1

Institutiile Religioase si economia globală

              Activitatea societătilor secrete si discrete traditionale continuă în acesti primi ani

ai secolului al XXI-lea, în unele cazuri activitatea lor fiind mai mult decât seculară, dar si

societăti secrete paramilitare, organizate si finantate de unele servicii secrete sau de (alte)

organizatii oculte; în această ultimă categorie intră si organizatiile care au legătură cu

terorismul international, ceea ce demonstrează conexiunile care pot exista uneori, între

societatile secrete si discrete, serviciile secrete si terorismul international.

         Societătile secrete actuale, paramilitare excelează în antrenamentul individual,

specializat, al membrilor (pentru dobândirea rezistentei fizice si morale necesare; duritate

psihică, sentimentul mortii iminente; lupta corp la corp; antrenament în mânuirea

diferitelor tipuri de arme: cutit, baionetă, arc, arbaletă, puscă obisnuită, puscă

subacvatică, aruncătoare de mine, de flăcări, arme antitanc; conducerea diferitelor tipuri de autovehicule, chiar avioane si tancuri; fabricarea si plasarea de bombe etc., etc. Câtă

diferentă între aceste mijloace moderne de initiere si cele ancestrale, arhaice, care se

adresau doar spiritului si mintii, practicate în “copilăria” societătilor secrete, în antichitate

sau evul mediu. Atunci se obtinea, prin efectul conjugat al tehnicilor initierii un adept

convins în înteriorul sufletului său, azi se urmăreste mai mult, formarea unui adept care

să actioneze el însusi conform preceptelor societătii secrete respective; inclusiv, până la

pierderea controlului asupra fiintei proprii, până la pierderea vietii celui în cauză.

              “Subversiunea” actionează astăzi prin mijloace potrivite asupra spiritelor si a vointelor, împingând la aciuni contrare oricărei logici, contrare tuturor regulilor si legilor, conditionând astfel indivizii si permitând să se dispună de ei după bunul plac. Societătile secrete sau discrete prezentate în lucrare împing mai departe cunoasterea si setea de autocunoastere si de autoperfectionare a omului. Există numeroase societăti secrete si discrete care au scopuri de perfectionare a omului, în timp ce altele au scopuri lucrative si sunt în căutarea puterii si a îmbogătirii personale a unor membri. Este greu de definit o astfel de societate ca negativă sau pozitivă, pentru că în sânul unei astfel de organzatii pot să existe grupuri diferite cu scopuri diferite. Geoffroy de Charnay este pseudonimul psihologului Raoul Hersson (1901-1967); acesta a publicat o carte în 1945, în care subliniază că societătile secrete mondiale, al căror istoric este determinant, constituie o piramidă cu trei trepte:

- societăti secrete inferioare, în care accesul este mai usor si în care sunt

recrutati cei care sunt utili;

- societăti de cadre (societăti intermediare), care practică o recrutare foarte

selectionată si ai căror membri joacă un rol de dirijare, de animare si de organizare în economie si politica natională si internatională; alte societăti din

această categorie, desfăsoară în mod esential lucrări de natură simbolică,

rituală, magică, spirituală;

- societăti secrete superioare; acestea manevrează adevăratele fire invizibile ale

marilor afaceri ale politicii mondiale.

         Activitatea organizatiilor secrete si discrete a fost foarte mult influentată de

nivelul stiintei si tehnicii timpului lor. Începutul celei de-a doua jumătăti a secolului al

XX-lea a fost marcată de maniera clasică de actiune a societătilor secrete si discrete.

Începând cu anii '80 ai secolului trecut, organizatiile paramilitare au început să-si

multiplice actiunile bazate pe explozibili plasati în masini capcană, actiuni care au

culminat în ultimul deceniu al secolului trecut.

         Activitătile societătilor secrete contemporane sunt, de cele mai multe ori,

operatiuni paramilitare specifice: actiuni de infiltrare în zone interzise, sabotaj, război

economic, agresarea fizică sau morală a unor persoane, furnizarea de armament si

utilizarea lui în conformiatte cu scopurile organizatiei respective. În anii ‘70-‘80 ai

secolului trecut, acŃiunea unor societăti secrete si discrete a culminat cu numeroase

încercări de lovitură de stat (de exemplu, cele din statele sud-americane; în Europa,

Valerio Borghese, supranumit “Printul Negru”, crease câteva societăti secrete care au fost

pe punctul să destabilizeze întreaga societate italiană, prin actiunile lor de tip militar) sau

atentate, soldate cu numerosi morti si răniti în numele unor cauze antistatale, politice sau

ideologice extreme (exemplu, atentatele cu bombe care au zguduit Europa în deceniile

sapte si opt ale secolului trecut: 12 decembrie 1969, asupra Băncii pentru Agricultură din

Milano - 16 morŃi si 88 răniti; 2 august 1980 - gara Bologna - 85 morti si 200 răniti, două etaje ale edificiului -prăbusite; 26 septembrie 1980 - “sărbătoarea berii” la Munchen – 12 morti si 211 răniti). Astfel se ajunsese la un "terorism de stat, subaltern puterilor oculte si separate ale statului" (Giorgio Boca). În ultimul sfert de secol au proliferat o serie de organizatii neofasciste si teroriste care au încercat să impună o “Ordine Nouă”, precum si noi reguli de viată civilă.

         A fost sesizat în primăvara anului 2008 - printr-un raport întocmit de un analist, care urmăreste fenomenul anarhismului în România - cu privire la o eventualele manifestări pe care le-ar putea prilejui Summitul NATO din perioada 2-4 aprilie, de la Bucuresti3. "Desi perspectiva unor acte care să pericliteze siguranta nationala si valorile statului de drept este foarte îndepărtată, este potrivit ca orice puseu de <<anarhism>> să intre în atentia autoritătilor, pentru a împiedica formarea <<masei critice>> care să aprindă scânteia unor violente de stradă".

         O evidentiere a fenomenului autohton anarhist contemporan, s-a făcut simtită la

manifestarea publică "împotriva tuturor formelor de discriminare", organizată pe 10

noiembrie 2007, la Bucuresti. Redăm, în continuare, extrase din raportul adus în atentia

SRI: “Deocamdată. într-o formă embrionară în România, extrema stângă are doar câteva

zeci de adepti, acestia pendulând între diferite "grupuri informale", pentru a da senzatia

că sunt mai numerosi. "Celulele" trec arareori de nivelul "încremenirii în proiect", în

general din impotentă organizatorică si intelectuală. Majoritatea se află în Bucuresti,

Timisoara si Iasi... Am căpătat convingerea, întărită de persoane apropiate de cercurile

lor, că majoritatea habar nu au pentru ce anume "lupta", ideile anarhiste nefiindu-le

cunoscute în profunzime, ei oprindu-se doar la aspecte de suprafată utile în găstile de

cartier. La unii "anarhisi" foarte tineri, teribilismul adolescentin trece, fie cu vârsta, fie

după o corectie administrată de părintele nevoit să plătească amenda contraventională

pentru faptele odraslei. Desi unul din principiile anarhiste este propaganda prin fapte,

anarhismul în România se manifestă mai mult în spatiul virtual, în care comunicarea

instantanee ajută la organizarea si răspândirea ideilor extremiste, între adeptii din

România sau între acestia si "tovarăsii" din alte tări. Se foloseste semi-anonimatul

conferit de nick name-uri sau, în cazul unora mai cunoscători într-ale tehnologiei, al

folosirii unor proxy-uri”.

         Un efort urias al statelor democratice a fost depus pentru a contracara această

“maladie” a timpurilor moderne. Cu toate acestea, după o statistică a Organizatiei

Natiunilor Unite, organizatiile criminale internationale obtin anual, venituri globale de

cca 1.000 de miliarde dolari SUA, adică o sumă egală cu produsul national brut al cca

150 state (din cele cca 190 state ale planetei), cu venit scăzut pe cap de locuitor (care

grupează cca 3 miliarde persoane, din cele 5,5 miliarde cât numără populatia globului;

veniturile organizatiilor criminale iau în calcul traficul de droguri, vânzările ilegale de

arme, contrabanda cu materiale nucleare, profiturile activitătilor controlate de Mafii (ale

prostitutiei, jocurilor de noroc, pietelor negre de valută, dar, mai ales ale traficului ilegal

cu stupefiante etc., etc.).

         Unii lideri ai societătilor secrete care au activat pe planetă în ultimul secol au

devenit celebri deja: este cazul unui Ante Pavelici, conducătorul ustasilor; al unui Klaus

Barbie, nazist notoriu, dar si consilier apreciat al unor guverne sud-americane, al lui

Stefano delle Chiaie, “colaborator” al politiilor secrete boliviană, chiliană si argentiniană,

unul din instructorii celor 1.080 de ofiteri de securitate ai regimului argentinian, care au dezlăntuit “războiul murdar” al regimului aflat la putere, ucigând în numele democratiei

30.000 civili, al lui Toto Riina, cel mai feroce reprezentant recent al Mafiei siciliene, care

se află în închisoare etc., etc.

         Unele prezentări de societăti secrete si discrete sau organizatii paramilitare pot să

socheze prin formularea lor, bazată pe sursele bibliografice citate. Acolo unde datele

clare ne-au lipsit sau nu am avut acces la ele, nu am inventat nimic. Lăsăm Cititorului

plăcerea să facă singur conexiunile necesare, uneori doar sugerate de noi... Nu se cunosc

încă toate informatiile legate de viata si activitatea unor organizatii aflate în activitate sau personalităti, încă în viată... Să nu uităm că actiunile lor sunt secrete, iar discretia care le înconjoară fac din ele adevărate redute inexpugnabile ale Adevărului istoric.

Luând cunostintă de multitudinea de fapte si întâmplări în care sunt implicate

societătile secrete si mesagerii lor pe întreg mapamondul, nu poti să nu reflectezi că

Istoria Omenirii a fost si este “dictată”, “scrisă” , de aceste societăti secrete si liderii lor,

aflate si aflati în slujba unor idealuri care nu servesc decât celor putini, initiatii, instruitii.

Publicul larg, popoarele au fost, sunt si vor fi întotdeuna participantii, făuritorii, realizatorii Istoriei Planetei, gândite, proiectate de grupurile de initiati, privilegiatii membri ai societătilor secrete si discrete, cei care, de regulă, păstrează secretul,

inefabilul, actiunilor lor.