1

Statele Unite Ale Americii

Industria în regiunile economico - geografice

1. Regiunea New England (Noua Anglie)

Situată între ţărmul Oceanului Atlan­tic, fluviul Hudson şi graniţa cu Canada,  regiunea New England cuprinde şase  dintre cele mai mici state ale federaţiei,  ei revenindu-i 2,2% din teritoriul S.U.A.,  dar concentrînd 6% din populaţia ţării  si participînd cu peste 8% la crearea  venitului national.

Relieful predominant este cel colinar  şi de munţi cu altitudini mijlocii (Green  Mountains, White Mountains, Berkshire  Hills, care fac parte din Munţii Appalachi), iar în lungul văilor Hudson, Con­necticut etc. depresiuni. Clima oceanică,  umedă a favorizat dezvoltarea pădurilor,  care formează marea bogăţie a statelor  din această parte nordică a S.U.A.

Dezvoltarea timpurie a industriei (pri­ma fabrică textilă datează din anul 1790)  a fost legată de existenţa unor resurse  locale (lemn, resurse hidroenergetice, lînă,  piei etc.) şi de masa emigranţilor din  Anglia, specializată în manufactura tex­tilă.

Din a doua jumătate a secolului al  XIX-lea, pe baza calificării forţei de  muncă şi a existenţei unor căi de comunicaţii şi porturi, prin care a fost posibil  importul de materii prime necesare, s-au  dezvoltat şi ramurile industriei grele,  mai ales cea a construcţiilor de maşini.  Astăzi, alături de ramurile şi subramurile  tradiţionale, au o deosebită importanţă  şi industria de maşini unelte, industria  de utilaj energetic, electrotehnic şi elec­tronică, de motoare de avioane, industria alimentară (lactate, peşte, tutun), chimică  şi industria prelucrării lemnului.

O reţea deasă de căi ferate şi şosele,  ca şi numeroase porturi, asigură acestei  regiuni legături lesnicioase cu restul ţării.  Centrul care polarizează întreaga acti­vitate economică si social-culturală a re­giunii este oraşul Boston, care împreună  cu o serie de oraşe-satelit : Cambridge,  Somerville, Lynn, Everett, Brookline,  Watertown, Arlington, Medford, Winche­ster, Malden etc. formînd a opta conur­baţie, ca mărime, din cadrul S.U.A. Ca­pitală a statului Massachusetts, Boston  este unul dintre marile centre comercial-fi­nanciare ale ţării şi principalulcentru vechi,  industrial al regiunii New England. Oraş  vechi, fundat de John Whinthrop în anul  1630, Boston a fost, pînă în a doua jumătate  a secolului al XVIII-lea, cel mai mare  oraş din America de Nord, după care  a fost depăşit de alte oraşe ca: New York,  Philadelphia etc. În prezent este un oraş cu  activităţi multiple, funcţia principală fiind  cea industrială. În Boston sînt concentrate  1/6 din numărul muncitorilor regiunii  New England şi 1/2 din uzinele statului  Massachusetts. Cele mai importante între­prinderi aparţin industriei pielăriei şi în­călţămintei, electrotehnice, textile, con­fecţiilor, chimice, poligrafice, acestea fiind  situate în zona portuară şi în suburbii.

Al doilea centru economic al regiunii  New England este Providence-Warwick  (911 000 locuitori cu suburbiile). Oraşul  este situat pe ţărmul Oceanului Atlantic,  în interiorul Golfului Narragansett ; a fost  fondat în anul 1636 şi este capitala. sta­tului Rhode Island, îndeplinind şi im­portante funcţii industrial-portuare. Din­tre ramurile industriale se remarcă in­dustria constructoare de maşini, elec­trotehnică, textilă şi chimică. Portul,  avînd o serie de avanporturi situate pe  ţărmurile golfului, are un trafic de 9,3  milioane tone anual şi este specializat  în exportul produselor agricole şi în  cabotaj.

În statul Connecticut se află cîteva  oraşe mai mici, importante însă prin  specializarea industriei lor ca şi prin ac­tivităţile comerciale şi culturale. Oraşul  Hartford   este  capitala statului şi unul dintre cele mai  apreciate centre ale S.U.A. pentru in­dustria de maşini-unelte şi motoare de  avioane, renumit, de asemenea, prin cele  mai mari societăţi de asigurare din S.U.A.  Pe tărmul Oceanului Atlantic sînt situate porturile: New Haven (761 000 lo­cuitori), puternic centru industrial şi cul­tural, aici aflîndu-se Universitatea Yale  (1701), Byidgepoyt (794 000 locuitori) şi  New London-Groton (157 000 locuitori),  cu industrii constructoare de nave, fa­brici textile şi alimentare.

În partea de nord a regiunii New  England oraşele sînt puţin numeroase,  în general mici, cel mai important fiind  Portland (162 000 locuitori) în statul  Maine, cunoscut port pentru importul  petrolului destinat marilor rafinării din  Montreal (Canada).

Statele din nordul regiunii au o in­dustrie mai puţin dezvoltată, dar sînt cunoscute prin marile resurse forestiere  şi dezvoltarea agriculturii (cartoful şi  creşterea păsărilor). Un loc important îl  deţine turismul, mai ales în statul Maine,  în care se întîlnesc peste 2500 de lacuri  în preajma cărora s-au dezvoltat. nume­roase staţiuni, centre sportive şi de vî­nătoare.

 Fără a ocupa o suprafaţă prea mare,  situată în marginea de nord-est a ţării,  New England este, în mod cert, o regiune  deosebită, atît ca peisaj geografic, cît şi  în privinţa tradiţiei şi a specializării  industriale. Ea constituie nucleul din  care s-a format marele stat federal de astăzi.

2. Regiunea Middle Atlantic (Central-atlantică)

Întinzîndu-se de la tărmul Oceanului  Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson,  Delaware, Chesapeake), pînă la Munţii  Appalachi şi ţărmurile sudice ale lacu­rilor Ontario şi Erie, regiunea Central ­atlantică ocupă 4% din suprafaţa tării,  deţinînd 20% din populaţie, 40% din  activul băncilor, 33% din volumul co­merţului interior şi peste 25% din va­loarea industriei prelucrătoare a tării.  Fluviile : Hudson, cu afluentul său  Mo­hawk, Delaware, Potomac, St. Lawrence,  în nord, iar în extremitatea vestică, rîul  Ohio, au înlesnit mult stabilirea legătu­rilor între partea de est şi cea de vest  a regiunii. Appalachii centrali, care ocupă  cea mai mare parte a teritoriului, con­tinuă spre est cu Piemontul preappala­chian şi cu Cîmpia litorală atlantică. În  extremitatea de nord se află Munţii  Adirondacks, iar spre nord-vest se întinde  Platoul Marilor Lacuri. Varietatea relie­fului şi a structurii geologice asigură exis­tenţa unor importante resurse de subsol  (cărbune, petrol) a căror. valorificare este  avantajată şi de apropierea de ţărmul  Oceanului Atlantic. ­

În secolele al XVIII-leâ şi .al XIX-lea,  după ce au fost descoperite, marile zăcă­minte de cărbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au început să se  dezvolte industria siderurgică şi construc­toare de maşini. În acelaşi timp, în  marile oraşe-porturi au fost create in­dustrii legate de importul de materii  prime şi de mînă de lucru ieftină datorată  afluxului de imigranţi din Europa. Prin  construirea canalului care leagă Lacul  Ontario cu fluviul Hudson a fost creată  o arteră directă de navigaţie între New  York şi Marile Lacuri, în lungul acestuia  şi al fluviului conturîndu-se astăzi o  importantă regiune industrială. Toate  aceste elemente au favorizat o creştere  deosebită a populaţiei, o aglomerare a  acesteia în oraşe care alcătuiesc cea mai  mare aglomerare urbană din lume de­numită „megalopolis-ul american" 1. În  aceste condiţii, procentul populaţiei ur­bane este foarte ridicat (peste 80%), iar  numeroase oraşe mici gravitează către  marile centre polarizatoare: New York,  Philadelphiâ, Baltimore, Pittsburgh etc.

În structura producţiei industriale pre­domină construcţiile de maşini (maşini­ unelte, electrotehnică, utilaje şi instalaţii  industriale, construcţii navale), bine dez­voltate fiind şi siderurgia, chimia şi prelucrarea petrolului, industria textilă şi a confecţiilor si industria alimentară.

O retea extrem de deasă de căi ferate  si autostrăzi înlesneşte legăturile între  marile oraşe-porturi şi centrele industriale din vestul regiunii precum şi cu  zonele, care furnizează materiile prime,  unele produse industriale şi agricole. Re­giunea economico-geografică Central-at­lantică este aşadar una dintre cele mai  dezvoltate din S.U.A., atît pe plan eco­nomic, cît şi în privinţa gradului de  urbanizare, dezvoltării serviciilor etc.

Principalul centru către care gravitează  întreaga activitate economică a regiunii  este New York, cel mai mare oraş şi cel mai important centru al vieţii eco­nomice şi culturale din S.U.A. Oraşul  propriu-zis este situat la ţărmul Ocea­nului Atlantic, în zona de vărsare a flu­viului Hudson, pe insulele Manhattan,  Long şi Staten, iar suburbiile se află pe  continent, în mare parte în statul New  Jersey: Paterson, împreună cu: Clifton,  Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East  Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ;  Newark împreună cu: Elizabeth, Linden,  Orange, Belleville, Irvington, Hillside,  Roselle, Maplewood, South Orange, East  Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey  City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken,  Union City, North Bergen etc.

New York este şi un mare nod de comu­nicaţii, fiind primul nod maritim, portul,  cu numeroasele sale avanporturi (Ba­yonne, Newark, Jersey City, Gulfport,  Perth Amboy etc.), avînd cheiuri în lun­gime de peste 1500 km şi un trafic anual  de 149 milioane tone, deţinînd primul  loc între porturile ţării. Traficul de ca­botaj este foarte însemnat, fiind repre­zentat prin petrol (peste 40 milioane  tone), peşte, produse lemnoase şi agricole.  Pentru comerţul internaţional, portul  New York se distinge prin traficul de  produse industriale şi importul de pro­duse agricole tropicale, metale neferoase  etc.

Ca nod feroviar are o deosebită impor­tanţă pentru legăturile cu zona Marilor  Lacuri, din New York pornind 11 magi­strale, între care magistrala New York ­Central, cu patru linii, înregistrează cel  mai intens trafic de mărfuri şi călători  din ţară. Dintre numeroasele gări, cea  mai mare este Pennsylvania Station,  situată într-o clădire nouă, care are un  trafic zilnic de 800 trenuri cu peste  500 000 de călători.

 Al doilea mare centru al regiunii  Central-atlantice este Philadelphia, aşe­zat pe fluviul Delaware, la confluenţa  acestuia cu rîul Schwylkill şi în apropie­rea vărsării fluviului în estuarul Dela­ware. Incluzînd suburbiile Camden, Tren­ton, Abington, Chester, Wihnington etc.  Philadelphia formează o mare conur­baţie, a patra în cadrul S.U.A., cu 4,9  milioane locuitori. Philadelphia a fost  fondat de Arthur Penn în anul 1682,  iar apropierea de resursele energetice  (cărbunii din Appalachi, petrolul din  Pennsylvania, hidroenergia de pe rîul  Delaware) au influenţat dezvoltarea tim­purie a industriei. Acest oraş în care s-a  semnat, la 4 iulie 1776, Declaraţia de  independenţă, a cunoscut, între anii  1790-1800, şi funcţia de capitală a  S.U.A. Legăturile pe mare, înlesnite de  adîncimea fluviului şi a estuarului, au  permis o intensă activitate portuară,  chiar dacă oraşul se află la 150 km  depărtare de ocean. Vechimea dezvol­tării industriale a dus la o înaltă spe­cializare a producţiei şi a forţei de muncă,  în prezent Philadelphia fiind printre  marile centre industriale ale ţării, spe­cializat în industria siderurgică, con­strucţii navale, locomotive şi vagoane,  maşini-unelte, prelucrarea petrolului, in­dustria petrochimică. textilă, confecţii,  încălţăminte, poligrafică, zahăr, ţigarete,  conserve, alimente concentrate etc. Zonele industriale se află în partea de sud  a oraşului, în lungul fluviului Delaware  şi în partea de vest, unde se găseşte,  printre altele, şi o centrală electronucleară.

Activitatea de transport este legată,  în primul rînd, de funcţia portuară. Cu  un trafic anual de 58;9 milioane tone,  portul este specializat în importul de  petrol, minereu de fier, metale nefe­roase, produse alimentare, material lem­nos etc. şi în exportul de produse petro­liere, siderurgie, cărbuni etc. În apro­piere se află şi porturile petroliere Marcus  Hook (22 milioane tone) şi Yaulsboro  (25,5 milioane tone). De asemenea, este  un mare nod feroviar şi rutier, iar aero­portul său internaţional amplasat în  Elmwood are un trafic anual de 3,8   milioane pasageri.

La sud de Philadelphia, pe ţărmul  estuarului Chesapeake, se află oraşul  Battirnoye, care poartă numele lordului  Baltimore, primul proprietar din Maryland. Întemeiat în anul 1729, oraşul are  astăzi o populaţie de 2,1 milioane de  locuitori, împreună cu suburbiile, fiind  unul dintre marile centre industriale, comerciale şi financiare ale S.U.A. Acti­vitatea portuară intensă a uşurat mult  procesul dezvoltării sale industriale. In­stalaţiile portului se întind pe o lungime  de 64 km şi desfăşoară un trafic anual  de 46,6 milioane tone ; datorită unor  legături feroviare foarte bune, hinter­landul său ajunge pînă în statul Ohio.  Prin port se exportă mari cantităţi de  cereale, cărbuni, produse animaliere şi  industriale. Importul este predominat  de minereurile de fier, concentratele de  metale neferoase, produsele agricole etc.  Oraşul este deservit şi de cîteva aero­porturi, mai important fiind Friendship.

Industria existentă prelucrează di­verse materii prime aduse din regi­unea Marilor Lacuri, Appalachi, din re­giunile sudice sau din import. Se re­marcă, în special, ramurile industriei  grele: siderurgice, construcţii navale, a­vioane, metalurgie neferoasă, prelucra­rea petrolului, chimică. Sînt bine dez­voltate şi industria conservelor, textilă  şi a confecţiilor, a tutunului etc.

Activitatea culturală este bine repre­zentată (Universitatea John Hopkins-Ma­ry-land, Academia de ştiinţe-Maryland  etc.).

Pittsburgh este situat în centrul ma­relui bazin carbonifer al Pennsylvaniei,  fiind o veche aşezare de indieni, apoi  fort francez din secolul al XVIII-lea,  iar din anul 1816 devine oraş. Populaţia  sa este de 604 300 locuitori, dar atinge  circa 2,4 milioane locuitori împreună cu  suburbiile şi oraşele-satelit : Penn Hills,  Wilkinsburg, McKeesport, Mount Leba­non, Baldwin etc.

Poziţia deosebit de favorabilă, la con­fluenţa rîurilor Allegheny şi Mononga­hela, care formează rîul Ohio, i-a uşurat  stabilirea legăturilor cu Marile Lacuri  şi tărmul Oceanului Atlantic. Numeroase  căi  ferate şi şosele converg spre Pitts­burgh, conferindu-i rolul de mare nod  de comunicaţii. Activitatea portuară este  intensă, cu un trafic de peste 14,5 mi­lioane tone mărfuri anual, în mare parte  cărbuni şi minereuri de fier.

Activitatea economică de bază este  însă cea industrială, ramura principală,  metalurgia feroasă, fiind reprezentată  prin mari uzine, iar oraşul trecînd drept  primul centru siderurgic al tării (circa  30 milioane tone oţel anual), unde o  pondere deosebită o au uzinele firmei  U. S. Steel Corporation. Sînt bine dez­voltate şi alte ramuri industriale: cocso­ chimia, construcţia de maşini grele,  utilaje industriale, material feroviar, chi­mică, electrotehnică, sticlărie şi cera­mică. În apropiere, la Shippingport, a  fost construită una dintre primele centrale atomoelectrice ale S.U.A.

Buffalo (1,4 milioane locuitori) este  un port activ, la ţărmul Lacului Erie,  in punctul din care porneşte New York  State Barge Canal care face legătura  între Marile Lacuri şi Oceanul Atlantic.  Cunoscut din secolul al XVIII-lea, ora­şul devine în secolul nostru un mare  port şi centru industrial. Apropierea de  cascada Niagara şi deci de amenajările  hidroelectrice de aici a fost un alt fac­tor care a influenţat dezvoltarea indus­triei, bine reprezentată prin cea siderur­gică (în suburbia Lackawanna), industria  electrotehnică, de utilaje industriale, chi­mică, alimentară.

Nod de comunicaţii navale (traficul  portului atinge 11,7 milioane tone anu­al), feroviare, rutiere şi aeriene (2,7milioane pasageri), Buffalo este şi un  important centru comercial. În oraş se  află un muzeu de istorie, altul de şti­inţe, galeria de artă Allbright-Knox, a  grădină zoologică şi alte obiective turis­tice.

În lungul lui New York State Barge  Canal se întîlnesc trei importante centre  industriale: Rochester (970 000 locuitori,  în cadrul SMSA), Syracuse (643 000 lo­cuitori tot în cadrul SMSA) şi Utica­Rome (343 000 locuitori). O aglomeraţie  urbană deosebită o formează Albany,  situat pe fluviul Hudson, capitala. sta­tului New York, cu 420 000 locuitori, în  care se află cea mai mare universitate  din S.U.A., New York State University.  Centre industriale mari se întîlnesc şi  în statul Pennsylvania: Allentown-Bet­ hlehem-Easton (608 000 locuitori), Har­risburg (422 000 locuitori), care este şi capitala statului etc.

3. Regiunea East North Center (Central-nord-estică)

Situată în sudul lacurilor Superior,  Michigan, Huron şi Erie, motiv pentru  care mai este denumită şi regiunea  Marilor Lacuri, ocupă 9% din suprafaţa  ţării, iar în cuprinsul ei trăieşte circa  25% din populaţia S.U.A. În acelaşi  timp concentrează peste 40% din va­loarea producţiei industriale a ţării şi  aproximativ 25% din cea agricolă. Ca­drul natural al regiunii este format  dintr-un relief nu prea înalt, brăzdat  de ape, în care glaciaţiunea a incrustat  adîncile cuvete ale Marilor Lacuri nord­americane. Spre sud altitudinea scade,  trecîndu-se la un relief de cîmpie.

Existenţa Marilor Lacuri şi a rîu­rilor Ohio şi Mississippi, între care se  întinde regiunea, oferă condiţii naturale  deosebit de favorabile dezvoltării trans­porturilor. Formarea curenţilor de trans­port al minereului de fier din Minnesota  şi al cărbunelui din Pennsylvania pe  Marile Lacuri şi pe Ohio a stat la baza  apariţiei unor puternice centre indus­triale, mai ales în porturile situate la  ţărmul lacurilor. Regiunea deţine insă  şi resurse proprii de subsol: cărbuni  (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio,  Michigan), minereuri de fier (Wisconsin,  Michigan), cupru (Michigan), care sînt  în prezent intens valorificate.

În legătură cu reţeaua foarte intensă  a căilor de comunicaţie au apărut nu­meroase centre care produc mijloace de  transport, îndeosebi automobile, ramură  care şi-a găsit cea mai avantajoasă dez­voltare în statul Michigan. Bogatele re­surse agricole au favorizat o puternică  concentrare a industriei alimentare, a  îngrăşămintelor chimice şi maşinilor agri­cole.