1

Ovăzul – Avena sativa L.

1. Importanţa furajeră

Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răsp�ndirea cultivării acestei specii �n zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. �n ţara noastră, �n ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind �n jur de 100 000 ha.

Valoarea economică şi furajeră a ovăzului este dată de următoarele �nsuşiri:

● sub formă de boabe, ovăzul este un furaj concentrat foarte important �n hrana animalelor, mai ales �n alimentaţia cabalinelor, a tineretului şi a celor de reproducţie;

● boabele de ovăz au un conţinut relativ ridicat �n proteine (10-17%), �n extractive neazotate (54-62%), �n grăsimi (4,3-6,9%), iar valoarea nutritivă a unui kg de ovăz este de 1 UN;

● pentru producţia de masă verde sau f�n se cultivă �n amestec cu mazărea sau măzărichea de primăvară, form�nd borceagurile de primăvară;

● paiele şi pleava de ovăz au valoare furajeră mai mare dec�t a celor de gr�u şi secară (100 kg de paie are 38 UN);

● �n hrana oamenilor, ovăzul se utilizează sub formă de grişuri, fulgi de ovăz, făină, mai ales �n alimentaţia copiilor şi a celor cu regim dietetic;

● �n regiunile colinare ovăzul se foloseşte ca plantă protectoare pentru trifoiul roşu.

2. �nsuşiri morfologice şi fiziologice

Dintre cerealele păioase (gr�u, orz, secară), ovăzul are cel mai dezvoltat sistem radicular şi o mare capacitate de valorificare a elementelor nutritive din compuşii grei solubili ai solului.

Aparatul vegetativ este format din tulpini cu �nălţime de 80-120 cm, formate din 5-8 internoduri, cu ligula bine dezvoltată şi fără urechiuşe.

Inflorescenţa este de tip panicul, cu 3-9 etaje de ramificaţii. Spiculeţele sunt formate din 2-3 flori, acoperite cu glume mari, din care a treia, de regulă, este sterilă.

Fructul este o cariopsă, care, la maturitate, răm�ne �mbrăcat �n palee, fără a fi concrescută cu bobul ca �n cazul orzului.

3. Sistematică şi soiuri

Ovăzul aparţine genului Avena, care cuprinde mai multe specii (Avena strigosa Schrech – ovăzul nisipurilor, Avena barbata Pott. – ovăzul sălbatic bărbos, A. Ludiviciana Gill. et. Magne., Avena byzantina Thell., Avena fatua L. – odosul) din care importanţă agronomică are Avena sativa L., răsp�ndită pe toate continentele.

Soiurile de ovăz cultivate �n ţara noastră sunt: Cary, Mureş, Someşan.

4. Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie.

Temperatura minimă de germinaţie a boabelor este de 2-3 0C, ovăzul av�nd cerinţe moderate faţă de căldură, dar mult mai ridicate dec�t la orz. Ovăzul de toamnă nu rezistă la temperaturi mai mici de –10 0C �n timpul iernii, ceea ce determină o arie restr�nsă de cultură a acestor forme.

Cerinţele faţă de umiditate sunt ridicate, coeficientul de transpiraţie fiind de cca 500. aceasta face ca �n verile secetoase, ovăzul să sufere mai mult dec�t alte specii de cereale păioase.

Faţă de sol ovăzul are cerinţe reduse, aceasta datorită sistemului radicular bine dezvoltat. Cele mai bune rezultate se obţin pe solurile lutoase şi luto-nisipoase, cu ph-ul de 5,5-6,8, cum sunt cernoziomurile sau brun-roşcate de pădure. De asemenea, ovăzul realizează producţii bune şi pe solurile argilo-iluviale acide.

5. Zonele de cultivare

Zonele cele mai favorabile pentru cultura ovăzului sunt: Podişul Transilvaniei, C�mpia de Vest, Podişul Getic şi depresiunea Jijiei.

6. Tehnologia de cultivare

Rotaţia

Ovăzul valorifică foarte bine substanţele nutritive rămase �n sol de la plantele premergătoare fertilizate puternic cu �ngrăşăminte organice şi chimice. De aceea cele mai bune premergătoare sunt: porumbul, floarea soarelui, leguminoasele pentru boabe.

Ne se cultivă pe terenurile tratate cuerbicide triazinice, după el �nsuşi şi după sfecla de zahăr sau furajeră, din cauza unor dăunători comuni (nematozi).

Lucrările solului

Arătura se efectuează spre sf�rşitul toamnei cu pluguri �n agregat cu grapele stelate, la ad�ncimea de 22-25 cm.

�naintea semănatului, primăvara, patul germinativ se pregăteşte cu grapa cu colţi reglabili, iar �n perioadele de secetă cu combinatorul.

Fertilizarea

Pentru realizarea a 1000 kg boabe, ovăzul consumă cca. 30 kg N, 7 kg P, 30 kg K, 6 kg Ca, mai mult dec�t la gr�u.

Dozele de �ngrăşăminte chimice recomandate: N90-120 P60, iar pe solurile podzolice şi K50-60.

Gunoiul de grajd se aplică numai la plante premergătoare.

Săm�nţa şi semănatul

Valoarea calitativă a seminţelor: germinaţia minimă 90%, iar puritatea minimă 97%.

Tratamente la săm�nţă pentru a preveni atacul de tăciune zburător şi tăciune �mbrăcat, cu: Vitavax 200FF (300 ml/100 kg săm�nţă), Criptodin (200 g/100 kg) sau cu Formalină 40 CS (350 ml/100 l apă/1 tonă săm�nţă).

Epoca de semănat: primăvara foarte timpuriu, �n prima urgenţă, c�nd temperatura solului este de 2-3 0C.

Distanţa de semănat este de 12,5 cm �ntre r�nduri, iar ad�ncimea de semănat de 3-4 cm.

Norma de semănat: 140-160 kg/ha.

Densitatea: 400-450 boabe germinabile/m2.

Lucrări de �ntreţinere

�n primăverile secetoase se recomandă tăvălugirea terenului, imediat după semănat.

Combaterea integrată a buruienilor se realizează prin respectarea tuturor lucrărilor agrotehnice (rotaţie, fertilizare. Lucrările solului) şi prin aplicarea unor erbicide:

- �n cazul buruienilor rezistente la 2,4 – D (Setaria sp., Fumaria sp., Papaver sp., Matricaria sp.) se poate aplică unul din produsele: Icedin forte (2 l/ha), Logran D (1,5 l/ha), Oltisan extra (1 l/ha), �n intervalul �ncheierea �nfrăţitului – apariţia primului nod, c�nd temperatura minimă a aerului este de 8-10 0C;

- �n cazul unor buruieni senibile la 2,4 – D, se vor putea folosi erbicidele: SDMA (1,5-2 l/ha), Dicotex (2-3 l/ha), aplicat c�nd ovăzul este �nfrăţit, iar temperatura aerului este de cel puţin 15 0C;

- combaterea g�ndacului ovăzului (Lema melanopa L.) se tratează, parţial sau pe �ntreaga solă, cu unul din insecticidele: Sinoratox 35 (2-3 l/ha), Onefon 80 (1 kg/ha), Carbetox (3 l/ha), sau prăfuiri cu Lindatox 3 sau PEB + Lindan, �n doză de 20-25 kg/ha.

Recoltarea

Recoltarea pentru boabe se face la �nceputul maturării depline, deoarece ovăzul se scutură puternic, �nregistr�ndu-se pierderi mari de recoltă. Se recomandă, pentru evitarea pierderilor, recoltarea cu combina �n orele de dimineaţă, c�nd plantele sunt cu rouă.

Cultura de ovăz destinată producerii de masă verde se recoltează cu cositoarele sau vindroverele �n faza de burduf, p�nă la apariţia paniculului, iar pentru f�n, la �nceputul �nfloririi.

Producţii potenţiale

Producţiile de ovăz variază mult, �n funcţie de condiţiile de cultivare, �ntre 1500-2500 kg/ha boabe. Raportul boabe : paie este de 1:2.