referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Politica franceza

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Charles de Gaulle (n.22 noiembrie 1890 - d. 9 noiembrie 1970) a fost un general şi un politician francez. În 1940 a devenit şef al guvernului francez de exil din Londra, iar în 1945 a fost ales ca şi prim-ministru de către Parlamentul francez. În 1958 a fost ales ca şi preşedinte al Franţei şi şi-a păstrat postul şi după alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle s-a retras prematur din funcţia de preşedintele al Statului...

Varianta Printabila 


1


`
Politica franceză


























Cuprins:
A. Informaţii generale
B. Despre republică          
C. Prima republică
D. Preşedinţi francezi







                                                                              



Franţa





A.Informaţii generale:
    Limba oficială a acestei ţări este franceza, limbă vorbită n 30 state.
    Capitala ţării este Parisul, aceasta are o populaţie de 2.142.800 locuitori şi o densitate de 24.448 locuitori/km iar primarul ei este Bertrand Delano.
    Preşedintele ţării este Jacques Chirac iar prim-ministrul ei este Dominique de Villepin.
Foma de conducere politica a ţării este republica.
Moneda oficială este Euro.
Franţa este o democraţie organizată ca un stat unitar şi ca o republică semi-prezidenţială. Este o naţiune dezvoltată avnd cea de-a cincea economie mondială n 2004.
Principalele sale valori sunt exprimate n Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.
Franţa este unul din membrii fondatori ai Uniunii Europene şi este ţara cu cea mai mare suprafaţă dintre toţi membrii UE. Ea este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU avnd drept de veto, şi una din cele şapte ţări deţinătoare n mod oficial ale bombei atomice.


B.Despre Republică
    Cuvntul republică derivă din temenul latin res publica, nsemnnd lucru public. Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat) n care suveranitatea aparţine poporului iar puterea executivă este exercitată de cetăţeni aleşi, pentru o perioadă determinată de timp. Acest termen, se referă la organizare politică a societăţii n sens larg. Republica n Antichitate, reprezenta interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru oraş.
De-a lungul istoriei au existat diverse forme de republici, unele continund să existe sau să co-existe. De la republicile sclavagiste ale antichităţii pnă la republicile constituţionale moderne de tip parlamentar, semi-parlamentar sau prezidenţial este un drum lung.
Republica parlamentară este o republică unde prim-ministrul (sau cancelarul) este şeful guvernului respectiv autoritatea executivă n stat, iar şeful statului (numit Preşedinte) are, cu mici excepţii, funcţii simbolice. Un exemplu de astfel de republică este Germania.
Republica prezidenţială este o formă de guvernămnt n care preşedintele este att şeful statului ct şi şeful executivului.



1 C.Prima Republică  
Prima Republică a luat fiinţă pe 21 septembrie 1792, prin editarea Constituţiei anului I avnd la conducere un guvern revoluţionar. Pe 22 august 1795 Constituţia celui de al III-lea an a instaurat Directoratul, nlocuit prin Constituţia celui de al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de către Consulat. Pe 18 mai 1804, n cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiinţă primul Imperiu. Pe perioada acestuia , Franţa controla cea mai mare parte din Europa, puterea fiind consumată de războaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria şi Rusia.



D.Preşedinţi francezi
    Charles de Gaulle (n.22 noiembrie 1890 - d. 9 noiembrie 1970) a fost un general şi un politician francez. n 1940 a devenit şef al guvernului francez de exil din Londra, iar n 1945 a fost ales ca şi prim-ministru de către Parlamentul francez. n 1958 a fost ales ca şi preşedinte al Franţei şi şi-a păstrat postul şi după alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle s-a retras prematur din funcţia de preşedintele al Statului.
    Franois Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac - d. 8 ianuarie 1996, Paris), a fost preşedinte al Franţei ntre anii 1981-1995. După absolvirea studiilor sale n 1939 a fost mobilizat n armată, iar n 1940 a fost n captivitate germană. n 1941 a evadat. Mitterrand a evoluat din punct de vedere ideologic de la poziţia socialismului reformator la aceea a pragmatismului caracteristic unui reprezentant al naţiunii, susţinător al rolului cheie, din punct de vedere militar şi cultural, pe care Franţa era chemată să-l joace n arena internaţională. Alături de Germania, Franţa lui Mitterrand a ocupat un loc de frunte n cursa pentru Europa unită n 1988 a primit mpreună cu colegul său german de post, Helmut Kohl, Premiul Karl.
    Jacques Ren Chirac (născut la Paris 29 noiembrie, 1932) a fost ales preşedinte al Republicii Franceze n 1995 şi 2002 (fiind, ntre timp, co-prinţ al Andorrei).Jacques Chirac a fost colaborator al preşedinţilor francezi Georges Pompidou n anii 1960 şi Valry Giscard d'Estaing n anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 pnă n 1995 şi prim-ministru n 1974 - 1976 şi 1986 - 1988. A candidat prntru postul de preşedinte fără succes n 1981 şi 1988, şi a fost ales n 1995 şi 2002.
    Chirac a studiat la:
•    Lyce Louis-le-Grand (a absolvit n 1950)
•    Institut d'Etudes Politiques 1951-1954 (servicii publice şi politică)
•    Şcoala de vară Harvard n 1953
•    ofiţer de cavalerie armorată n Saumur (locul 1)
•    Şcoală de elită pentru servicii guvernamentale; locul 10 n 1959
•    Şi-a satisfăcut serviciul militar n Armata Franceză din 1954 pnă n 1957 şi a fost recrutat n timpul războiului franco-algerian.
n prezent este căsătorit cu Bernadette Chodron de Courcel, avnd două fiice, printre care şi Claude Chirac şi este de credinţă romano-catolică.
La nceputul politicii a fost suspectat că ar fi comunist deoarece el a semnat „Chemarea de la Stockholm” şi a vndut ziarul comunist „l'Humanit”. Asta a fost mai trziu o problemă pentru el cnd a dat la o academie pentru a deveni ofiţer militar. Deşi meritele sale academice l puneau pe primul loc printre studenţi, armata a aranjat să intre ultimul, asigurndu-i rolul de soldat, motivul fiind ca ei nu doreau un ofiţer comunist. In urma unei plngeri si-a ocupat postul meritat. De asemenea, a avut probleme cu mersul n Statele Unite ale Americii din cauza McCarthy-ismului.
Carieră politică:
•    Auditor al Curţii de Conturi franceze din 1960.
•    S-a alăturat staff-ului prim-ministrului George Pompidou n 1962 (n funcţia de secretar de stat pentru probleme sociale).
•    A fost ales pentru Ansamblul Naţional n 1967. n 1968, a jucat un rol foarte important n negocierea unui armistiţiu n răscoala studenţilor şi n greva munictorilor din mai 1968;
•    Secretar de stat pentru dezvoltarea economică şi rurală n 1973;
•    Ministru al Dezvoltării Rurale şi agriculturii din 1973 pnă n 1974;
•    Ministru de Interne n 1974;
•    Prim-Ministru din 1974 pnă n 1976, şi apoi din 1986 pnă n 1988;
•    Primar al Parisului, din 1977 pnă n 1995;
•    Preşedinte al Franţei, din 1995.
 Jacques Chirac a stat mult n politica de centru-dreapta, fiind un suporter al taxelor mai mici, al eliminării controalelor de preţuri, al pedepselor mari pentru crimă şi terorism şi al privatizării afacerilor.
Acesta a candidat pentru funcţia de preşedinte n 1981, dar a fost nvins de Franois Mitterrand. După alegerile din 1986, Mitterrand a trebuit să mpartă puterea cu parlamentul de dreapta, forţnd funcţia de prim-ministru pentru Chirac.  A fost nvins din nou n alegerile prezidenţiale din 1988 (de către Mitterrand), dar a rămas primar al Parisului şi mebru activ n parlament.
    Chirac a fost n final ales ca şi preşedinte al Franţei n 1995, dar a trebuit să treacă mult timp pentru a reduce la tăcere electoratul deziluzionat. Şomajul n Franţa rămne printre cele mai mari din Uniunea Europeană iar grevele sunt foarte frecvente, predominante n sectorul public, n special n transportul de călători.
Chirac a fost de asemenea suspectat de corupţie şi de uzul banilor publici n scopuri personale pe perioada n care a fost primar al Parisului. Totuşi, investigaţiile despre rolul său n aceste probleme au fost suspendate pnă cnd a ncetat să se mai bucure de imunitatea parlamentară faţă de procuratură. Acele suspiciuni au promovat show-ul satiric Les Guignols de l'Info pentru a introduce personajul-păpuşă Super Menteur (Super Mincinos), format din o reprezentare a sa ntr-un costum ca al lui Superman.
Pe 14 iulie, 2002 n timpul sărbătorilor zilei naţionale, Chirac a supravieţuit unei ncercări de asasinat din partea unui individ ce avea o puşcă ascunsă ntr-o husă de chitară. Cel care a ncercat asasinatul a tras un foc nspre locul unde se afla Jaques Chirac, fiind repede oprit de oamenii din jur. Atacatorul, Maxime Brunerie, a fost găsit ulterior iresponsabil, fiind astfel imposibil de a fi judecat
ntr-un proces. Grupul violent de extremă dreapta cu care a fost asociat, Unit Radicale a fost atunci dizolvat administrativ..
Jaques Chirac nu a dorit război cu Irak-ul dect ca ultimă soluţie (cu rezoluţie şi mandat a Consiliului de Securitate al ONU) n 2002 şi 2003, cernd participarea inspectorilor ONU pentru mai mult timp. mpreună cu cancelarul german Gerhard Schrder şi cu preşedintele rus Vladimir Putin, a ncercat să caute o cale diplomatică de rezolvare a problemelor războiului.






Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica