Codul etic al auditorilor financiari

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Auditul este o activitate independentă ÅŸi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveÅŸte gradul de control asupra operaÅ£iunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaÅ£iunile, ÅŸi contribuie la adăugarea unui plus de valoare...

AUDITORILOR  FINANCIARI

DEFINIŢII

OBIECTIVE

PRINCIPII FUNDAMENTALE

CODUL PRIVIND CONDUITA ETICĂ

PARTEA A – APLICABILĂ TUTUROR AUDITORILOR FINANCIARI

PARTEA B – APLICABILĂ AUDITORILOR FINANCIARI DE PRACTICĂ PUBLICĂ

PARTEA C – APLICABILĂ AUDITORILOR FINANCIARI SALARIAŢI

CONDUITA   ETICĂ   A   AUDITORILOR   FINANCIARI

Definiţia auditului

Auditul  este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Codul Etic  al Institutului Auditorilor  reprezintă principiile relevante pentru profesia şi practica de audit intern şi regulile de conduită care descriu comportamentul aşteptat din partea auditorilor interni. Codul Etic  se aplică atât persoanelor, cât şi organismelor care furnizează servicii de audit intern. Scopul Codului Etic  este promovarea unei culturi etice la nivel global în cadrul profesiei de audit intern.

Activitatea de audit  – este un departament, divizie, serviciu,  echipă de consultanţi sau de orice alt practician care oferă o asigurare independentă şi obiectivă şi servicii de consultanţă care  contribuie la adăugarea unui plus de valoare şi la îmbunătăţirea operaţiunilor entităţii. Activitatea de audit  ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele aducând o abordare sistematică şi metodică la evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii proceselor de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a entităţii.

Codul de etică, stabileşte standardele de conduită pentru auditorii financiari şi stabileşte principiile fundamentale care trebuie respectate de către auditorii financiari, în scopul de a atinge obiective de natură generală. Profesia de auditor financiar, la nivel mondial, se desfăşoară într-un mediu caracterizat prin culturi şi reglementări diferite.

Elaborarea Codului are la bază faptul că obiectivele şi principiile fundamentale sunt,  egal valabile pentru toţi auditorii financiari, indiferent dacă activează în firmele de audit financiar de practică publică, în industrie, comerţ, sectorul public sau învăţământ.

O profesie este caracterizată prin câteva elemente, inclusiv:

·         Deţinerea unor abilităţi intelectuale specifice, dobândite prin pregătire şi educaţie;

·         Aderarea membrilor săi la un cod comun de valori şi conduită, cod elaborat de organismul reprezentativ specific, care să includă şi menţinerea unei imagini în mod esenţial obiective;

·         Acceptarea unei datorii faţă de societate în ansamblul său (de obicei în schimbul unor restricţii în utilizarea unui titlu sau în acordarea unei calificări).

O caracteristică esenţială a unei profesii o constituie acceptarea responsabilităţii acesteia faţă de public. Publicul profesiei de audit financiar îl reprezintă clienţii, creditorii, guvernele, angajatorii, angajaţii, investitorii, comunitatea de afaceri şi financiară, precum şi oricine altcineva care se bazează pe obiectivitatea* şi integritatea auditorilor financiari în menţinerea unei funcţionari organizate a comerţului. Acest fapt impune o responsabilitate a profesiunii de auditor financiar faţă de interesul public. Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii pe care îi deserveşte un auditor financiar.

Auditorii financiari au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte segmente ale comunităţii de afaceri, guvernul precum şi publicul în sens larg se bazează pe auditorii financiari în ceea ce priveşte  contabilizarea şi raportarea financiară corectă, un management eficient şi consultanţă competentă pentru o varietate de aspecte aferente afacerii şi impozitării. Atitudinea şi comportamentul auditorilor financiari, în procesul de furnizare a unor astfel de servicii au un impact asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării.

Este în interesul profesiei de auditor financiar la nivel mondial să facă cunoscut utilizatorilor de servicii furnizate de auditorii financiari faptul că aceste servicii sunt realizate la cel mai înalt nivel de performanţă şi în concordanţă cu cerinţele etice care încearcă să asigure o astfel de performanţă.

Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar are ca obiective îndeplinirea a patru cerinţe de bază:

·        Credibilitate

În întreaga societate se manifestă nevoia de credibilitate a informaţiilor şi sistemelor de informaţie.

·        Profesionalism

Clienţii, angajatorii şi alte părţi interesate au nevoie de persoane care să poată fi identificate cu exactitate drept profesionişti în cadrul domeniului de audit financiar.

·        Calitatea serviciilor

Este necesară asigurarea că toate serviciile obţinute de la un auditor financiar sunt efectuate la cel mai înalt standard de performanţă.

·        Încredere

Utilizatorii serviciilor furnizate de auditorii financiari trebuie să poată avea încredere că exista un cadru general al conduitei eticii şi profesionale care guvernează desfăşurarea acestora.

În scopul atingerii obiectivelor profesiei de auditor financiar, auditorii financiari trebuie să respecte următoarele principii fundamentale.

·        Integritatea

Un auditor financiar trebuie să fie direct şi onest în desfăşurarea serviciilor profesionale.*

·        Obiectivitatea

Un auditor financiar trebuie să fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe.

·        Competenţa profesională şi atenţia cuvenită

Un auditor financiar trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cu atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate, şi are datoria permanentă de a menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şi tehnici.

·        Confidenţialitatea

Un auditor financiar trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să folosească sau să dezvăluie nici o astfel de informaţie fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor informaţii.

·        Conduita profesională

Un auditor financiar trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice comportament care ar putea discredita profesia.

·        Standarde tehnice

Un auditor financiar trebuie să desfăşoare servicii profesionale în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. Auditorii financiari profesionişti au datoria de a îndeplini, cu grijã şi competenţã, instrucţiunile clientului sau angajatorului, trebuind sã corespundã cerinţelor de integritate, obiectivitate şi, în cazul auditorilor financiari profesionişti, de independenţã. În plus, aceştia trebuie sã se conformeze standardelor tehnice şi profesionale promulgate de:

- standardele internaţionale de audit;

- comitetul pentru standarde internaţionale de contabilitate;

- organismele profesionale membre sau alte organisme cu atribuţii de reglementare;

-          legislaţia relevantã.

Atât obiectivele, cât şi principiile fundamentale sunt de natură generală şi nu sunt desemnate a fi utilizate pentru a soluţiona problemele de etică ale unui auditor financiar într-un anumit caz. Totuşi Codul furnizează unele îndrumări referitoare la aplicarea în practică a obiectivelor şi principiilor fundamentale în ceea ce priveşte un număr de situaţii specifice ce apar în profesia de auditor financiar.

Codul  este împărţit în trei părţi:

·         Partea A care se aplică tuturor auditorilor financiari dacă nu este altfel specificat;

·         Partea B care se aplică doar auditorilor financiari în practică publică;

·         Partea C care este aplicabilă auditorilor financiari salariaţi* şi care poate fi, de

asemenea, aplicabilă, dacă corespund condiţiile, şi auditorilor financiari salariaţi în practică publică.

PARTEA “A”- APLICABILĂ  TUTUROR  AUDITORILOR  FINANCIARI

Integritatea implică nu doar onestitatea, ci şi desfăşurarea corectă a activităţilor şi sinceritatea. Principiul onestităţii impune tuturor auditorilor financiari obligaţia de a fi corecţi, oneşti din punct de vedere intelectual şi neimplicaţi în conflicte de interese.

Auditorii financiari îşi desfăşoară activitatea în diferite ipostaze şi trebuie să-şi demonstreze obiectivitatea în circumstanţe variate. Auditorii financiari în practică publică întreprind angajamente de audit şi furnizează managementului servicii de consultanţă fiscală şi de audit sau în alte domenii. Alţi auditori financiari întocmesc situaţii financiare, efectuează servicii de audit intern sau îşi desfăşoară activitatea ca manageri financiari în industrie, comerţ, sectorul public şi învăţământ. De asemenea, ei îi pregătesc profesional pe cei care doresc să intre în această profesie. Indiferent de serviciile furnizate sau de calitatea în care acţionează, auditorii financiari trebuie să protejeze integritatea serviciilor lor profesionale şi să păstreze obiectivitatea în analiză şi decizie.

În procesul de selectare a situaţiilor şi practicilor care să fie în mod specific tratate în cadrul cerinţelor de etică legate de obiectivitate, o atenţie adecvată trebuie acordată următorilor factori:

a)      Auditorii financiari sunt expuşi unor situaţii care implică posibilitatea exercitării de presiuni asupra lor. Aceste presiuni pot afecta obiectivitatea auditorilor financiari.

b)      Nu este posibilă definirea şi prezentarea tuturor acelor situaţii în care pot exista aceste presiuni. În elaborarea standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot, sau par, a afecta obiectivitatea auditorilor financiari trebuie să prevaleze caracterul rezonabil.

c)      Relaţiile care ar putea permite apariţia de prejudecăţi, confuzii sau influenţarea din partea altor persoane pentru a încălca principiile privind obiectivitatea, trebuie evitate.

d)     Auditorii financiari au obligaţia de a se asigura că personalul implicat în serviciile profesionale aderă la principiul obiectivităţii.

e)      Auditorii financiari nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri de orice natură care în mod rezonabil pot fi considerate a avea o influenţă considerabilă şi necorespunzătoare asupra raţionamentului lor sau ale celor cu care intră în contact. Definirea unui cadou sau ofertă de orice natură, ca fiind excesiv variază de la ţară la ţară, dar auditorii financiari trebuie să evite situaţiile care ar discredita poziţia lor profesională.

Din când în când, auditorii financiari întâlnesc situaţii care determină apariţia unor conflicte de interese. Astfel de conflicte pot apărea într-o varietate de forme, de la o dilemă relativ fără importanţă la situaţii extreme de fraudă sau activităţi ilegale similare.Auditorul financiar trebuie să fie în permanenţă conştient  şi atent la factorii care pot determina conflicte de interese. Trebuie precizat că o diferenţă de opinie onestă între un auditor financiar şi o altă parte nu constituie, în sine o problemă de etică. Totuşi, datele şi circumstanţele fiecărui caz necesită investigarea de către părţile implicate.

Pot exista anumiţi factori a căror apariţie poate determina ca responsabilităţile unui auditor financiar să intre în conflict cu solicitări interne sau externe, de un tip sau altul. Prin urmare:

·         Poate exista pericolul de exercitare de presiuni din partea unui supraveghetor, manager, director sau partener; sau, în cazul în care există relaţii de familie sau personale, acestea pot da naştere la posibile presiuni exercitate asupra auditorilor financiari.

·         Unui auditor financiar i se poate solicita să acţioneze contrar standardelor tehnice şi - sau profesionale.

·         Pot apărea probleme de divizare a loialităţii între superiorul auditorului financiar şi standardele de conduită solicitate.

Pot apăra conflicte în situaţia în care sunt publicate informaţii care induc  în eroare, care pot fi în avantajul angajatorului sau clientului şi de care poate sau nu beneficia auditorul financiar.

Auditorii financiari nu trebuie să se autocaracterizeze ca având cunoştinţele şi experienţa pe care nu o au.

 Competenţa profesională poate fi separată în 2 etape (faze)

            1) Atingerea competenţei profesionale

Atingerea competenţei profesionale presupune, iniţial, un standard ridicat de educaţie urmată apoi de o educaţie specifică, pregătire şi o examinare în domenii profesionale relevante, şi chiar dacă e prevăzut sau nu, o perioadă de experienţă în domeniu. Aceasta ar trebui să fie modelul normal al dezvoltării pentru un auditor financiar.

2) Menţinerea competenţei profesionale

Menţinerea competenţei profesionale cere o continuă conştientizare a dezvoltării permanente a profesiei contabile incluzând reglementările naţionale şi internaţionale relevante în domeniul contabilităţii, auditului şi alte reglementări relevante sau cerinţe statutare.

Un auditor financiar ar trebui să adopte un program proiectat să asigure controlul calităţii serviciilor profesionale prestate în concordanţă cu reglementările naţionale şi internaţionale.

Auditorii financiari au obligaţia de a respecta confidenţialitatea informaţiilor despre afacerile clientului sau angajatorului dobândite dea lungul prestării serviciilor profesionale. Obligativitatea confidenţialităţii continuă chiar şi după încetarea relaţiilor între auditorul financiar şi client sau angajator.

Confidenţialitatea trebuie respectată de auditorul financiar, mai puţin în cazul în care există o anumită autorizare în ceea ce priveşte prezentarea informaţiilor sau există o obligaţie legală sau profesională de a fi prezentate.

Confidenţialitatea nu este numai o problemă de prezentare a informaţiilor. Se cere ca un auditor financiar, ce a obţinut informaţii în timpul prestării serviciilor profesionale să nu folosească şi nici să nu pară că foloseşte informaţia cu scopul de a obţine avantaje personale sau în avantajul unei terţe părţi.

Un auditor financiar ce oferă servicii de consultanţă fiscală este îndreptăţit să apere interesul clientului, sau al angajatorului, cu condiţia ca serviciul prestat cu competenţă profesională, să nu afectează sub nici o formă integritatea şi obiectivitatea, şi în opinia sa de auditor financiar este în concordanţă cu legea. Neclarităţile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau al angajatorului dacă pentru aceasta există o justificare rezonabilă.

Un auditor financiar care întocmeşte sau asistă la întocmirea declaraţiilor fiscale trebuie să-şi sfătuiască clientul sau angajatorul că responsabilitatea pentru conţinutul declaraţiilor fiscale cade, în principal, în sarcina clientului sau angajatorului. Auditorul financiar trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că declaraţiile fiscale sunt corect întocmite în baza informaţiilor primite.

Consultanţa fiscală sau opiniile cu o importanţă semnificativă oferită clientului sau angajatului ar trebui consemnate, fie sub forma unei scrisori fie sub forma unui memoriu pentru dosare.

În întocmirea declaraţiilor fiscale, un auditor financiar în mod obişnuit se poate baza, în primul rând pe informaţiile furnizate de către client sau de  către angajator cu condiţia ca această informaţie să pară să fie rezonabilă.

PARTEA”B”- APLICABILĂ  TUTUROR  AUDITORILOR  FINANCIARI

ÎN  PRACTICĂ  PUBLICĂ

   Această secţiune se bazează pe o astfel de abordare conceptuală care ia în considerare ameninţări asupra independenţei, metode de siguranţă acceptate şi  interesul public. In cadrul acestei abordări auditorul şi membrii echipelor de audit au obligaţia de a identifica şi evalua circumstanţele şi relaţiile care creează ameninţări asupra independenţei şi să acţioneze în mod adecvat pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil prin aplicarea metodelor de siguranţă. Pe lângă identificarea şi evaluarea relaţiilor dintre auditor, societăţi conectate, membri ai echipei de audit şi client, trebuie să se ţină cont de posibilitatea ca relaţiile dintre indivizii care nu fac parte din echipa de audit şi client să creeze ameninţări asupra independenţei.

Ameninţarea de interes propriu apare atunci când un auditor  sau un membru al echipei de audit poate beneficia de un interes financiar sau poate intra în conflict de interes propriu cu un client de audit.

Onorariile profesionale trebuie sa fie calculate în mod normal în baza unui tarif/oră sau/zi adecvat pentru fiecare persoană angajată în derularea serviciilor profesionale. Aceste tarife trebuie să fie bazate pe premisa fundamentală că organizarea şi derularea practicilor de auditor financiar de practică publică şi serviciile oferite clienţilor sunt bine planificate, controlate şi administrate.

   Auditorii financiari în practică publică trebuie să efectueze doar acele servicii pe care consideră că le vor îndeplini cu competenţă. Este esenţial pentru profesie în general şi în interesul clienţilor lor ca auditorii financiari în practică publică să fie încurajaţi să obţină asistenţă, atunci când este cazul., de la cei care au competenţa necesară.

Auditorii financiari salariaţi (care lucrează în industrie, comerţ, sectorul public ori educaţie) au datoria de a fi loiali angajatorului lor la fel ca şi profesiei lor şi pot fi momente când cele două sunt în conflict.

O prioritate normală a auditorului salariat ar trebui să fie sprijine obiectivele legale şi etice ale organizaţiei şi regulile şi procedurile emise pentru a le susţine. Totuşi, unui auditor salariat i se poate cere în mod legitim:

a)      să incalce legea;

b)      să încalce regulile şi standardele profesiei lor;

c)      să mintă ori să înşele ( inclusiv înşelătoria prin păstrarea tăcerii ) acei auditori ce sunt angajaţi; sau

d)      să-şi pună numele sau să se asocieze cu o declaraţie care să nu reprezinte în mod semnificativ faptele corect.

Diferenţele în punctul de vedere privind judecata corectă  în probleme de audit sau etice ar trebui în mod normal să fie ridicate şi rezolvate în cadrul organizaţiei auditorului salariat, iniţial cu superior imediat şi posibil după aceea, dacă rămâne o neînţelegere privind o problemă etică semnificativă, cu nivele mai înalte ale conducerii sau directorii ne-executivi.

Dacă, auditorul financiar salariat nu poate rezolva nici o problemă semnificativă cu privire la un conflict între angajatorii săi şi cerinţele lor profesionale, pot, după ce s-au exclus toate celelalte posibilităţi relevante să nu aibă altă opţiune decât să demisioneze.

De la un auditor financiar se aşteaptă să se prezinte informaţii financiare complete, cu profesionalism şi onestitate astfel încât să fie înţelese în contextul lor.

Auditorii financiari trebuie să considere cerinţele etice ca principii de bază pe care trebuie să le urmeze în efectuarea activităţii lor.

Potrivit legislaţiei din România, auditorilor financiari nu li se permite să facă publicitate pentru serviciile lor.

Oferirea de servicii de interpretare/sfaturi/consiliere trebuie să ofere următoarele caracteristici:

• Scopul şi procedurile de funcţionare trebuie să fie transparente şi larg promovate în rândul membrilor;

• Procedurile de funcţionare trebuie să ofere măsuri de siguranţă cum că doar întrebările rezonabile ale membrilor provenite de la membri sunt luate în consideraţie şi că cel care a pus întrebarea este responsabil în mod evident de descrierea faptelor şi a împrejurărilor;

• Persoanele care au sarcina de a oferi sfaturi trebuie să fie la un nivel corespunzător cu o astfel de autoritate şi au suficientă experienţă tehnică pentru a oferi astfel de sfaturi;

• Întrebările trebuie puse cu păstrarea confidenţialităţii; şi

• Rezultatul oricărei întrebări de interpretare/sfat/consiliere poate face obiectul publicării (fără a da nume) către ceilalţi membri ca o metodă educaţională.

Sancţiunile impuse de obicei de organismele membre include: mustrarea, amenda, suportarea costurilor, retragerea dreptului de practică, excluderea si suspendarea.

Alte sancţiuni pot include un avertisment, returnarea onorariului încasat de la client, pregătire profesională suplimentară şi activitatea poate fi finalizată de un alt membru pe cheltuiala membrului împotriva căruia a fost luată măsura disciplinară.