1

Întroducere

Activitatea intensă a oricărei întreprinderi, buna cunoaştere a evoluţiei şi performanţelor acesteia, ca rezultat al activităţii, a scopurilor şi obiectivelor urmărite de manageri transformă analiza economico-financiară într-o disciplină de importanţă hotărîtoare atît  pentru formarea unor  economişti bine pregătiţi, cît şi pentru specialiştii din domeniul financiar-bancar.

Analiza economico-financiară, ca disciplină de specialitate este destul de actuală, deoarece presupune studiul permanent al performanţelor economico-financiare, însuşirea unui ansamblu de metode şi tehnici de analiză, cunoaşterea procesului de formare şi, mai ales, identificarea măsurilor în evoluţia fenomenelor şi proceselor economice şi financiare. În economia de piaţă, analiza economico-financiară este instrument de bază al managerilor  în abordarea deciziilor şi supravegherea activităţii desfăşurate în scopul creşterii eficienţei.

Activitatea de analiză economico-financiară se aplică pe larg atît în Republica Moldova, cît şi în străinătate şi valorifică experienţă activităţii de peste o jumatate de secol.

În primul capitolul care se numeşte “Bazele teoretice privind rolul analizei economico-financiare în procesul gestiunii financiare” are loc relatarea detailată a conţinutului analizei economico–financiare. Aici se dezvăluie noţiunile generale şi esenţa analizei economico–financiare. Acesta include definiţii, clasificări, caracteristica modelelor utilizate etc.

Capitolul II relatează analiza SRL „SIDAL GRUP” mai amănunţită a rezultatelor pe care le obţine. Acest rezultat poate fi atît profit cît şi pierdere, astfel scopul fiecărei intreprindere este de a investi cît mai puţin şi de avea un profit cît mai mare. Conform datelor din capitolul II vom observa că întreprinderea analizată este întro stare favorabilă, şi pe parcursul a numai trei ani de activitate se observă o creştere pozitivă a cifrei de afaceri, ceea ce demonstrează că conducerea întreprinderii activează eficient şi utilizează metode şi tehnicile corespunzătoare.

Subiectul întreprinderii este însăşi ea cu activitatea sa, care se ocupă cu comercializarea produselor.

Capitolul I  Bazele teoretice privind rolul analizei

economico-financiare în procesul gestiunii financiare .

1.1. Definirea, rolul şi funcţiile analizei economico-financiare în procesul gestiunii financiare

Analiza apare ca instrument apsolut necesar al procesului de cunoaştere în orice domeniu ai activităţii umane, întrucît permite stabilirea fenomenelor, a relaţiilor de motivare, a factorilor care le generează, a legilor formării şi desfăşurării lor, ceea ce constituie suportul formării deciziilor privind activitatea în viitor.

Analiza este o metodă a cunoaşterii, bazată pe descompunerea unui întreg, a unui fenomen, în părţile sale componente şi stabilirea legii de formare şi dezvoltarea acestuia.

În ceea ce priveşte termenul de „analiză” exista mai multe abordari, astfel:

- o primă abordare, arată că termenul de analiză provine din limba greacă de la „analisis” având înţelesul de descompunere a unui corp sau a unei substanţe în elementele componente. Prin analiză se înţelege un „studiu elaborat în vederea diferenţierii elementelor care compun întregul, a determinării sau explicării raporturilor dintre acestea sau cu întregul” 1)

- ceea de-a doua abordare presupune că termenul provine din limba franceză: substantivul „analyse” şi verbul „analyser”. Prin verb se înţelege tot descompunerea unui întreg în elementele sale componente, iar prin substantiv se înţelege o „metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte, pe examinarea amănunţită a unei probleme”2)

În literatura de specialitate, analiza economico-financiară este privită într-o dublă concepţiune:

1) Le Petite Larousse – Dictionnaire Enciclopedique, Editure Larousse, Paris 1993, pg. 64

2) Dictionar explicativ al limbii romane, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti 1996, pg. 38

componente, pe studierea lor separat, în vederea furnizării de informaţii pentru fundamentarea deciziilor;

- ca metodă cercetează rezultatele obţinute la nivelul întreprinderii sau pe structuri  organizatorice, elementele componente ale acestora, corelaţiile existente, relaţiile de cauzalitate şi factorii care determina apariţia şi dinamica lor, se estimează evoluţiei viitoare în scopul fundamentării deciziilor manageriale. 

Ca metodă a cunoaşterii, analiza este proprie oricărei ştiinţe. Ca activitate practică, analiza utilizează în scopul realizării obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, tehnici şi procedee care asigură culegerea, verificare şi prelucrarea informaţiilor în vederea formulării unor aprecieri permanente privind situaţia unui agent economic (nivelul şi calitatea performanţelor, competitivitatea produselor, poziţia pe piaţă, gradul de risc, etc.).

Fondatorul AEF este considerat  francezul Jacques Savari (1622-1690).3) 1

În ultimii ani, se face tot mai mult distincţie între analiza economică şi analiza financiară, încercîndu-se o autonomizare a acestora în funcţie de obiectul de studiu:

- analiza economică cercetează activitatea din punct de vedere economic, corelînd eforturile (resursele) implicate în desfăşurarea unei activităţi cu rezultatele (efectele) obţinute. Dar şi activitatea socio-umana apare drept: consumatoare de resurse şi producătoare de efecte, ceea ce face ca utilizarea analizei economice să depăşească sfera activităţii economice, vizînd eficienţa consumului de resurse în toate domeniile, inclusiv cele tehnice, sociale, culturale, administrative etc.

- analiza financiară asigură „identificarea şi ierarhizarea caracteristicilor financiare cele mai semnificative în vederea aprecierii situaţiei şi a anticipării lucide a perspectivelor întreprinderii”

Analiza, însa, nu constituie un scop în sine. Ea este etapa premergătoare diagnosticării stării şi funcţionării unui sistem, care la rîndul său este o componentă indispensabilă a procesului de decizie.

Cu ajutorul analizei economico-financiare se cercetează fenomenele economice-financiare, se descomperă dinamica şi structura lor, se verifică şi se stabileşte relaţia de cauzalitate, factorii care le generează, se descoperă legile formării  şi desfăşurării lor, iar în baza acestora se formulează decizii privind activitatea pe viitor .

AEF ajuta la identificarea activităţii nesatisfăcătoare şi la stabilirea măsurilor care vor influenţa rezultatele activităţii.

Necesitatea analizei nu poate fi motivată însa doar de situatia în care întreprinderea are dificultăţi, ea e necesară şi atunci cînd întreprinderea are o bună stare de sănătate, dar se doreşte îmbunatatirea ei. Şi în această opinie de idei analiza trebuie să dea raspuns la uramatoarele probleme:

-         Care sunt rezultatele activităţii întreprinderii;

-         Dacă sunt sau nu satisfăcătoare;

-         Cum au fost obţinute aceste rezultate;

-         Care sunt obiectivele urmarite;

-         Ce trebuie de făcut pentru atingerea lor.

Obiectivele de bază ale analizei economico-financiare sunt:

1.     descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne;

2.     diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii;

3.     întărirea autonomiei economico-financiare;

4.     creşterea eficienţei economice;

5.     fundamentarea deciziilor financiare;

6.     informarea întreprinderii cu cerinţele standardelor şi cu nivelul concurenţei .

Rolul  analizei economico-financiare poate fi sistematizat ca:

1. un mijloc de studiere a  realităţii obiective, respectiv a rezultatelor aferente activităţii desfăşurate (indicatorii economico–financiari) prin prizma corelaţiei cauză–efect (un factor poate constituiei suportul sau cauza apariţiei, modificării şi dezvoltării unui fenomen după cum tot aşa, acesta se poate transforma într-un fenomen de investigat);

2. un instrument operativ de cunoaştere şi de reglare a procesului de îndeplinire a planului revenindu-i următoarele atribuţii:

a) mijloc de urmărire a executării planului pe diferite perioade de timp;

b) mijloc de depistare a diverselor situaţii nefavorabile ce apar pe parcursul îndeplinirii planului;

3) Finanţele Întreprinderii, Editerra Prim, Chişinău 2008, pg. 175.