1

POLITICILE UNIUNII EUROPENE

      UE numara 27 de state membre si 450 milioane de locuitori.

In Ue nu exista majoritate ci numai minoritati.

Politicile comune raspund si unui principiu fundamental al constructiei europene,

acela al solidaritatii si coeziunii. Existenta politicilor comune confera unicitate UE

pentru ca demonstreaza acceptarea cedarii unei parti a suveranitatii statelor

membre catre institutiile europene.

      Competentele UE

In conformitete cu tratatul de la Lisabona, delimitarea competenteor UE se bazeaza

pe principiul atribuirii.

Utilizarea competentelor Uniunii este condusa de principiile subsidiaritatii si

proportionalitatii:

    UE actioneaza in limitele competentelor conferite de statele membre prin tratate

conform unor principii:

- conform principiului atribuirii, UE actioneaza in limitele competentelor

conferite ei de catre statele membre prin tratate pentru atingerea obiectivelor

stabilite;

-conform principiului subsidiaritatii , in domeniile care nu se incadreaza in

competenta sa exclusiva, Uniunea actioneaza numai daca si in masura in care

obiectivele actiunii vizate nu pot fi suficient realizate de catre statele membre, la

nivel central, regional sau local, dar se pot realiza mai bine la nivelul UE.

-conform principiului proportionalitatii, continutul si forma actiunii

Uniunii nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingera obiectivelor UE stabilite

prin tratate.

Competenta exclusiva detine UE in urmatoarele domenii:

-uniunea vamala;

-stabilirea regulilor concurentiale necesare pentru functionarea pietei interne;

-politica monetara pentru statele care au adoptat moneda euro;

-conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune in domeniul

pescuitului;

-politica comerciala comuna;

-pentru incheierea unui acord international, atunci cand aceasta actiune este

prvazuta intr-un act legislativ al UE.

Competenta partajabila este atribuita UE in urmatoarele domenii principale:

-piata interna;

-politica sociala pentru pentru aspectele prevazute in Constitutie;

-coeziune economica, sociala si teritoriala;

-agricultura si pescuitul, exclusiv conservarea resurselor biologice marine;

-mediu;

-protectia consumatorilor;

-transportul;

-retelele transeuropene;

-energia;

-spatiul libertatii, securitatii si justitiei;

-problemele comune ale sigurantei in materie de sanatate publica pentru aspectele

definite prin Constitutie.

Competenta de a actiona pentru sprijinirea, coordonarea si suplimentarea

actiunilor statelor membre se manifesta in urmatoarele domenii:

-protectia si ameliorarea sanatatii umane;

-industria;

-cutura;

-turismul;

-educatia, formarea profesionala, tinerii, si sportul;

-protectia civila;

-cooperarea administrativa.

Politica agricola comuna si dezvoltarea rurala

Politica agicola comuna a devenit prima axa a constructiei comunitare si absoarbe si

azi mai mult de jumatate din bugetul Comunitatii.

      Argumente care stau la baza crearii politicii agricole comune:

-activitatea gricola nu poate fi comparata cu alte activitati economice (depinde de

influente climatice si cicluri biologice);

-greutatile intampinate in incercarile de a echilibra productia agricola , in

colaborare cu cererea constanta de hrana, ar putea duce la mari fluctuatii de

preturi in cadrul UE, daca nu ar exista masuri de reglare a pietei;

-fara protectia corespunzatoare la granite, variatiile de preturi pe piata ar face sa

scada preturile comune si ar duce, astfel, la mutari de productie;

-din cauza numarului mare de regiuni mai putin favorizate, masurile pentru

diminuare deficientelor structurale sunt cu atat mai necesare, in scopul mentinerii

nivelului de productie si a populatiei.

-dezvoltarea rurala a fost dintotdeauna un obiectiv important al politicii comune.

60% din populatia UE locuieste in mediul rural, care reprezinta 90 % din teritoriul

Comunitatii.

La sfarsitul sec. XX problema fundamentala era ca populatia ocupata in

agricultura a scazut considerabil, iar participarea sa la produsul intern brut al UE

se ridica la 1,7%, ea continuand sa ocupe un loc important in bugetul brut al UE ,

detinand o pondere de 42,7 % in totalul bugetului EU.

Aproximativ 8 milioane de oameni din UE sunt angajati permanent sau temporar

in domeniul agricol.

Marimea medie a unei ferme in UE ajunge la 17,4 ha.

    Agenda 2000 a reformulat obiectivele Politicii Agricole Comunitare(PA)astfel:

-reducerea preturilor si cresterea valorii platilor compensatorii;

-imbuntatirea competitivitatii produselor din UE prin scaderea preturilor;

-garantarea sigurantei si calitatii alimentelor pentru consumatori;

-imbunatatirea sistemului de productie;

-integrarea componentei de mediu in instrumentele si obiectivele politicii agricole

comune;

-introducerea in cadrul PAC a unei politici complexe de dezvoltare rurala;

-simplificarea legislatiei;

-flexibilitate in domeniul alocarii sprijnului PAC in statele membre;

Politica de dezvoltare rurala

Orientarile strategice pentru dezvoltarea rurala in perioada 2007-2013:

Actiuni strategice:

-determinarea domeniilor in care utilizarea ajutorului comunitar in favoarea

dezvoltarii rurale creeaza ce mai mare valoare adaugata la nivelul UE;

-stabilirea unei legaturi intre principalele prioritati ale UE;

-asigurarea coerentei cu alte politici comunitare, in particular cu deomeniul

coeziunii si mediului;

-acompanierea punerii in practica a noii politici agricole comune orientate catre

piata si restructurarea care va decurge din aceasta la nivelul vechilor si noilor state

membre.

Politica viitoare de dezvoltare rurala pe perioada 2007-2013 se va concentra asupra

a trei aspecte cheie:

-economia agroalimentara;

-mediul;

-populatia rurala;

Orientari strategige ale UE pentru perioada 2007-20013

-imbunatatirea competitivitatii sectorului agricol si forestier;

-imbunatatirea mediului si spatiului rural;

-imbunatatirea calitatii vietii in mediul rural si diversificarea economiei rurale;

Politica in domeniul cercetarii

Efortul mediu in domeniul cercetarii era in 1998 de :

-1,8% din PIB in Europa;

-2,8% din PIB in SUA ;

-2,9% din PIB in Japonia;

Exista :

-6 cercetatori /1000 de personae active in domeniul industrial in Europa;

-8,7/1000 pers. active in SUA;

-8/ 1000 pers. active in Japonia.

In 2002 la Barcelona s- a stabilit obiectivul: de a creste efortul de cercetare

european la 3% din PIB-ul UE pana in 2010.

Obiectivele politicii in domeniul cercetarii:

1) crearea unor centre europene de excelenta prin colaborarea dintre laboratoare;

-derularea unor programe pentru sustinerea colaborarii transnationale

intre centrele de cercetare , universitati si companii;

-legarea centrelor specializate din cadrul tarilor Uniunii prin retele

informatice (centre virtuale de excelenta);

2) lansarea de initiative tehnologice europene;

3) Stimularea creativitatii cercetarii de baza prin competitia intre diferite echipe la

nivel european.

4)dezvoltarea infrastructurii de cercetare de interes European;

5)folosirea eficienta a potentialului oferit de retelele electronice;

6)imbunatatirea coordonarii programelor de cercetare nationale;

7)relatii mai stranse intre organizatiile europene de cooperare stiintifica si

tehnologica;

8)realizarea unor investitii private mai dinamice;

9)resurse umane mai abundente si mai mobile

-o mai mare mobilitate a cercetatorilor in Europa;

-introducerea unei dimensiuni europene in carierele stiintifice(incurajarea

cercetatorilor din alte tari);

-un loc si un rol mai important pentru femei in cercetare;

-atragerea tinerilor catre cercetare si cariere in stiinta;

-transformarea Europei intr-un loc atractiv pentru cei mai buni cercetatori

din UE si din alte parti ale lumii;

10)cresterea rolului regiunilor in efortul de cercetare european;

11) focalizarea eforturilor Ue asupra subiectelor cheie

Caracteristici ale spatiului european al cercetarii:

-un flux adecvat de cercetatori competenti;

-infrastructuri de cercetare de nivel international;

-institutii de cerceare excelente;

-un schimb de cunostinte eficient;

-programe si prioritati de cunostinte eficient;

-ampla deschidere a Spatiului European al Cercetarii catre lume;

Politica in domeniul concurentei

Piata relevanta are doua dimensiuni fundamentale:

-piata produsului este cea care descrie bunurile sau serviciile;

-piata geografica este cea care descrie localizarea producatorilor sau comerciantilor

unui anumit produs.

Principalul beneficiar al unei politici in domeniul concurentei este cetateanul in

tripla sa ipostaza de:

-consumator;

-participant la piata fortei de munca;

-actionar(capitalizari ridicate de piata pentru firme)

Politica in domeniul concurentei include toate masurile relevante privind

concurenta pe piata, incluzand politica comerciala, politicile de reglementare,

precum si masurile adoptate de catre guverne cu privire la politicile

anticoncurentiale ale firmelor atat din sectorul privat cat si din cel public.

Politica in domeniul concurentei are ca obiectiv: crearea unei concurente reale pe

piata comuna prin masuri referitoare la structurile pietei si la comportamentul

actorilor acesteia.

Politica in domeniul concurentei se concentreaza pe patru domenii de activitate:

-eliminarea acordurilor care au ca efect diminuarea concurentei si aparitia

abuzurilor de pozitie dominanta;

-controlul fuziunilor dintre firme(reglementari antitrust);

-liberalizarea sectoarelor economice monopoliste

-monitorizarea ajutoarelor acordate de catre stat (subventii pentru unele firme );

Politicile anticoconcurentiale sunt de patru tipuri:

1) acordurile de restrictionare orizontala a concurentei

- cartelurile pentru import si alte aranjamente similare;

- cartelurile de export si alte aranjamente similare;

-cartelurile internationale(concurenta este limitata, preturile sunt

ridicate, productia este restrictionata, pietele sunt alocate in beneficiul privat

unor firme;

2) acordurile de restrictionare verticala a distributiei prin care firmele straine

pot fi impiedicate sa aiba acces la retelele de distributie controlate de catre

furnizorii interni;

3) abuzul de pozitie dominanta practicata pentru a mentine, acapara sau

exploata o pozitie dominanta pe piata.

4) fuziunile care pot fi:

-fuziunile orizontale care comaseaza doua sau mai multe firme din

acelasi mediu de afaceri sau de pe aceeasi piata geografica;

-fuziunile verticale-implica firme angajate in diferite stadii ale

productiei si comercializarii din cadrul unei anumite industrii;

-fuziunile agregate -integreaza firme care opereaza in domenii

necorelate.

Carta Alba (28 aprilie 1999)are propuneri de reforma cu trei obiective principale:

1) intarirea reglementarilor concurentiale si de aplicare riguroasa a legii

concurentei;

2) descentralizarea efectiva prin implicarea autoritatilor si a instantelor din statele

membre;

3) simplificarea procedurilor de aplicare si reducere a birocratiei incepand din

interiorul companiilor si continuand la nivelul parteneriatului social.

Politica in domeniul educatiei si formarii profesionale

In 2002 Consiliul European de la Barcelona a subliniat:

-educatia reprezinta baza modelului social European , iar sistemele de educatie din

Europa trebuie sa devina repere mondiale de calitate pana in anul 2010.

-exista o relatie directa intre educatie si formare profesionala si sanatate, mediu,

calitatea vietii si rata criminalitatii.

Tratatul de la Maastricht (7 febr. 1992) aduce noi competenteUE marind numarul

domeniilor de interventie ale acesteia, iar Strategia de la Lisabona din 2006 a

confirmat rolul educatiei in viitorul UE.

Obiectivele comunitare in domeniul educatiei sunt:

-dezvoltarea dimensiunii europene in educatie in special prin invatarea si difuzarea

limbilor statelor membre;

-favorizarea mobilitatii studentilor si profesorilor inclusiv prin incurajarea

recunoasterii academice a diplomelor si a perioadelor de studii;

-promovarea cooperarii dintre institutiile de invatamant;

-dezvoltarea schimbului de informatii si de experienta asupra chestiunilor comune

sistemelor de educatie ale statelor membre;

-favorizarea schimbului de tineri si de animatori socio-educativi;

-incurajarea dezvoltarii educatiei la distanta.

Competentele UE in domeniul educatiei, formarii profesionale si tineretului se

inscriu in categoria celor de sprijin, coordonare sau completare a actiunilor statelor

membre. Statele membre pastreaza o foarte mare libertate de actiune si raman

principalele responsabile fata de cetateni. In aceste domenii nu se impune

armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.

Nu se urmareste realizarea unei politici comune in domeniul educatiei si formarii

profesionale, ci pastrarea diversitatii si specificului fiecarei tari.

Principiile politicii educationale si de formare profesionala

1.cooperarea va avea la baza obiectivele care trebuie atinse pana in 2010 stabilite in

cadrul Consiliului European de la Lisabona;

2.masurile vor fi voluntare si stabilite in principal prin cooperarea de la nivelurile

inferioare catre cele superioare, de jos in sus;

3. initiativele se vor axa pe nevoile cetatenilor si ale organizatiilor beneficiare;

4.cooperarea integratoare presupune implicarea statelor membre , a Comisiei

Europene si a statelor candidate.

Principiul de baza este acela al respectarii diversitatii culturale si lingvistice.

Programe derulate in perioada 2000-2006;

-Socrates;

-Tempus;

-Leonardo da Vinci

-Tinetet II

1.programul Socrates cu scopul de a promova o Europa a cunoasterii si de a

incuraja invatarea pe parcursul intregii vieti.

Acest program a fost implementat cu ajutorul unor subprograme:

-Comenius care a avut in vedere educatia in scolile primare si secundare;

-Erasmus destinat invatamantului superior cu scopul de a incuraja mobilitatea

stdentilor si a profesorilor

-Grundtving adresat educatiei adultilor si altor forme de educatie decat cea

formala.;

-Lingua- cu scop de invatare a limbilor straine;

-Minerva-utilizarea tehnologiilor informatice si de comunicare in educatie.

2. Tempus a fost un program care sprijinea modernizarea invatamntului superior in

Europa de Est, Asia Centrala, Vestul Balcanilor si regiunea mediteraniana.

3.Leonardo da Vinci a contribuit la crearea unei arii educationale europene prin

promovarea invatarii pe parcursul intregii vieti.

4.Tinerat II cu scop:sprijinirea actiunilor tinerilor, dar si incurajarea dezbaterilor

dintre statele membre pentru dezvoltarea unei politici in domeniul tineretului.

Actualele programe ale UE in domeniul educatiei, formarii profesionale si

tineretului.

1. Erasmus Mundus al carui obiectiv il constituie cresterea calitatii si

atractivitatii invatamantului superior european prin intarirea cooperarii cu

terte tari, in vederea imbunatatirii dezvoltarii resurselor umane si

promovarii dialogului si intelegerii intre popoare si culturi.

2. Invatarea pe parcursul intregii vieti

Obiectivul general al programului:de a contribui la dezvoltarea Comunitatii,

transformand-o intr-o societate avansata, bazata pe cunoastere.

Programul cuprinde 4 programe sectoriale:

-Comenius-pentru invatamantul preuniversitar;

-Erasmus-pentru invatamntul superior;

-Leonardo da Vinci pentru formare profesionala;

-Grundtving-privind educatia pentru adulti

Aceste programe sunt completate de un program transversal care se concentreaza

pe politica de cooperare, limbi straine, tehnologia informatiei si a comunicarii si

diseminarea si utilizarea resurselor.

Programul Jean Monnet este o componenta a Programului Integrat si trateaza

domeniul integrarii europene, asigura suportul necesar institutiilor si asociatiilor

care activeaza in domeniul educatiei si al formarii profesionale la nivel european.

Prioritatile UE in domeniul educatiei si formarii profesionale

1.Modernizarea educatiei si formarii profesionale (cetateii trebuie sa-si actualizeze

continuu cunostintele, aptitudinile si competentele, cu ajutorul invatamantului pe

tot parcursul vietii(Lifelong Learning);

2.Prioritatile reformei Procesului Bologna - care are in vedere reforme necesare

pentru a face educatia din invatamantul superior mai compatibila, comparabila,

competitiva si mai atractiva pentru cetatenii europeni si cei de pe alte continente.

S-au identificat 3 mari reforme in domeniu:

-reforma curriculara:sistemul cu trei cicluri, dezvoltarea competentelor prin

invatare , recunoasterea diplomelor, mobilitate;

-reforma fondurilor:diversificarea veniturilor universitare:taxe scolare, granturi, si

imprmuturi, fonduri europene;

-reforma guvernamentala:autonomia universitatilor, parteneriate strategice;

Liniile directoare de la Bologna au avut in vedere:

-adoptarea unui sistem compatibil privind diplomele;

-adoptarea unui sistem bazat pe trei niveluri(ciclul I-licenta, ciclul II-masterat,

ciclul III-doctorat);

-stabilirea unui sistem de credite transferabile;

-promovarea mobilitatii academice a studentilor, profesorilor, cercetatorilor;

-promovarea cooperarii europene in asigurarea calitatii;

-promovarea dimensiunii europene;

3.Prioritati permnente in domeniul educatiei si formarii profesionale

-invatarea limbilor starine;

-accesul la educatie (imigranti,copii de etnir rroma);

-integrarea tehnologiilor informatice si de comunicatie in educatie;

4.Educatie si formare profesionala 2010. Strategia Lisabona isi propune ca Europa

sa devina cea mai diamica si competitiva economie din lume, bazata pe cunoastere,

capabila de dezvolare durabila, oferind locuri de munca mai multe si mai bune si o

mai mare coeziune sociala.

Indicatorii si bunele practici vor fi structurati pe opt domenii cheie ale strategiei:

-a face din conceptul “invatarea pe parcursul intregii vieti” o realitate;

-imbunatatire echitatii in educatie si formare profesionala;

-promovarea eficientei in educatie si formare profesionala;

-competentele de baza ale tinerilor(limba materna, lb.straine, cunostinte

matematice, tehnologie, competente digitale interpersonale, interculturale si sociale,

civice);

-modernizarea educatiei in scoli:managementiul scolar, dezvoltarea profesionala a

profesorilor;

-modernizarea educatiei si a invatamntului profesional;

-modernizarea invatamantului superior:

-cel putin un semetru in strinatate pentru studenti;

-cresterea nr. de absolventi de matematica, stiinte si tehnologii;

-angajabilitatea care foloseste indicatori ca:

-accesul populatiei la educatie,

-aptitudinile adultilor

-rata profitului educatieii si formarii profesionale

Politica in domeniul energiei

In cele 27 de state exista o mare diversitate de aboradre a politicilor energiei, de la

cel centralizat(francez), pana la cel liberal(englez)sau cel grecesc care are o

problema de interconectare cu cel al UE.

Politica energetica a UE se bazeaza pe urmatoarele directii generale:

-reglementarea in scopul concurentei-adica libaralizarea pietei energiei

-integrarea pietelor energiei-interconectarea sistemelor nationalede transport;

-siguranta alimentarii cu energie;

-utilizarea eficienta a energiei;-

-protectia mediului-reducerea ploilor acide si a emisiilor de gaze prin cresterea

ponderii energiilor nepoluante.

La 8 martie 2006 Comisia Europeana a adoptata o Carta verde intitulata :

Strategia europeana pentru o energie sigura, competitiva si durabila prin care se

urmareste atingerea a trei obiective:

-dezvoltarea durabila;

-competitivitatea;

-securitatea aprovizionarii;

Principalele resurse si tipuri de energie

Carbunele este o resursa energetica cu o contributie majiora la siguranta in

alimentare cu energie, dar are un impact negativ asupra mediului datorita emisiilor

de gaze cu efect de sera degajate in procesul de productie al energiei.

Petrolul este o resursa a carei utilizare in scopuri energetice si de transport implica

probleme de mediu, cum ar fi poluarea aerului si a apei.

Legislatia comunitara se concentreaza asupra aspectelor privind:

-stocurile;

-impozitarea;

-protectia mediului.

Gazul natural. Utilizarea gazului natural are un impact negativ asupra mediului

(particule, fum, ploi acide, gaze cu efect de sera).

Reglementarile UE au avut in vedere:

-piata interna a gazului si a energiei electrice;

-transparenta preturilor la gaz natural si electricitate pentru consumatorii

industriali.

Energia electrica.

In anul 1996 s-a emis o directiva numita :piata interna a energiei, care avea

urmatoarele obiective:

-siguranta alimentarii cu energie;

-stimularea concurentei;

-protectia mediului.

In anul 2003 o alta directiva reglementa:

-concurenta si deschiderea prin care se introduce concurenta in activitatea de

productie si de furnizare;

-accesul liber la retea prin care se prevedea ca atat producatorii cat si consumatorii

trebuie sa beneficieze de accesul nediscriminatoriu la retele;

-autoritatile de reglementare sunt entitati specifice si independente atat fata de

guvern, cat si fata de industria de profil;

-separarea activitatii de transport si distributie de activitatea de productie si

furnizare pentru a preveni subventionarea incrucisata a activitatilor concurentiale.

-consumatorii “captivi” si consumatorii “eligibili”. Cei captivi sunt cei repartizati

unui furnizor si achizitioneaza energia la un tarif reglementat, iar cei eligibili sunt

liberi sa-si aleaga furnizorul si negociaza pretul energiei.

Energia termica.

Principalele acte legislative reglementeaza:

-performanta instalatiilor de incalzire in cladirile cu alta destinatie decat cea

industriala;

-randamentul noilor cazane de apa calda cu combustibil lichid sau gaze naturale;

-limitarea emisiilor de dioxid de carbon prin imbunatatirea eficientei energiei.

-un nou proiect de directiva care urmareste imbunatatirea eficientei energiei in

cladiri cu 22 % pana in anul 2010.

Energia nucleara.

Tratatul Euratom recunoaste ca energia nucleara reprezinta o resursa esentiala

pentru dezvoltarea si revigorarea industriei.

Legislatia in domeniu prevede:

-dezvoltarea unei culturi comune de securitate nucleara in cadrul UE

-supravegherea si controlul transferurilor de deseuri radioactoive si combustibili

nucleari uzati.

-securitatea energetica si siguranta instalatiilor.

-Programul Cadru al Comunitatii Europene a Energiei Atomice(Euratom) pentru

perioada 2007-2011 vizeaza activitati de cercetare privind energia de fuziune,

fuziunea nucleara si protectia impotriva radiatiilor.

Energiile verzi (regenerabile).

Prin energii verzi sau surse regenerabile se intelege:hidroenergia, energia solara,

(captata cu panouri solare sau celule fotovoltaice), eoliana, geotermala, cea produsa

de valuri si de maree, biomasa si chiar deseurile cu potential de valorificare

energetica.

Energia verde este recunoscuta ca fiind o alternative prietenoasa , din punct de

vedere al mediului, la formele de energie conventionale, conducand la reduceri de

emisii de bioxid de carbon, dependenta redusa de importuri, dezvoltarea de noi

industrii si crearea de noi locuri de munca.

Viitorul politicii energetice a UE

Prognoza pentru dezvoltarea diferitilor purtatori de energie:

1.Combustibili solizi. Productia de combustibili solizi in statele membe bazate pe

criterii economice nu are perspectiva. Costurile sunt de 4-5 ori mai mari decat

preturile mondiale.

2. Combustibilii solizi. Dependenta de import poate creste la 90 % in jurul anului

2020.

3. Gazul natural. Este necesara diversificarea geografica a alimentarii cu gaze

naturale, in special alimentarea cu gaze naturale lichefiate. Sunt necesare

angajamente pe termen lung cu marii furnizori, cum ar fi Rusia.

4. Energia nucleara. Viitorul energieie nucleare este nehotarat. Dezvoltarea viitoare

a acesteia necesita consens politic.Energia nucleara este foarte importanta pentu

independenta in alimentarea cu energie si pentru reducerea impactului negativ

asupra mediului, mai ales datorita reducerii emisiilor de bioxid de carbon..

UE ar trebui sa sustina tehnologiile nucleare si, in special, noile reactoare.

Principiul 20/20/20 pana in 2020 urmareste:

-economisirea a 20% din consumul de enrgie previzionat pentru 2020;

-cresterea pana la 20% a surselor energetice regenerabile in totalul consumului de

energie;

-cresterea, cu cel putin, pana la 10% a biocombustibililor pana in 2020;

-un angajament independent al UE de a reduce cu cel putin 20 % emisiilor de gaze

cu efect de sera pana in 2020;

-realizarea unei piete energetice interne care sa aduca beneficii in mod real si

eficient pentru fiecare persoana si companie in parte.

-o mai buna integrare a politicii in domeniul energiei cu alte politici, cum ar fi

politica agricola si cea comerciala.

-o mai buna cooperare internationala.