpărare a banilor sensibilizează, de asemenea, detinătorii de venituri să le aloce într-un mod anume pentru consum si economii. În perioadele de inflatie, rata consumului creste, populatia încercând să găsească tot mai multe prilejuri de a „scăpa de bani", de a nu economisi, căci economiile echivalează, în aceste perioade, cu scăderi ale venitului real. În perioadele de deflatie, de sporire a valorii

monedei, reactia este opusă, economiile oferind sansa de sporire în perspectivă a patrimoniului material si financiar al familiilor.