1

Funcţiile concurenţei

a)                  Functia de reglare. Pentru a supravietui in lupta de concurenţă agentul economic trebuie sa propună bunuri sau servicii pe care le preferă cumparatorul (consumatorul). In consecinţă si factorii de productie sint indreptati, sub influenta pretului, sint indreptati in acele retele unde se simte o necesitate sporita.

b)                  Functia de motivare. Pentru intreprinzator concurenta insemna si o sansa si risc concomitent: intreprinderile, care propun o productie mai buna dupa calitate sau o produc cu cheltuieli mai mici, primesc in consecinta un venit sporit, ceea ce stimuleaza procesul tehnic. Si invers, intreprinderile ce nu reactioneaza la dorintelel clientilor sau incalca legile concurentei pe piata primesc in consecinta pedeapsa sub forma de pierderi sau sint eliminati din piata.

c)                  Functia de repartitie (reparitzare). Concurentia este nu numai un catalizator, lun stimul pentru o productie sporita, dar si face posibila repartizarea venitului intre intreprinderi, (agenti economici) in functie de investigatiile lor efective. Aceasta satisface regula de remunerare in functie de rezultate in urma luptei competitive.

d)                 Funcita de control. Concurenta impune anumite restrictii si in acelasi timp indeplineste functia de control asupra puterii economice a fiecarei intreprinderi. Astf4el monopolistul poate impune pretul. In acelasi timp concurenta ii da posibilitate cumparatorului (consumatorului) de a alege din mai multi vinzatori. Cu cit e mai perfecta concurenta, cu atiat e mai obiectiv pretul.

         Politica in sfera concurentei e menita sa indeplineasca functii de control, pentru ca concurenta sa poata sa-si indeplineasca functiile. Principiul de baza “intensitatea maximala a concurentei”, in calitate de scop a politicii concurentiale, presupune:

a)                  inovatia sub presiunea concuretei – perfectionarea rapida a proceselor tehnice.

b)                  Intreprinderile au o plasticitate inalta – se adapteaza rapid la schimbarile ce se produc pe piata.

         Intensitatea concurentei se determina prin faptul cit de repede se pierd avantajele venitului in rezultatul infaptuirii cu succes a inovatiilor de catre concurenti. In primul rind aceasta depinde de faptul cit de repede reactioneaza conurentii la startul efectiv a intreprinderii-pioner si cit de dinamic este procesul.

         In concordanta cu principiul de baza a “intensitatii optimale a concurentei” conditiile favorabile de funcitionare a concurentei se manifesta atuinci cind se ciocnesc cu o oligopolie “larga” cu individualizarea “moderata” a productieie. Oligopolia “ingusta” cu o puternica individualizare a productiei, invers, duce la micsorarea intenistatii concurentei.