1

1. Legea privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii

1. Întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale şi camerele de comerţ şi industrie, în cadrul competenţei lor, au obligaţia să elaboreze politici şi să asigure măsuri şi acţiuni menite să contribuie la protecţia întreprinzătorilorîn raporturile lor cu statul, în special prin simplificarea procedurilor administrative impuse intreprinderilor şi prin prevenirea creşterii nejustificate a acestora faţă de reglementările în vigoare.

Pentru a stimula înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii se introduce o procedură simplificată privind obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi licenţelor de funcţionare, realizată prin camerele de comerţ şi industrie – birourile de asistenţă pentru constituirea şi dezvoltarea societăţilor comerciale. În acest caz, regimul tarifelor practicat va fi similar cu cel existent la oficiile registrului comerţului.

Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome, în următoarele condiţii:

a)    activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractu-lui de asociere în participaţiune, încheiat cu societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi cu regiile autonome, vor fi vândute, la solicitarea deţinătorului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către chiriaş.

b)    contractul de închiriere sau contractul de locaţie de gestiune se va transforma, la solicitarea deţinătorului, în contract de leasing, cu clauză irevocabilă de vânzare.

c)    întreprinderile mici şi mijlocii au drept de preempţiune la cumpărarea activelor disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome aflate în vecinătatea imediată a activelor pe care le deţin în proprietate.

d)    întreprinderile mici şi mijlocii au proprietate la cumpărarea activelor disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome.

e)    întreprinderile mici şi mijlocii au acces prioritar la închirierea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome.  

Vânzarea de active, în condiţiile alin. (1), se poate face şi cu plata în rate eşalonate pe termen de 3 – 5 ani, cu un avans de 5 – 20%.

Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile publice locale trebuie să asigure creşterea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în valoarea contractelor de achiziţii publice de bunuri materiale, lucrări şi servicii, urmărind ca această pondere să atingă un nivel comparabil cu contribuţia acestora la realizarea produsului intern brut.

Întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri şi garanţiile cerute în achiziţiile publice de bunuri materiale, lucrări şi servicii.

Instituţiile publice, societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi regiile autonome au obligaţia de a organiza prima licitaţie doar pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

În situaţia neadjudecării licitaţieide către întreprinderile mici şi mijlocii se va organiza o altă licitaţie cu acces liber, conform reglementărilor în vigoare.

Guvernul sprijină activitatea de cercetare şi inovare tehnologică desfăşurată de întreprinderile mici şi mijlocii, prin:

a)    introducerea în programul naţional a unui capitol distinct referitor la activitatea de cercetare-dezvoltare desfăşurată de întreprinderile mici şi mijlocii;

b)    asigurarea contractării cu prioritate a tematicii solicitate de întreprinde-rile mici şi mijlocii, de către institutele de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare;

c)    facilitarea accesului la informaţii tehnologice de specialitate în condiţiile legii şi înfiinţarea de incubatoare de afaceri, parcuri ştiinţifice şi alte forme asemănătoare;

d)    obligativitatea punerii la dispoziţie întreprinderilor mici şi mijlocii a rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare finanţate de la buget, în aceleaşi condiţii de care beneficiează în prezent societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar, de stat, precum şi regiile autonome.

În scopul desfăşurării şi dezvoltării activităţii lor, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de servicii de informare, asistenţă, consultanţă, cercetare şi inovare tehnologică şn domeniile financiar-bancar, management şi marketing.

Guvernul va aproba anual de încurajare şi stimulare a înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pe baza programelor elaborate de Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, cu consultarea camerelor de comerţ şi industrie şi a patronatelor întreprinderilor mici şi mijlocii.

Şntreprinderile mici şi mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru maşinile, instalaţiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă în vederea dezvoltării activităţilor proprii de producţie şi servicii şi care se achită din fonduri proprii sau credite obţinute de la bănci româneşti sau străine.

Cota-parte din profitul brut reinvestit de către întreprinderile mici şi mijlocii nu se impozitează.

Întreprinderile mici şi mijlocii vor beneficia de reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20%, în cazul în care creează noi locuri de muncă, dacă se asigură creşterea numărului scriptic cu cel puţin 10% faţă de anul financiar precedent.

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de materii prime necesare pentru fabricarea produselor de către acestea, în cazul în care aceste produse sunt la rândul lor scutite de la plata taxelor vamale de impozit.

Întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de reducerea cu 75% a impozitului pe profitul obţinut din producţia livrată la export.

Prin hotărâre a Guvernului se înfiinţează Fondul naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii care va avea filiate în fiecare

reşedinţă de judeţ.

Fondul naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii are ca obiect de activitate exclusiv garantarea creditelor sau a altor instrumente de finanţare care pot fi obţinute de către întreprinderile mici şi mijlocii de la băncile comerciale ori din alte surse.

Guvernul asigură coordonarea politicilor şi a măsurilor de încurajare şi de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii, monitorizarea şi evaluarea acestora, prin Agenţia Naţională a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

MOARA PENTRU CEREALE

2. Afacerea propusă şi domeniul de activitate

S.C. MORARUL S.R.L., cu un capital subscris de 12 milioane de lei a fost înfiinţată la 23 iunie 1996 şi este înmatriculată în Registrul Comerţului cu numărul 0021418.

Firma are sediul în oraşul Slobozia, Strada Dunării nr. 233 şi este proprieta-tea lui Petrache Marin.

În primii 3 ani de funcţionare, firma a desfăşurat activităţi de comerţ en-detail cu produse agroalimentare, prin intermediul unui magazin proprietate, situat în centrul oraşului Slobozia.

rezultatele financiare se prezintă astfel: o cifră de afaceri medie de 40 milioane lei lunar, o rată a profitului brut lunar de 20%, rata lichidităţii fiind foarte bună; firma a contactat un credit comercial pe termen scurt, care a fost integral rambursat în anul 1997, iar în prezent nu are nici un credit în derulare.

În prezent firma are un număr de 8 salariaţi.

Pentru a reinvesti profitul acumulat în aceşti 3 ani de activitate intenţionăm să dezvoltăm activitatea firmei în domeniul producţiei agro-alimentare.

Ne propunem - în prima etapă - să punem în funcţiune o moară de cereale în localitatea Dragalina, judeţul Călăraşi.

În a doua etapă intenţionăm să extindem activitatea productivă în domeniul producţiei de pâine şi alte produse de panificaţie. Prezentul plan se referă numai la prima etapă a proiectului nostru şi anume la punerea în funcţiune a morii de cereale.

Moara va funcţiona:

-          în regim de producţie – va produce făină de grâu şi porumb din cereale achiziţionate, făina urmând a fi vândută en-gros;

-          în regim de prestări servicii – va măcina cereale pentru locuitorii din zonă, cu plata în natură, sub formă uium.

Considerăm că această afacere are reale şanse de reuşită deoarece, aşa cum vom demonstra în continuare, există o cerere în creştere pentru produsele şi serviciile pe care le vom oferi: poziţia geografică asigură o bază largă de aprovizionare cu materii prime, comuna fiind situată într-o zonă cerealieră şi există posibilităţi de desfacere datorită reţelei relativ dezvoltate de drumuri şi căi ferate.

există perspective largi de dezvoltare a afacerii atât în amonte – prin arderea unor suprafeţe de teren agricol şi cultivarea grâului şi porumbului – cât şi în aval – prin punerea în funcţiune a unor linii de panificaţie, patiserie, paste făinoase.

3. Situaţia pieţei

Conform tradiţiei, în România se consumă cantităţi apreciabile de pâine (minim o jumătate de pâine zilnic pe cap de locuitor, adică 200g de făină), spre deosebire de ţările din Europa de Vest, unde este preferat cartoful. Prin urmare, făina de grâu este un element solicitat. Deşi la noi se produce suficient grâu pentru a acoperi nevoile populaţiei (existând chiar şi surplus), totuşi se importă făină, aceasta ajungând pe piaţă la un preţ mai mare decât cea autohtonă.

De ce? Pentru că făina din import (Ungaria, Franţa, Turcia), datorită conţinutului de gluter – minim 28, este preferată de către specialiştii în panificaţie celei autohtone, cu conţinut de gluter 20-24.

Gluterul este o substanţă albuminoidă, moale, elastică, vâscoasă şi cenuşie, care se găseşte în boabele de cereale, mai ales în cele de grâu, şi determină proprietăţile de panificaţie ale ţării, dând porozitate pâinii. Conţinutul de gluten depinde de erbicidarea culturilor de grâu, de condiţiile de depozitare, etc.

Conform STAS 813, grâul pentru vânzare are greutatea hectolitrică minim 75 Kg, corpuri străine maxim 3%, umiditate 15%, conţinut de gluten minim 20. Se consideră grâul furajer cel cu greutate hectolitrică sub 75 Kg şi conţinut de gluten sub 20.

Pe piaţa românească, în condiţiile unei extracţii de 50-60% pentru făină, soiurile de grâu cu un conţinut între 21 şi 24 gluten. Se poate ajunge la 28% gluten, dar folosind un randament foarte mic.

Morile existente, în general, fac un singur tip de făină, cu grad de extracţie între 50 şi 70% (în funcţie de calitatea grâului). Capacităţile variază de la minim 150 Kg grâu (mori de capacitate mică) la 800 Kg grâu (mori de capacitate mare) prelucrat pe oră. O moară de capacitate medie (400 Kg grâu/oră) poate fi amplasată, în general, în comune sau sate, acoperind nevoile a 10.000 de locuitori, dar tot atât de bine poate funcţiona şi în oraşe. Se adresează cu precădere produ-

cătorilor individuali, brutăriilor particulare cu capacitate mică şi medie.

Întrucât făina reprezintă un produs de bază în alimentaţie, este de presupus că afacerea are şanse de reuşită, deoarece există o cerere tot mai mare pentru produsele şi serviciile oferite, datorită mişcărilor de populaţie de la oraşe la sate şi diversificării producţiei de panificaţie şi făinoase.

Produsele obţinute sunt făina de grâu, mălaiul de consum şi tărâţele de grâu şi de porumb. Pentru măcinarea porumbului este necesar un echipament de măcinat adiţionat obţional morii de grâu.

Activitatea la o moară de grâu acoperă sectorul producţiei dar şi al serviciilor (deservind locuitorii din zonă). În prezent serviciile sunt prestate cu plata în natură sub formă de uium până la 25% (uium ˆ partea din grâu cu care clientul plăteşte măcinarea).

4. Clienţii:

Clientela pe care o vizăm se împarte în patru categorii:

A)   Pentru activitatea de producţie, clientela va fi formată din:

a)    Brutăriile săteşti şi orăşeneşti din zonă, precum şi firme de comerţ en-gros.

Aceşti clienţi vor cumpăra făina en-gros pe baza unor contracte ferme. Am primit până acum cereri de ofertă de la 3 firme de comerţ en-gros din Slobozia şi Călăraşi. Am contactat şi brutăria sătească existentă într-o comună vecină, care şi-a exprimat interesul pentru aprovizionarea cu făină de la moara noastră. În Slobozia există două brutării de stat, care acum se aprovizionează de la unica moară a oraşului şi cărora le-am transmis oferta noastră care – aşa cum vom arăta mai jos – este mai avantajoasş decât cea a morii existente.

b)    Populaţia din oraşul Slobozia.

O parte din producţia de făină va fi desfăcută en-detail prin magazinul firmei. Din experienţa de până acum, considerăm că la cererea existentă, vânzări de o tonă de făină pe lună vor putea fi realizate cu uşurinţă.

B)   Pentru activitatea de prestări servicii de morărit, clientela va fi formată din producătorii agricoli locali, care posedă importante cantităţi de grâu şi porumb, pe care doresc să le prelucreze pentru valorificare pe piaţa ţărănească şi pentru consumul propriu.

În comuna Dragalina există 8.000 de locuitori, iar în comunele vecine, pe o rază de 10 Km, încă 15.000 de locuitori.

C)   Pentru vânzarea tărâţei, care este un produs secundar, am contactat fabrica de nutreţuri combinate situată într-o comună vecină, la 10 Km distanţă de comuna Dragalina.

Din informaţiile noastre, FNC Scăieni are un necesar mare de materii prime şi întâmpină probleme în aprovizionare, deci ne aşteptăm să vindem întreaga cantitate de tărâţă pe care o vom avea disponibilă.

5. Segmentul de piaţă:

Moara va fi amplasată în comuna Dragalina, judeţul Călăraşi, o comună cu 8.000 de locuitori, situată la 15 Km sud faţă de oraşul Slobozia, într-o zonă propice culturii grâului. Comuna beneficiază de legături rutiere şi C.F.R. bune cu localităţile învecinate.

În împrejurimi, pe o rază de 10 Km, mai există 5 comune, cu o populaţie totală de cca. 15.000 de locuitori.

În apropiere, la 10 Km distanţă, se află FNC Scăieni, care reprezintă un consumator pentru tărâţă.

Din constatările noastre, o gospodărie ţărănească macină lunar cca. 30 Kg de cereale pe membru de familie.

Un calcul simplu arată că această piaţă are capacitatea de a absorbi un volum de 8280 tone cereale pe an.

(15.000 ‡ 8.000) persoane x 30 Kg cereale/lună x 12 luni/an ˆ 8.280 tone.

Dacă am prelucra toată această cantitate de cereale, ea ne-ar aduce o cantitate de 1656 tone cereale din uium (20% x 8280t).

Transformând această cantitate de grâu în făină şi vânzând-o la preţ en-gros, ne-ar aduce un venit de aproximativ 4.000 mil. lei.

(1656t x 70% extracţie x 3450 lei/Kg ˆ 3.999.240 mii lei).

Aşa cum vom arăta în capitolele următoare, am prevăzut să prelucrăm numai 832 tone de grâu pe an. Aceasta înseamnă aproximativ 10% din cererea existentă pentru aveste servicii.

Prelucrarea acestei cantităţi de grâu ne va aduce un venit de 1.355,3 mil. lei pe an, incluzând aici şi încasările din vânzarea tărâţei rezultate.

Din informaţiile obţinute de la Direcţia de Investigaţii a Ministerului Agriculturii, reiese că în judeţul Călăraşi capacitatea de măcinare (exprimată în tone/1.000 locuitori) este de 0,47 – deci sub media pe ţară, care este de 0,53. De asemenea, capacitatea de panificaţie a judeţului (exprimată în tone/1.000 locuitori) este de 0,35 – deci sub media pe ţară care este de 0,51. De aici deducem că există o cerere clară pentru produsele şi serviciile pe care le oferim. Această concluzie este întărită şi de lipsa de făină din magazine, precum şi de cozile la morile de grâu şi centrele de pâine.

6. Concurenţa

În zonă există două mori de grâu cu tehnologii vechi, situate la 15 şi respectiv 20 Km distanţă, care lucrează în regim de prestări de servicii. Aceste mori nu acoperă necesarul de morărit din comunele limitrofe. Ambele sunt proprietate de stat, cu toate deficienţele organizatorice cunoscute. Producătorii care apelează la serviciile acestora sunt nemulţumiţi de calitatea făinii obţinute, precum şi de lipsa de promptitudine a serviciilor lor.

Singura moară care are producţie de făină este cea de la Slobozia. Aceasta aprovizionează fabricile de pâine din oraş, fără să acopere complet necesarul de făină al oraşului.

Comparativ cu aceşti concurenţi, activitatea pe care o organizăm va fi mult mai bună, deoarece:

-          utilajele pe care le vom achiziţiona sunt moderne, de productivitate înaltă şi asigură produse de calitate superioară;

-          proprietarul se va ocupa personal de conducerea activităţii, ceea ce va duce la promptitudine în prestarea serviciilor, evitarea risipei şi a dezordinii, ritmicitate în aprovizionare;

-          vom oferi condiţii de plată mai avantajoase decât concurenţa.       

7. Analiza SWOT

Din analiza pe care am făcut-o în cadrul societăţii am desprins următoarele concluzii:

a)    Puncte tari:

-          personalul angajat (2 morari, 1 electromecanic şi 2 muncitori necalificaţi) a fost instruit şi testat la locul de muncă, fiecare având încheiat contract individual de muncă; electromecanicul a făcut un stagiu de pregătire de 0 săptămână la furnizorul utilajului de morărit, S.C. Electrotimiş S.A.;

-          cei 2 morari au o îndelungată experienţă în această meserie, fiind angajaţi timp de 10 ani la moara din oraşul Slobozia;

-          avem posibilitatea să obţinem grâu de bună calitate de la producătorii individuali;  

-          infrastructura teritorială favorabilă atât pentru transportul feroviar, cât şi cel auto, comuna Dragalina fiind situată pe traseul căii ferate şi drumului naţional Bucureşti – Feteşti, cât şi pe traseul căii ferate şi drumului naţional Slobozia – Călăraşi.

b)   Puncte slabe:

-          funcţionarea morii şn primul an la numai 75% din capacitatea de producţie;

-          eforturi suplimentare pentru câştigarea încrederii în cadrul furnizorilor şi clienţilor;

c)    Ocazii favorabile:

-          deschiderea unei brutării noi în oraşul Slobozia, precum şi a altor câteva centre cu produse de panificaţie (covrigi, gogoşi, prăjituri);

-          facilităţile acordate intreprinderilor mici şi mijlocii, programe gratuite de consultanţă precum şi acordarea de credite cu dobândă relativ redusă;

d)   Ameninţări:

-          condiţiile meteorologice nefavorabile pot afecta producţia cerealieră micşorând-o sau depreciind-o; În aceste condiţii, pot apare probleme la achiziţionarea grâului (la calitate şi la preţ), la procentul de extracţie a făinii; moara nefiind utilizată la capacitatea ei reală, scade cifra de afaceri.

8. Mixul de marketing

  8.1. Produsele şi serviciile

Produsul principal care va fi oferit este făina albă pentru panificaţie tip 680. Un alt produs care poate fi obţinut este mălaiul obişnuit. Ca produse secundare se vor obţine tărâţa de grâu şi de porumb. Moara poate fi reglată şi pentru a produce griş.

Preţurile practicate în prezent pentru aceste produse sunt următoarele:

- făină albă de grâu pentru panificaţie      - 4500 lei

- mălai superior                                          - 5300 lei

- tărâţă                                                        - 1900 lei

- griş                                                           - 6700 lei

Firma noastră intenţionează să practice preţuri cu 10% sub acest nivel pentru desfacerea en-detail, iar pentru desfacerea en-gros, următoarele preţuri:

- făină albă de grâu pentru panificaţie      - 3450 lei

- mălai superior                                          - 3800 lei

- tărâţă                                                        - 1200 lei

- griş                                                           - 5300 lei

Important pentru ca făina să aibă vânzare sigură este ca aceasta să aibă proprietăţi bune de panificaţie, să aibă un procent redus de cenuşă (deci să fie albă) şi să fie păstrată în condiţii corespunzătoare de umiditate.

Întrucât făina este un produs de bază în alimentaţie, este de presupus că în viitor consumul nu va scade, ci dimpotrivă, va creşte, pe măsura creşterii populaţiei şi diversificării producţiei de specialităţi făinoase.

Serviciile prestate vor consta în măcinarea grâului şi porumbului adus de locuitorii din zonă. În prezent, astfel de servicii sunt prestate cu plata în natură, sub formă de uium, de până la 25% din cantitatea de cereale măcinată.

Firma noastră intenţionează să practice un nivel de 20% pentru uium.

8.2. Preţul

Pentru stabilirea preţului produselor noastre trebuie calculate costurile directe şi costurile indirecte la care vom adăuga procentajul de profit. În calculul următor vom deduce preţul numai pentru 1 Kg de făină.

8.2.1. Costurile directe

Luând în calcul procentajul de scoatere a făinii din grâu care este de 70% va rezulta că 1 Kg făină se scoate din 1n43 Kg grâu. Deci materia primă pentru a produce 1 Kg de făină este 1,43 Kg de grâu.

În ceea ce priveşte manopera directă vom lua în calcul salarizarea personalului care participă direct la procesul de producţie.

-          Salarii directe:

-          2 morari x 1.700.000 lei/lună x 12 luni/an ˆ 40.800 mii lei

-          2 muncitori necalificaţi x 1.000.000 lei/lună x 12 luni/an ˆ 24.000 mii lei

-          1 mecanic x 1.500.000 lei/lună x 12 luni/an ˆ 18.000 mii lei

Total salarii directe : 82.800 mii lei

CAS ‡ şomaj, etc (32%) : 26.496 mii lei

Total : 109.296 mii lei

-          Numărul de ore lucrătoare într-un an este :

260 zile lucrătoare/an x 8 ore/zi ˆ 2080 ore/an

-          Costul unei ore directe de muncă este :

109.296.000 lei/an : 2080 ore/an ˆ 52.546 lei/oră

-          Timpul necesar pentru fabricarea unui Kg de făină fiind de 0,003 ore, vom calcula manopera directă pe 1 Kg de făină :

0,003 ore x 52.546 lei/oră ˆ 157 lei

Acum putem calcula costurile directe pe produs (1 Kg făină)

           Materiale directe (grâu)         1716 lei (1,43 Kg x 1200 lei/Kg)

           Manopera directă                   157 lei

           Total costuri directe              1873 lei

8.2.2. Costurile indirecte

Pe lângă aceste costuri directe, firma trebuie să suporte şi alte costuri cum ar fi: întreţinerea şi funcţionarea utilajului, utilităţi aferente, cheltuieli de desfacere, administrative, dobânzi la credite, etc.

           Costuri indirecte:

  - Energie electrică, apă, canalizare          37.880 mii lei

  - Salarii indirecte (inclusiv CAS)             31.680 mii lei

  - Cheltuieli desfacere – transport            35.000 mii lei

  - Reparaţii întreţinere, piese de schimb 10.000 mii lei

  - Cheltuieli administrative                      10.000 mii lei

- Asigurări                                                12.000 mii lei

- Amortizarea                                           50.000 mii lei

- Rata la credit (cu dobândă)                    130.000 mii lei

  Total costuri indirecte                           316.560 mii lei

Având în vedere inflaţia, aceste costuri le vom îmnulţi cu rata inflaţiei (40%)

deci vom avea totalul costurilor indirecte :

316.500.000 x 140% ˆ 443.184.000 lei

Aceste costuri le vom diviza la numărul de kilograme de făină estimat a fi realizat pe un an :

           2080 ore funcţionare/an x 280 Kg făină/oră ˆ 582.400 Kg făină/an.

Pentru acest an estimăm o producţie de 500.000 Kg făină. Aceasta va implica costuri indirecte pe 1 Kg făină, astfel:

           443.184.000 lei/an : 500.000 Kg făină/an ˆ 887 lei/Kg făină

Acum putem calcula costul de realizare a 1 Kg făină:

  Costuri directe             1873 lei

  Costuri indirecte                   887 lei

  Total cost/1 Kg făină   2760 lei

8.2.3. Stabilirea preţului

Cunoscând costurile totale pe care le implică produsul firmei, putem trece la stabilirea preţului cu care acesta va fi livrat clienţilor.

Desigur, la stabilirea preţului vom ţine cont şi de alte elemente cum ar fi:

-          preţurile practicate de concurenţă;

-          mărirea preţului pe care cumpărătorul este pregătit să-l plătească pentru produs;

-          compararea cu preţurile practicate la produsele similare fabricate.

Din cele prezentate, ne amintim că firma trebuie să-şi obţină un profit de 25%.

Costuri totale     2760 lei

Profit 25%          690 lei

Preţ de vânzare  3450 lei/1Kg făină

Trebuie specificat că aceasta nu înseamnă că 25% din vânzări revin firmei ca profit. Acesta este de 20% (690/3450) şi se numeşte marja de profit.

8.3. Promovarea şi distribuţia

Deoarece desfacerea produselor va fi asigurată în special en-gros, unui număr limitat de clienţi, nu considerăm necesară o campanie de promovare largă. Preferăm să contactăm dirent clienţii potenţiali, lucru pe care l-am şi demarat.

În ceea ce priveşte comerţul en-detail, considerăm că magazinul firmei are un vad destul de bun şi este destul de cunoscut, deci nu este necesară o reclamă suplimentară.

Pentru prestările de servicii, considerăm că cea mai bună formă de reclamă va fi asigurarea unei calităţi superioare a făinii produse şi menţinerea promptitudinii în prestarea serviciilor noastre de morărit.