referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Cititori buni si scriitori buni

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Când citim, trebuie să observăm detaliile cu tandreţe. Nu este nimic greşit în raza de lună a generalizării, dacă ea apare după ce razele jucăuşe ale soarelui cărţii au fost adunate cu grijă. Dacă cineva porneşte cu o generalizare gata făcută, începe de la capătul greşit şi se îndepărtează de carte înainte de a fi început s-o înţeleagă. Nimic nu este mai plictisitor sau mai nedrept pentru autor decât a te apuca să citeşti, de exemplu, Doamna Bovary, cu ideea preconcepută că avem de-a face cu o critică a burgheziei...

Varianta Printabila 


1 Cititori buni si scriitori buni


Cnd citim, trebuie să observăm detaliile cu tandreţe. Nu este nimic greşit n raza de lună a generalizării, dacă ea apare după ce razele jucăuşe ale soarelui cărţii au fost adunate cu grijă. Dacă cineva porneşte cu o generalizare gata făcută, ncepe de la capătul greşit şi se ndepărtează de carte nainte de a fi nceput s-o nţeleagă. Nimic nu este mai plictisitor sau mai nedrept pentru autor dect a te apuca să citeşti, de exemplu, Doamna Bovary, cu ideea preconcepută că avem de-a face cu o critică a burgheziei. Trebuie să ne amintim ntotdeauna că opera de artă este invariabil o lume nou creată, astfel că, nainte de toate, trebuie să studiem acea lume nouă ct mai bine cu putinţă, apropiindu-ne de ea ca de ceva complet nou, neavnd nici o legătură evidentă cu lumile pe care le cunoaştem deja. După ce această lume nouă va fi fost studiată ndeaproape, atunci şi numai atunci să ne permitem a analiza legăturile sale cu alte lumi, cu alte ramuri ale cunoaşterii.
O altă problemă: ne putem oare aştepta să culegem informaţii despre locuri şi timpuri dintr-un roman ? Poate fi cineva att de naiv nct să creadă că ar putea nvăţa ceva despre trecut din acele atrăgătoare best-sellers care s-au nvrtit prin cluburile de cărţi sub titulatura de romane istorice ? Dar capodoperele ? Putem să ne bazăm pe imaginea Angliei latifundiare, cu baronii şi peisajele lui Jane Austen, cnd tot ce a cunoscut ea a fost numai salonul unui cleric ? Şi Casa umbrelor, romanul fantastic dintr-o Londră fantastică, putem să-l considerăm un studiu al Londrei de acum o sută de ani? Cu siguranţă că nu. Acelaşi lucru se aplică şi celorlalte romane din această serie. Adevărul este că marile romane sunt mari poveşti - iar romanele din această serie sunt poveşti supreme.
Timpul şi spaţiul, culorile anotimpurilor, mişcările muşchilor şi minţii, toate acestea sunt pentru scriitorii de geniu, (pe ct putem noi ghici, şi sunt ncredinţat că ghicim bine) nu noţiunile tradiţionale ce pot fi mprumutate de la biblioteca n mişcare a adevărurilor publice, ci o serie de surprize unice, pe care marii artişti au nvăţat să le exprime n modul lor unic. Autorilor minori le rămne ornamentarea lucrurilor comune; ei nu se obosesc să reinventeze n vreun fel lumea; ei numai ncearcă să scoată ct mai mult dintr-o ordine dată a lucrurilor, din modelele tradiţionale ale ficţiunii. Variaţiunile pe care le pot produce autorii minori, n aceste limite, pot fi amuzante ntr-un chip decent, efemer, pentru că cititorilor minori le place să-şi vadă propriile idei deghizate n chip plăcut. Dar adevăratul scriitor, cel care trimite planetele să se nvrtă, modelează un om adormit şi preschimbă febril coasta adormitului, acel gen de autor nu are valori la ndemnă: el trebuie să şi le creeze singur. Arta de a scrie este o treabă fără rost, dacă nu implică mai nti arta de a privi lumea prin potenţialitatea pentru ficţiune. Materialul acestei lumi poate fi suficient de real (att ct poate fi considerat real), dar nu există deloc ca o totalitate universal recunoscută; el este haos, şi acestui haos autorul trebuie să-i spună: "există !", permiţnd lumii să licărească şi să fuzioneze. Ea este acum recombinată la nivelul atomilor, nu numai n părţile sale vizibile şi superficiale. Scriitorul este primul care o localizează şi numeşte obiectele naturale din care este alcătuită. Boabele acelea sunt comestibile. Creatura tărcată care a ieşit n calea mea ar trebui mblnzită. Acel lac dintre copacii aceia va fi numit Lacul Opal, sau, mai artistic, Lacul Zoaielor. Ceaţa aceasta e un munte - iar muntele trebuie cucerit. Artistul urcă pe o pantă fără poteci şi, n vrf, pe o stncă bătută de vnt, pe cine credeţi că ntlneşte ? Pe cititorul gfind fericit, şi apoi se mbrăţişează spontan şi rămn legaţi pentru totdeauna, dacă şi cartea va dura pentru totdeauna.
ntr-o seară, ntr-un colegiu ndepărtat de provincie, n care s-a ntmplat să ajung alergnd ntr-un tur prelungit de prelegeri, am propus un chestionar: studenţii trebuiau să aleagă patru definiţii din zece care, combinate, ar defini un bun cititor. Am pierdut lista, dar mi amintesc cum suna. Alegeţi patru răspunsuri la ntrebarea: „cum ar trebui să fie un cititor, pentru a fi un cititor bun ?”:

Cititorul trebuie să aparţină unui club de lectură.
Cititorul trebuie să se identifice cu eroul sau eroina.
Cititorul trebuie să se concentreze asupra unghiului socio-economic.
Cititorul trebuie să prefere o poveste cu acţiune şi dialog uneia fără.
Cititorul trebuie să fi văzut cartea ecranizată ntr-un film.
Cititorul trebuie să fie un autor n devenire.
Cititorul trebuie să aibă imaginaţie.
Cititorul trebuie să aibă memorie.
Cititorul trebuie să aibă un dicţionar.
Cititorul trebuie să aibă ceva simţ artistic.

Studenţii au preferat, n majoritate, identificarea emoţională, acţiunea şi unghiul socio-economic sau istoric. Desigur, cum aţi şi ghicit probabil, un bun cititor trebuie să aibă imaginaţie, memorie, un dicţionar şi ceva simţ artistic - iar acest simţ artistic mi propun să-l dezvolt, n mine şi n alţii, ori de cte ori am ocazia.
ntmplarea face să folosesc cuvntul cititor ntr-un sens destul de vag. n mod paradoxal, o carte nu poate fi citită: poate fi doar recitită. Un bun cititor, un cititor matur, un cititor activ şi creativ este un recititor. Şi o să vă spun şi de ce. Cnd citim o carte pentru prima dată, procesul de mişcare laborioasă a ochilor de la stnga la dreapta, rnd cu rnd, pagină cu pagină, această complexă muncă fizică pe care ne-o cere lectura, procesul de studiu, n limite de timp şi de spaţiu, al conţinutului cărţii, toate acestea stau ntre noi şi evaluarea artistică. Cnd privim un tablou nu trebuie să ne plimbăm ochii ntr-un fel anume, chiar dacă, asemeni unei cărţi, o pictură poate avea elemente de adncime şi compoziţie. Elementul timp nu contează la primul contact cu o pictură. Citind o carte, trebuie să ne alocăm timp, pentru a ne obişnui cu ea. Nu avem un organ fizic (aşa cum avem ochiul cnd privim o pictură) care să-şi asume rolul de a privi ntregul spre a putea savura apoi detaliile. Dar la a doua, a treia sau a patra citire a unei cărţi, ne comportăm cu o carte n acelaşi fel ca şi cu o pictură. Totuşi, să nu confundăm ochiul fizic, capodopera monstruoasă a evoluţiei, cu mintea, o şi mai monstruoasă realizare. O carte, indiferent de ce fel - operă de ficţiune sau de ştiinţă (linia de demarcaţie dintre cele două nu este aşa de clară cum ar vrea unii să creadă) - se adresează n primul rnd spiritului. Spiritul, furnicătura pe care o simţim n coloana vertebrală, este, sau ar trebui să fie, singurul instrument folosit n aprecierea unei cărţi.
Acestea fiind zise, ar trebui să ne punem ntrebarea: ”cum funcţionează spiritul cnd cititorul rezervat se ntlneşte cu cartea luminoasă ?” Mai nti, rezerva se risipeşte şi, de bine, de rău, cititorul intră n spiritul jocului. Efortul de a ncepe o carte, mai ales dacă ea apare demodată sau prea serioasă unor oameni pe care tinerii i urmează n secret, acest efort este deseori greu de făcut; dar, o dată făcut, răsplata este diversă şi abundentă. Cum artistul şi-a folosit imaginaţia pentru a crea cartea, este firesc şi corect ca şi cititorul să-şi folosească imaginaţia.
Există cel puţin două feluri de imaginaţie n cazul cititorului. Să vedem care dintre cele două este cel ce trebuie folosit la citirea unei cărţi. Primul este unul, comparativ, inferior, care susţine emoţiile simple şi este de natură personală. (Există cteva subvarietăţi din această primă categorie a citirii emoţionale). O situaţie dintr-o carte este resimţită intens pentru că ne aminteşte de ceva ce ni s-a ntmplat sau de cineva pe care l cunoaştem sau l-am cunoscut. Sau, la fel, un cititor preţuişte o carte pentru că i evocă o ţară, un peisaj, un mod de viaţă, fulguraţii din propriul trecut. Sau, şi acesta este cel mai grav lucru pe care-l poate face un cititor, se identifică cu un personaj din carte. Acest tip inferior de imaginaţie nu este acela pe care ţin eu să-l folosească cititorii.

1 Deci care este instrumentul autentic ce trebuie folosit de cititor ? Acesta este imaginaţia impersonală şi plăcerea artistică. Ce trebuie stabilit, cred, este echilibrul armoniei artistice dintre mintea cititorului şi cea a autorului. Trebuie să ne distanţăm şi să o facem cu plăcere, pentru a ne putea bucura din plin - bucurie pasională cu lacrimi şi fiori - de ţesătura internă a unei capodopere. Să fii complet obiectiv n aceste chestiuni este desigur imposibil. Tot ce-i valoros este, ntr-o oarecare măsură, şi subiectiv. De exemplu, tu, cel care stai acolo, ai putea fi visul meu, iar eu aş putea fi coşmarul tău. Ce am vrut să spun este că cititorul trebuie să ştie cum şi cnd să-şi adapteze imaginaţia, şi el reuşeşte, dacă ncearcă să vadă clar lumea pe care autorul i-o pune la dispoziţie. Trebuie să vedem şi să auzim lucruri, trebuie să vizualizăm camera, hainele, manierele oamenilor creaţi de autor. Culoarea ochilor lui Fanny Price din Mansfield Park şi mobila micii sale camere reci sunt importante.
Noi avem temperamente diferite, şi pot să vă spun acum că cel mai bun temperament pe care-l poate avea sau poate să şi-l dezvolte un cititor este o combinaţie ntre cel artistic şi cel ştiinţific. Artistul entuziast este prea subiectiv n atitudinea sa faţă de o carte, şi o răceală ştiinţifică a gndirii va tempera inima prea intuitivă. Dacă, pe de altă parte, un cititor este complet lipsit de pasiune şi răbdare - de pasiune artistică şi de răbdare ştiinţifică - el nu va avea şanse să savureze marea literatură.
Literatura nu s-a născut atunci cnd un băiat, strignd lupul, lupul a apărut alergnd din valea Neanderthalului, cu un lup mare, cenuşiu pe urmele sale; literatura s-a născut atunci cnd, ntr-o zi, un băiat a apărut strignd lupul, iar n spatele său nu venea nici un lup. Că micuţul, pentru că a minţit de prea multe ori, a sfrşit prin a fi mncat de o fiară reală, este doar o ntmplare. Dar aici se află ceva important. ntre lupul din iarba naltă şi lupul din poveste există o ntrepătrundere. Această ntrepătrundere, această prismă este arta literaturii.
Literatura este invenţie. Proza este ficţiune. A spune că o poveste este adevărată nseamnă a insulta deopotrivă şi arta şi adevărul. Fiecare mare scriitor este un mare nşelător, dar nsăşi natura este o arhicunoscută trişoare. Natura nşală ntotdeauna. De la simpla minciună a nmulţirii la sofisticata iluzie a culorilor protectoare la fluturi şi păsări, există n natură un sistem miraculos de vrăji şi viclenii. Prozatorul nu face dect să urmeze calea naturii.
Revenind un moment la micuţul care striga prin păduri că vine lupul, putem să interpretăm povestea n felul următor: magia artei constă n umbra lupului inventat cu deliberare, lupul din visul său; abia pe urmă păcăleala cu lupul devine o bună poveste. Numai după ce băiatul a murit, n sfrşit, povestea spusă despre el a slujit de bună nvăţătură n ntunericul din jurul focului de tabără. Dar el a fost micul magician. El a fost plăsmuitorul.
Un scriitor poate fi analizat din trei puncte de vedere: poate fi considerat povestitor, profesor sau vrăjitor. Un mare scriitor combină toate cele trei ipostaze - povestitor, profesor, vrăjitor - dar vrăjitorul din el predomină şi l face un scriitor major.
Către povestitor mergem pentru distracţie, pentru incitarea mentală a celor mai simple minţi, pentru participarea emoţională, pentru plăcerea de a călători n regiuni ndepărtate din spaţiu şi timp. Un spirit oarecum diferit, deşi nu neapărat superior, caută n scriitor profesorul. Propagandist, moralist, profet - aceasta este secvenţa ascendentă. Putem să ne ndreptăm spre profesor nu numai pentru educaţia morală, ci şi pentru cunoaşterea directă, pentru fapte simple. Incredibil, dar am cunoscut oameni al căror scop n citirea romancierilor francezi sau ruşi era să nveţe ceva despre viaţa din veselul Paris sau din trista Rusie. n ultimul rnd, şi mai presus de orice, un mare scriitor este ntotdeauna un mare vrăjitor, şi abia aici atingem postura mirabilă n care prindem a-i desluşi magia caracteristică geniului şi a-i studia stilul, imagistica, mecanismul romanelor şi al poeziilor.
Cele trei faţete ale unui mare scriitor - magie, poveste, lecţie - sunt făcute să se amestece ntr-o impresie unică de radiaţie concentrică, pentru că magia artei poate fi prezentă chiar n miezul poveştii, n esenţa gndirii. Există capodopere cu o gndire seacă, rigidă, organizată, care provoacă n noi un fior la fel de puternic ca romanul Mansfield Park sau ca bogata curgere a imagisticii senzuale a lui Dickens. Părerea mea este că o bună formulă pentru a testa calitatea unui roman, pe termen lung, este mbinarea preciziei poeziei cu intuiţia ştiinţei. Pentru a intra n magia cărţii de geniu, un cititor nţelept o va citi nu cu inima, nici măcar cu capul, ci cu şira spinării. Acolo ne atinge fiorul poveştii, chiar dacă păstrăm o oarecare distanţă, chiar dacă suntem oarecum detaşaţi de lectură. Abia atunci, cu o plăcere care este şi senzuală şi intelectuală, l vom vedea pe artist construindu-şi castelul din cărţi de joc şi vom vedea castelul din cărţi de joc preschimbndu-se ntr-un frumos castel de oţel şi de sticlă.

                    Vladimir Nabokov (Cursuri de literatura)
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica